1.jpg)
Santorini este o insulă care se remarcă prin peisajul său lunar și prin apusurile magnifice, dar rădăcinile sale merg mult mai departe în timp. Istoria insulei este plină de remarcabile și interesante evenimente, precum erupțiile vulcanice, dar și culturale, care au modelat-o de-a lungul veacurilor. Așadar, în acest articol, să aruncăm o privire istorică înapoi asupra trecutului insulei împărtășind cu voi lucruri pe care poate nu le știați despre celebra insulă a Cicladelor. Deci, haideți să facem o călătorie înapoi în timp! Santorini, este una dintre cele mai emblematice, pline de magie locuri din Mediterană și din lume, de-o frumusețe neegalabilă, situată la vârful cel mai sudic al Cicladelor, lângă Anafi, dar și de mare interes geologic, ca zonă vulcanică și seismogenă tectonică, având unii dintre cei mai activi vulcani din Grecia și zona vulcanică europeană în general.
E bine de precizat că placa tectonică africană intră sub cea europeană, fapt responsabil de mișcări seismice. Activitatea seismică recentă din zona subacvatică dintre Santorini și Amorgos a suscitat un interes științific intens și a crescut supravegherea de către autoritățile competente. Instabilitatea geologică a zonei este atribuită activității tectonice continue, cu un număr de seisme mici și mari ce atinge o cifră astronomică, în jur de 20.000 (înregistrate de AI), de la începutul roiului seismic din zona Santorini-Amorgos, perioada 26 ian. până azi, înregistările continuând, semnalându-se nenumărate seisme pe zi, în timp ce apariția fenomenelor la o adâncime focală mică intensifică îngrijorările cu privire la o posibilă erupție vulcanică cu alunecări de teren și tsunami în caz că survine un cutremur de 6-7-chiar și 7,5 Richter după unii specialiști, așa cum a dat și în trecut.
Dar, să încerc a analiza un pic din ceea ce se cunoaște despre această insulă încă din cele mai vechi timpuri, de-o importanță deosebită istorică și geologică, cu siguranță fascinantă. În antichitate, Santorini a purtat nume diferite în funcție de influența culturală a fiecărei perioade. Inainte de a fi numita Santorini, insula a avut și alte nume, precum Strongyli, datorita formei sale rotunde (gr. Strogyli=rotundă), apoi Kallisti sau Callisto, scrie Herodot (adică cel mai frumos) datorita frumusetii sale, nume dat de fenicienii, în timp ce dorienii i-au dat numele Thera. Alte nume sub care insula era cunoscută au fost Rhenia, Kalavria și Thirameni, iar în perioada dominației turcești, numită Dermetzik, ceea ce înseamnă moară mică, datorită morilor de vânt care existau acolo. Spre sfârșitul secolului al XII-lea. î.Hr., insula este colonizată de lacedemonieni, în frunte cu Thira, un spartan antic, de unde derivă și numele de Thera. Dorienii din Laconia și posibil din Beoția au întemeiat orașul antic fără ziduri Thera în secolul al VIII-lea î.Hr.
