Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Documentele recent desecretizate de SRI, care fac parte din așa-numitul „dosar al Revoluției din 1989”, de fapt doar acele materiale copiate din corespondența dintre Comisia „Decembrie 1989” și Senatului României, conțin sute de pagini adunate în 13 volume cu diverse note informative, scrisori, prezentări de situații și adrese întocmite de fosta Securitate. Este de apreciat gestul conducerii SRI, cu toate că oricine scotocește prin aceste materiale, așa cum am făcut și eu în ultimele zile, nu va găsit „adevărul” despre Revoluție.
Multe lucruri erau deja cunoscute, chiar dacă nu sunt acceptate de toți istoricii. Sunt nenumărate exemple în aceste documente, întocmite chiar de către ofițerii de Securitate în noiembrie-decembrie 1989, că existau tot felul de „turiști” care descoperiseră subit frumusețile patriei noastre. O parte din ofițerii serviciilor de informații ale statului socialist, trimiși în teritoriu, au descoperit implicarea „unor cetățeni străini în incidentele” din Timiș și mai apoi din alte județe. Astfel organele județene din Caraș-Severin au raportat că între 15 și 22 decembrie 1989 era un aflux sporit de turiști din Ungaria și URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste), adeseori mașinile cu numere sovietice erau ocupate de 2-3 bărbați adulți.
De ce a devenit dintr-o dată județul Caraș-Severin atractiv pentru turiștii din URSS ne explică o sinteză a contraspionajului (din vol. 10), care constată că „s-au multiplicat și diversificat” acțiunile „serviciilor speciale” ale unor state, precum și „activitățile cu caracter diversionist” al diferitelor „cadre și agenți de spionaj” aflați sub acoperire în România, inclusiv racolarea unor cetățeni români și instigarea lor la manifestări „contestatar-disidente”, precum și „naționalist-iredentiste”. Printre serviciile de spionaj pomenite sunt cele americane, franceze, britanice, vest-germane, dar și japoneze și latino-americane. Cel mai des sunt menționate „persoane cu intenții diversioniste care puteau fi trimise de cercuri din Ungaria”. Este șocant că, în documentele desecretizate de SRI se arată că, pe 21 decembrie, diverși „diplomați” din ambasadele Franței, Angliei, din R. F. Germania, Italia, Olanda și altele au părăsit sediile și au „foto-filmat” pe străzile din București. Mai grav este că „atașați-militari adjuncți” ai ambasadei Franței au fost reținuți pentru că au intrat în rândurile demonstranților aflați la hotel „Intercontinental”, unii fiind cercetați de organele Securității în acest sens. Aceleași documente arată că cel puțin 10 francezi, 2 englezi și 12 iugoslavi au încercat să pătrundă în România, deși granițele erau închise (în vol. 1).
Aventurile Ciociolinei de Bihor
Dar, în timp ce România socialistă era în fierbere, așa cum se vede dintr-un document redactat chiar de către șeful Securității județene Bihor, un locotenent colonel cu nume protejat de banderola neagră (în vol. 2 al documentelor desecretizate), Securitatea se ocupa cu tot felul de aiureli. Pentru că securiștilor li s-a cerut în mod explicit să se ocupe de toate „persoanele cu intenții de trecere frauduloasă a frontierei”, „lent-colonelul” bihorean investighează și apoi raportează o poveste scoasă din telenovelele latino-americane. Merită citită documentarea acestor aventuri ale „Ciociolinei”, așa cum e numită tânăra în documentele Securității, pentru că ne dezvăluie imaginarul abject și tembel al serviciilor de informații ale socialismului. Această „Ciociolină” al cărei nume este și el blocat cu banderolă neagră, era o absolventă de chimie de Universitatea din Timișoara, despre care se bănuia că ar fi trecut fraudulos frontiera în Ungaria.
În loc să se ocupe de lucruri serioase, ofițerii Securității o monitorizau pe „Ciociolina”, care era cunoscută ca „persoană imorală”, de fapt, constată lent-colonelul nostru, porecla trăgându-i-se chiar de la „numeroasele legături amoroase” întreținute cu „persoane din zonă și de la locul de muncă”. În noiembrie 1989, când tocmai se prăbușea zidul Berlinului, ofițerii noștri de Securitate erau preocupați de aventurile Ciocolinei. Constatând că aceasta avea un tată influent, care a și intervenit în investigație, documentul enumeră apropiații „fugarei”. Prin ei era și tânăr un veterinar, absolvent de Cluj, care visa să se căsătorească cu iubăreața Ciociolina, deși, ne spun securiștii acesta „era la curent cu escapadele ei amoroase”, ca și cu faptul că ea era amorezată de un fost coleg de facultate.
Așteptând ca tatăl influent să „îi rezolve situația” și să îi găsească un loc de muncă în învățământ, pe 14 noiembrie 1989 „Ciociolina” e vizitată de un român stabilit în SUA, care îi aduce cafea și țigări. Cu americanul ea va face un lung periplu prin țară, desigur monitorizată de bravii noștri ofițeri, care notează că cei doi au petrecut „momente agreabile” la complexul turistic „Favorit” din Poiana Brașov. După o altă escapadă la Timișoara, „organele” constată că, după 27 noiembrie 1989, Ciociolina dispare de acasă. Prin urmare, când domnișoara zburdalnică nu a mai fost de găsit, chiar tatăl Ciociolinei le-a raportat „organelor” peripețiile năzdrăvanei fiice și au urmat verificările garsonierei. Acestea au fost efectuate de tată împreună cu „cadrele” de miliție și securitate, toți constatând că Ciociolina a lăsat în urmă acte, bani și carnetele CEC. Documentul despre tânăra „imorală” semnat de lent-colonelul bihorean nu are un deznodământ, dar resursele risipite de Securitate pentru niște informații triviale sunt șocante. Nu e de mirare că, în ultimele săptămâni din decembrie 1989, „organele” păreau mai degrabă uimite și depășite de situație, decât preocupate și implicate. Ca să îl parafrazez pe Bujor Nedelcovici, Securitatea se dovedea a fi mai degrabă „un tigru de hârtie igienică”.
Notă. Articolele profesorului Doru Pop în Jurnalul Bucureştiului
Articol asociat
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