În ceea ce privește numele actual, Santorini, a venit de la cruciații franci care i-au dat numele unei biserici, Agia Irini (Santa Irina), ale cărei ruini se află și azi în zona Perissa! Orașul antic Thera a înflorit și a fost locuit continuu până în perioada romană târzie (sec. IX-III î.Hr.). Thira în secolul al VI-lea. î.Hr. își bate propria monedă, iar în perioada elenistică, insula s-a dezvoltat și a fost folosită ca bază navală și militară a Ptolemeilor. Thira antică este construită în stil de amfiteatru pe fortăreața de stâncă naturală Mesa Vounos (396 m.) din partea de est a insulei. Majoritatea vestigiilor ce se găsesc astăzi aparțin orasului elenistic (sec. III-II i.Hr.) si perioadei romane, cu ruine impresionante de-a lungul unei axe rutiere de la N. spre S. Pe coasta de sud, lângă Capul Exomitis, au fost identificate vechi facilități portuare. În NV orașului au fost excavate așa-numitele „barăci a gărzii ptolemeice” (probabil era clădirea de reședință) și postul de comandă din perioada ptolemaică, precum și așa-numitul „Palazzo”, care era probabil reședința amiralului flotei ptolemeice. Mai spre sud, zona rezidențială se întinde cu case luxoase cu peristil. Templul lui Dionysos (circa 200 î.Hr.) a găzduit cultul lui Ptolemeu al VI-lea și mai târziu (secolul I î.Hr.-secolul I d.Hr.) cultul împăratului. Cele trei temple aflate mai la nord au fost, de asemenea, dedicate cultului imperial. Pe versantul estic, se află teatrul (sec. II î.Hr.) cu portic orientat spre axa drumului, băi termale și magazine comerciale; în sud-est, sanctuarele orașului, sanctuarul lui Ptolemeu al III-lea (246-221 î.Hr.), „piața zeilor” cu inscripțiile arhaice săpate în stâncă, gimnaziul adolescenților, inscripțiile erotice de pe stânci (c. 600 î.Hr.); în fața templului lui Apollo Karneion, exista terasa ceremonială – piața unde se țineau spectacolele adolescenților din Karneia.
În SV a fost identificat locul templului lui Apollo Pythius (secolul al VI-lea î.Hr.), unde a fost construită ulterior o biserică creștină. Imediat la nord se află sanctuarul zeităților egiptene și tot la nord de oraș, capela lui Hristos (Christoulaki), construită pe un sanctuar antic (sec. VI-II î.Hr.). Deasemeni se găsește Moscheea în aer liber a lui Artemidor pe stânca naturală cu embleme ale orașului în relief. Pe drumul spre intrarea în orașul antic, se va construi un sanctuar al Afroditei. Zona este accesibilă, în ciuda terenului dificil și abrupt al regiunii, printr-o potecă, fie de pe dealul vecin al Profetului Elias, fie printr-un traseu pitoresc șerpuitor la început și apoi pe o potecă de la Kamari. Capodoperele (picurile murale) pot fi admirate astăzi la Muzeul Preistoric Thera.
Una dintre trăsăturile caracteristice din Santorini sunt bisericile sale frumoase văruite în alb, cu cupole albastre, care apar pe toate cărțile poștale care înfățișează insula. au început să apară în a doua jumătate a secolului al XX-lea, când localnicii au început să picteze bisericile insulei în alb și albastru, în culorile drapelului grec. Desigur, foarte curând bisericile cu cupolele lor albastre au devenit marca comercială a insulei, precum și una dintre cele mai fotografiate clădiri ale acesteia.
Referitor acum la activitatea vulcanică, putem spune că, născută din lavă, Santorini își schimba neîncetat forma în decursul veacurilor. Erupțiile și mișcările seismice ale celor 4 vulcani diferiți i-au dat multe forme, istoria insulei începând cu 3.000.000 de ani în urmă, după cum s-a constatat prin examinarea rocilor! Cu 30.000 ani înainte, insula era dublă ca mărime în comparație cu cea de azi și rotundă, de unde și numele dat în antichitateide Strogyli, după cum am precizat anterior. Aproximativ cu 25.000 de ani în urmă, după o bruscă explozie a vulcanului Riva, s-a scufundat partea de mijloc a insulei, cam jumătate din insula, formânduse așa-numita calderă. Prima locuire a ceea ce s-a numit Akrotiri, a inceput prin anii 4.500 î.H și-n jurul lui 1700 î.H se formează ca oraș. Cu 3.700 de ani în urmă, s-a produs iar o mare erupție vulcanică, în urma căreia orașul s-a dărâmat complet, ca mai apoi să se reconstruiască, numărând o populație de mai bine de 30.000 de locuitori. În primăvara anului 1613 î.Hr. vulcanul iarăși izbucnește și astfel are loc a 2-a cea mai mare erupție vulcanică, numită minoică, ce-a cunoscut omenirea provocând catastrofa insulei.
Partea sa centrală a fost aruncată în aer împreună cu craterul vulcanului care dă calderei forma sa actuală, având ca rezultat distrugerea civilizației preistorice a insulei, a nordului Cretei si-ale altor insule din jur. A avut loc un tsunami uriaș, cu valuri peste 30 m înălțime, care s-au năpustit peste insulele cicladitice și-n nordul Cretei, 60 km cubi de cenușă, chiar poate 99 km cubi după alte surse, s-au răspândit în atmosferă timp de 72 de ore întunecând cerul pentru cel puțin 2 săptămâni, acoperind Santorini cu un strat gros de 60 de metri, mărindu-i coastele de est cu aprox. 2 km, cantitatea de aer vulcanic expulzat, vânturile provocând scăderea temperaturii pe planetă până la 4 grade Celsius timp de 2 ani, având un impact în întreaga emisferă nordică. Explozia a scufundat 1/4 din insulă rupând-o în 3 bucăți: Santorini, Thirasia și Aspronissi.
Distrugerea a fost totală, în perioada minoică fiind printre cele mai distructive evenimente vulcanice din antichitate, insula a rămas pustie, orașul a rămas îngropat sub cenușa vulcanică, ceea ce l-a păstrat în stare excelentă. Astfel, oricine vizitează astăzi situl poate vedea rămășițele orașului, de la clădirile sale cu mai multe etaje până la picturi murale și obiecte folosite de fiecare zi! Cazul Pompeii (79 d.Hr.) prin explozia Vezuviului, nu numai că nu este unic, dar este și mult mai târziu decât așezarea preistorică de la Akrotiri din Santorini, care a fost distrusă de erupția vulcanică. Semnificația arheologică a descoperirilor este mult mai mare dar, spre deosebire de Pompei, însă nu există înregistrări istorice pentru Akrotiri. Akrotiri a fost o așezare din epoca bronzului în sud-vestul insulei Santorini. Această așezare este legată de civilizația minoică, s-a descoperit scriptul Linear A, precum și asemănări în meșteșuguri și picturi murale. Deși erupția puternică a distrus Akrotiri, cea mai mare parte a orașului a fost păstrată. Cenușa vulcanică a acoperit multe dintre frescele găsite în interiorul tuturor caselor găsite în Akrotiri păstrându-le aproape intacte.
Picturile murale au o mare varietate de teme, inclusiv ceremonii religioase, viața de zi cu zi, reprezentări cu scene din natură și chiar animale exotice. Datorită cenușii vulcanice, s-au păstrat și urme ale altor obiecte din lemn, precum mese, paturi și scaune. Arheologii le-au folosit și au creat forme de ipsos turnând material special în găurile lăsate de aceste obiecte. O diferență izbitoare între Pompei și Akrotiri este că nu au fost găsite cadavre incinerate în Santorini. Se pare că locuitorii din Akrotiri au reușit să evacueze rapid zona înainte ca cenușa vulcanică să acopere totul. Erupția vulcanului Santorini a afectat și alte civilizații, precum cea minoică. Schimbarea climatică după erupție pare să fi afectat și civilizația antică a Egiptului. Lipsa înregistrării acestui eveniment important în arhivele egiptene poate fi atribuită anarhiei generale din Egipt în timpul celei de-a doua perioade intermediare. Unii cercetători susțin că erupția vulcanică a fost simțită și-n China.
Aceasta se bazează pe înregistrările privind prăbușirea dinastiei Xia la sfârșitul secolului al XVII-lea î.Hr. și fenomenele meteorologice care au urmat. Civilizația minoică, dezvoltată în Creta, una dintre primele mari civilizații din Europa, pare să fi suferit consecințe grave din cauza acestei erupții. Potrivit studiilor arheologice și geologice, evenimentul vulcanic a provocat o serie de tsunami, care au distrus așezările de coastă și instalațiile portuare, dând o lovitură gravă activităților comerciale și stabilității socio-politice a lumii minoice. După erupția minoică, insula a rămas pustie o lungă perioadă de timp și la 46 î.H. s-au ridicat din adâncul calderei insule vulcanice din lava celor 2 vulcani, unul aflat în centrul calderei numit Nea Kameni (nea în gr. = noua), unde astăzi se află craterul vulcanului și la o mică distanță Palea Kameni (palea în gr.= vechea), unde se află izvoarele termale cu un conținut ridicat de sulf, iar la NE de Santorini se afla un alt mare vulcan, complet sub sub suprafața apei, la 18 m adâncime, numit Coloumbo! În ultimii 150 de ani suprafața Neii Kameni s-a triplat. Un nou seism s-a semnalat în anul 1950, urmând ultimul, pe 9 iulie 1956 ce-a produs un cutremur de 7,7 magnitudine, cu epicentrul la nord-est de Santorini, între Amorgos și Santorini, un cutremur tectonic urmat de tsunami care, atunci când au ajuns la diferitele linii de coastă ale insulelor din apropiere, au variat în înălțime, de la 15 metri la 30 de metri provocând mari distrugeri și pierderi de vieți omenești.
Studiile făcute de Universitatea din Cambridge în 2006, au arătat ca în condițiile unei noi erupții vulcanice în Nea și Palea Kameni în acea perioadă, ar fi avut destulă energie ca să țină mai bine de 3 ani și să facă o boltă vulcanică de 120 m. Activitatea vulcanică din Santorini este rezultatul subducției plăcii africane sub placa eurasiatică, sau mai exact sub placa Egee. Subducția are loc cu o viteză de 5 cm/an spre nord-est la un unghi de 30-40°, iar limita dintre cele două plăci este situată în șanțul grecesc din sudul Cretei. Placa africană se topește la mare adâncime și apoi rocile topite se ridică la suprafață și formează vulcanii Methana, Milos, Santorini și Nisyros, care constituie Arcul Vulcanic al Egeei de Sud. Complexul Santorini, care include și insulele Christiana și vulcanul submarin Columbo, este cel mai activ din arc, ridicându-se la 300 de metri de fundul mării, iar în centrul său se află o calderă de 3 kilometri în diametru și 500 de metri adâncime, fiindu-i-se azi supravegheată activitatea cu aparaturi speciale submarine.
Fascinante sunt miturile ce ne-au rămas din antichitate, cum ar fi mitul antic al Titanomahiei din Teogonia lui Hesiod, care s-a bazat probabil pe erupția vulcanică, în timp ce se crede că zona Akrotiri a stat la baza mitului lui Platon despre Atlantida, cum reiese din descrierile marelui filozof Platon (428 î.Hr.-347 î.Hr.), în dialogurile sale „Timaeus” și „Critias”, unde este discutată istoria Atlantidei. În „Critica”, Platon descrie în detaliu Atlantida, istoria, geografia și locuitorii ei, considerând că insula Santorini ar fi legată de mitul Atlantidei!
Potrivit lui Platon, Atlantida era situată acolo unde se află astăzi Santorini și Creta, dar a fost în cele din urmă distrusă din cauza marii erupții a vulcanului și pierdută pe fundul mării! El o descrie astfel: „Era o insulă care se întindea dincolo de strâmtorii numite Stâlpii lui Hercule (azi Gibraltar) și era mai mare decât Libia (Africa de Nord) și Asia Mică la un loc. Deci, pe această insulă, Atlantida, a existat un regat cu o putere enormă, care a stăpânit peste întreaga regiune, multe alte insule și părți ale continentului. În plus, regii săi au condus mai multe țări de la strâmtorile din Africa de Nord până în Egipt și în Europa până în Tirenia (Italia). Această mare putere a încercat să subjuge Egiptul, Grecia și întreaga regiune prin strâmtori. Atunci, Solon (Atena) a învins invadatorii și ne-a salvat din sclavie. Dar apoi au avut loc mari cutremure și inundații și, într-o zi și o noapte îngrozitoare, insula Atlantida a fost înghițită de mare și a dispărut”.
Tot în „Critica”, Platon descrie că locuitorii ei, atlanții, proveniți dinPoseidon și-au construit palate, temple și porturi impunătoare pe insulă. Capitala era de formă circulară și era construită pe un deal. În spatele orașului se afla o câmpie fertilă cultivată de fermieri. Regele Atlantidei locuia într-un palat în vârful dealului. În centrul palatului se afla un templu dedicat lui Poseidon. Deși atlanții aveau tot ce și-ar fi dorit, au devenit lacomi și corupți. De aceea, Zeus i-a pedepsit, scufundându-le insula și dispărând ei înșiși în adâncurile mării. Critias, la rândul său, copil mic fiind, a auzit povestea Atlantidei de la bunicul său, care la rândul său o auzise de la Solon (640 î.Hr.- 558 î.Hr.). Solon o aflase de la un bătrân preot egiptean când călătorise în Egipt, cronologic, povestea fiind plasată în jurul anului 9.600 î.Hr. Atlantida ar fi fost cea mai faimoasă insulă mitologică din toate timpurile. Influența sa asupra literaturii și artei a fost foarte semnificativă de-a lungul secolelor și chiar aici, în Santorini primul muzeu din lume pentru Atlantida pierdută și-a deschis porțile pentru prima dată în urmă cu câtiva ani, într-o clădire unică de 700 mp. în apropierea aşezării Megalochori. Există și un alt mit legat de Santorini, care este legat de Kallisti sau Callisto, unul dintre numele pe care insula le-a avut în antichitate. Potrivit acestui mit, Triton, fiul zeului mării Poseidon și al Afroditei, a creat o insulă cufundând mâna în mare, între Creta și Grecia continentală. Aceasta insula a fost numita Kallisti sau Kallisto, ceea ce inseamna cea mai frumoasă în greaca veche, datorita frumusetii sale uluitoare! Santorini este cunoscut pentru rocile sale vulcanice, care acoperă întreaga zonă a insulei și care sunt responsabile pentru caldera impresionantă, precum și pentru plajele sale lunare. De asemenea, datorită rocilor vulcanice, solul din Santorini este fertil, cu elemente minerale care contribuie la cultivarea soiurilor unice de struguri din care se produc vinurile sale minunate! Unul dintre cele mai impresionante locuri de pe insulă, unde peisajul său vulcanic este evident în toată splendoarea sa, este Plaja Roșie, care este înconjurată de stânci roșii.
Din păcate, de mai bine de-o săptămână, insula se găsește într-o efervescență continuă, semnalându-se foarte dese cutremure, în ultimile zile în special semnalându-se o creștere pe scara Richter, ceea ce face ca locuitorii autohtoni 2/3 și turiștii s-o părăsească momentan pentru un viitor mai sigur, infricoșați cu toții de concesințețe unui seism principal de mare magnitudine, cu repercusiuni grave, asemănătoare poate celui din 1956, care încă mai persistă în amintirile locuitorilor ce l-au apucat! Există 3 scenarii pentru această activitate seismică din zona dintre Santorini și Amorgos, analizate de vulcanologi. După cum s-a explicat, (1) primul scenariu este ca activitatea seismică să continue, pe o perioadă de câteva săptămâni, cu aceeași moderată intensitate, 4,5-4,8, după care aceasta să diminueze treptat. În ultimile zile însă, s-a constatat o creștere a magnitudinii pe scara Richter, 4,9.- 5 – 5,2, dar fără să fie socotit principalul cel de 5,2, așteptându-se un altul ce va fi între 5,5 – 5.7. În această variantă, al 2-lea scenariu, se consideră că nu vor fi mari pagube nici în Santorini și nici în Amurgos, din NE insulei Santorini, acolo unde se găsesc plăcile terestre, ce se încalecă una pe alta, dând seismele. N-ar exista tsunami, spun specialiștii, ci doar unele daune la clădirile vechi abandonate și unele alunecări de teren. Tot ei sunt de părere că ar exista un al 3-lea scenariu, calificat ca extrem, pentru un cutremur în jur de 6, unii zic chiat 7-7,5 Richter, caz în care vor fi impacturi și-n Santorini, Amorgos și alte insule din jur.
Cu toate astea se consideră că nu se pune problema stimulării activității vulcanice, nici al lui Colombo, aflat între cele 2 insule și nici ale vulcanilor din caldera Santorini! Firește, există și alte păreri, mai puțin optimiste date de Universitatea din Atena, cu riscul de alunecări de teren, în special în Santorini care este deosebit de susceptibilă la prăbușiri, răsturnări de blocuri stâncoase. Alunecările de teren au fost înregistrate pe versanții calderei încă din vremuri istorice și mai ales din 1507 încoace. Aceste alunecări de teren provin atât din cutremure istorice, cât și din cele recente, cele mai semnificative fiind înregistrate în anii 1507, 1508, 1870, 1926 și 1956.
Alunecările de teren sunt atribuite combinației și sinergiei multor factori și procese legate de geomorfologie, geologie, tectonică și vulcanism în această zonă a Cicladelor. Primul dintre acești factori este litologia formațiunilor geologice, care include roci vulcanice de componență și consistență variată, cu variații ale gradelor de intemperii, alterare și ruptură. Aceste caracteristici alăturate la alternanțele de formațiuni coezive și necoezive, formează roci geologice cu caracteristici complet diferite, care contribuie la alunecările de teren. Deasemeni, în mai multe zone aceste formațiuni sunt puternic rupte și deformate de falii și zone de falii care sunt distribuite radial spre conul vulcanic, crescând complexitatea structurii vulcanice și instabilitatea versanților calderei, a căror înclinare morfologică ajunge până la 80 de grade.
Mulți dintre versanți, sub influența proceselor exogene, ca acțiunea vântului (vânt puternic), acțiunea valurilor, a precipitațiilor rapide și scurgerile de suprafață, devin și mai mult instabili, deteorându-i. Pe buza chiar a acestor versanți, s-au construit în trepte vile de unde imaginile ce prosferă sunt de-o minunăție inestimabilă, neegalabilă, ceea ce fac insula renumită mondial, dar care firește, în astfel de situații, precum am analizat, sunt la dispoziția forțelor naturii, în cazul unui cutremur mai puternic. Alunecările de teren reprezintă o amenințare serioasă pentru infrastructură, instalații critice, rețele, viața umană și economia locală, în special în zonele cu trafic intens ale insulei și locațiile infrastructurii critice. De aceea, s-au organizat 2 comisii, care vor studia situația îndeaproape făcând cercetări și luând măsurile necesare privind monitorizarea și cartografierea versanților cu tehnologie de înaltă rezoluție și măsuri de protecție civilă. Au sosit deja de căteva zile vehiculele armatei, pompierilor și poliției în Santorini, întărind forțele de pe insulă, gata să ia măsurile de rigoare, au sosit generatoare și vehicule cu antene de telefonie mobilă, Crucea Roșie Elenă a trimis în zonă medici, asistenți sociali și psihologi.
Deși specialiștii speră ca situația să se calmeze văzând că seismele și-au micșorat oarecum frecvența în ultimile 2-3 zile, totuși se constată că Santorini continuă să danseze în ritmul seismelor neîncetat, semnalându-se și valori crescute, în jur de 5 pe scara Richter, pe 10/2/ 2025 ora 22:15′ semnalându-se un cutremur ce s-a simțit până în Atena, având o magnitudine de 5,3 Richter, apoi altele în jur de 5 Richter urmând nenumărate altele mai mici, din minute în minute, chiar ceva înfricosător, în special pentru cei ce n-au părăsit insula. Problematizează aceasta continuă și crescândă activitate, creșterea temperaturii apelor, culoarea lor tulbure în calderă, semne transmise de insuși pământul care pe-acoluri se surpă, unii seismologi fiind tot mai îngrijorați, considerând că fenomele se pot întinde pe luni de zile și chiar agrava, până la declanșarea seismului principal. Situația este destul de gravă, construcțiile necontrolate, fără planuri, tunelurile făcute transformă solul într-o bombă gata să explodeze! Unii consideră că insula este în stare de urgență, ieșită de sub control.
Vulcanii din caldera pot să se trezească din moment în moment, la fel și vulcanul Colombo de la estul insulei, spun specialiștii, și să șteargă tot ce s-a construit pe-un teren problematic. În acest caz, va fi o catastrofă biblică, Santorini din lavă fiind apărută, în lavă transformându-se. Directorul de Cercetare la Departamentul de Geodinamică, vorbind pentru ERTNews, a declarat: „Nimic nu poate fi considerat normal în această secvență. Ne-a tulburat foarte mult pentru că nu am mai văzut niciodată acest fenomen. Ceea ce se întâmplă este un fenomen dinamic care va avea suișuri și coborâșuri. Adică poate fi o zi relativ calmă și apoi va urma un cutremur puternic, urmat de replici. Fenomenul evoluează, se datorează unei mișcări ale fluidelor vulcanice în crusta mijlocie, la o adâncime de 10 până la 12 kilometri și aceasta ar trebui să evolueze mai departe până să se liniștească”. Ultimile 2 zile au fost mai liniștite, cu mai mici cutremure și mai rare, fapt ce-a determinat o oarecare speranță, ca azi, pe 17/2/ 2024, după înfricoșătoare vuiete subterane, să se semnaleze un șir de seisme, cel mai mare de 5,1 Richter, urmat de altele, fapt datorat magmei acumulate la 3km adâncime în caldera. Aparatele au constatat o ridicare a calderei cu 4 cm și-o deformare a terenului insulei ridicându-se, precum și-o deplasare a acesteia cu 6cm spre est. Magma s-a deplasat spre vulcanul Columbo, provocând deplasarea insulei Anydros cu 7mm pe zi, ceea ce înseamnă că la mișcările tectonice se adaugă și-o activitate vulcanică.
Prin fisurile tectonice create, apa mării s-a sorbit în ele, fapt ce-a produs retragerea apei pe faleza de NV a Turciei, după seismul în special din 6 febr. cu aprox. 40 m scoțănd la iveală ruinele portului antic grecesc, dispărut sub ape, Adramyttio, la mică distanță de insula Lesbos. Un canal american și-n același timp Rusia și Italia, se spune că au sesizat o mare activitate electrică, aceeași semnalată cu 2 zile înaintea marelui seism din Turcia în februarie anul trecut.
Olandezul cercetător recunoscut, Frank Hoogerbeets, care și-a câștigat faima pentru predicțiile sale legate de alinierea planetare, cum s-a întâmplat pe 12/2/ 2025, cu 6 planete, metodă contestată de comunitatea științifică, dar care a prevăzut cutremurul din Turcia de 7,8 Richter din 6 febr. 1923, cu 59.000 morți, chiar cu 2 zile înainte, provocând furori, avertizează din nou, de data asta pe Grecia spunând că ceea ce se va întâmpla în Santorini, va fi de așteptat cam în această perioadă sau câteva zile mai târziu, neexcluzând un cutremur de 7 Richter.
În concluzie, Santorini este un domeniu de studiu geologic și cultural unic, combinând frumusețea naturală cu cercetarea științifică privind activitatea vulcanică și impactul acesteia asupra istoriei umane. Explozia minoică rămâne subiectul unei analize amănunțite, întrucât efectele ei au fost multidimensionale, influențând nu numai mediul natural, ci și evoluțiile culturale ale epocii bronzului. Astăzi, cu monitorizarea continuă a vulcanului, comunitatea științifică își propune să mențină siguranța și să înțeleagă mai bine procesele vulcanice care continuă să modeleze Santorini. Adevărul în final, oricâte păreri vor fi, bazate pe statistica datelor stiințifice, studiilor și analizelor specialiștilor în decursul anilor, natura va decide și… poate Cel de Sus își vor spune ultimul cuvânt! Noi, oamenii, rămânem cu speranța, că poate Santorini se va liniști treptat, viața urmându-și cursul așa ca până acum, continuând să încânte privirile vizitatorilor cu frumusețile ei și cu acel unic apus de soare, ca niciunde altul mai magic!
Articole asociate
Notă. Alte articole ale autoarei Anna-Nora Rotaru în Jurnalul Bucureştiul
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
[…] Pași prin istorie, călător prin timp – Insula Santorini, de ieri și de azi de la corespond… […]