Acasă Decese (personalități) Remember. „Doru Moțoc sau Ceea ce rămâne” – La despărțirea de marele...

Remember. „Doru Moțoc sau Ceea ce rămâne” – La despărțirea de marele dramaturg Doru Moțoc (de la corespondentul nostru poetul, scriitorul și fotograful Ovidiu – Cristian Dinică, membru al UZPR – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România)

La despărțirea de marele dramaturg Doru Moțoc, membru fondator al Societății Culturale Anton Pann și președinte al acesteia, dramaturg, generator de cultură națională, creator al teatrului imaginativ.

Sâmbătă, 8 iunie 2019, a fost o zi plină pentru teatrul municipal vâlcean. Evenimentul a debutat în intimitatea Sălii Studio a Teatrului Anton Pann, unde totul s-a desfășurat în jurul personalității marcante a lui Doru Moțoc, dramaturg și spirit liber, prozator, critic, poet, care a stabilit de-a lungul vieții sale jaloane pentru generația pe care cu mândrie o păstorește în orașul nostru. Ca director al Festivalului Național de Dramaturgie „Goana după fluturi”, profesorul Doru Moțoc a deschis ediția din acest an. Respectiva manifestare se dorește a fi un remember dedicat scriitorului din Tetoiu, Bogdan Amaru, și reunește în jurul său forțe artistice din întreaga țară. Pe unele dintre acestea le găsim în componența juriului care a analizat creațiile teatrale prezente în concurs. Președintele juriului a fost, anul acesta, Emil Boroghină, actor și director fondator al Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova. Domnia sa a avut drept colegi de jurizare, pe renumiții oameni de teatru: Matei Varodi, regizor, director artistic al Teatrului „Al. Davila”, din Pitești; Edith Negulici, dramaturg, secretar literar al Teatrului Evreiesc de Stat din București; Mihai Lungeanu, regizor, Teatru Național Radiofonic și Doru Moțoc.

Forța festivalului rezultă și din participarea instituțiilor de cultură din oraș și din comuna Tetoiu, implicate în organizarea și finanțarea acestuia și care se regăsesc an de an pe afișul festivalului, militând pentru creșterea prestigiului cultural al județului Vâlcea. Inaugurarea ediției din acest an a manifestării a prilejuit și organizarea dezbaterii cu tema: „Ce se poate face pentru afirmarea dramaturgiei românești contemporane?”, o întrebare bine-venită, la care publicul tânăr si nu numai, a propus soluții, vădind interesul său pentru teatru. Concomitent cu dezbaterea, s-au lansat și două cărți, prima, „Antologia festivalului”, volumul 7, ce cuprinde piesele premiate la ediția din 2017, iar a doua, „Doru Moțoc sau Ceea ce rămâne”. Însăși apariția antologiei vine în sprijinul promovării creației autentice valoroase. Pe coperta volumului acestei antologii găsim un tablou de Dumitru Zamfira, ce ilustrează libertatea autorilor. Pe coperta a 4-a a antologiei, este răspunsul Directorului Festivalului la tema dezbaterii din care reiese necesitatea impunerii unei inițiative legislative parlamentare prin care să fie adoptată o nouă lege a instituțiilor de spectacol, favorabilă constituirii unui repertoriu național.

Participarea la dezbaterea propusă a dat ocazia unui dialog, din care putem selecta câteva intervenții. Nicolae Nistor a recomandat ca la Ministerul Culturii să se regăsească nume consacrate din dramaturgia națională care pot elabora căi de acțiune pentru revitalizarea teatrelor din România. Găsesc un frumos răspuns la Dragoș Teodorescu, care recomandă acordarea unui credit cultural dramaturgilor români debutanți cât și consacrați, ale căror piese pot fi de o înaltă valoare artistică, comparabilă cu cele similare din dramaturgia mondială. Doamna Doina Miglezi a selectat din creația dramatică a lui Doru Moțoc monologul lui Nyon din piesa Zborul – ce fericire, în interpretarea lui Lucian Pârcan, elev în clasa a VIII-a, care, trecând peste emotivitate, cu acuratețe și curaj în interpretarea textului, a obținut aplauze la scenă deschisă. Despre nevoia de teatru, profesorul Ion Predescu a subliniat, cu eleganța exprimării sale, necesitatea eliberării prin artă a sufletului din chingile realității. Tinerii sunt și ei destinatarii actului teatral, aceștia, prin mesajul receptat, dobândind suplețea minții intelectualului de mâine, salvând teatrul de la anonimat, iar participarea lor la actul cultural trebuie încurajat, a subliniat doamna profesoară Doina Pârșcoveanu.

Punctul culminant al serii îl datorăm Forumului Cultural Vâlcean care, prin grija sa și implicarea Centrului Județean de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale, a editat volumul intitulat „Doru Moțoc sau Ceea ce rămâne”, volum dedicat directorului festivalului, la împlinirea a 80 de ani de viață. Lucrarea a apărut cu revizia finală și supervizarea domnului profesor Ion Soare. Volumul are patru părți și este o analiză corectă a personalității și operei autorului aniversat, fiind destinată unui public avid de cultură. În acest volum, apar atât texte scurte din opera domnului Doru Moțoc, în calitate de poet, prozator, publicist, cât și fișe bibliografice corect și minuțios realizate. Referințele critice aparțin Ecaterinei Oproiu, lui Valentin Silvestru, lui Constantin Cubleșan, lui Alex Ștefănescu, lui Gheorghe Deaconu, lui Mihai Lungeanu, lui Ioan St. Lazăr, care găsesc în personalitatea complexă a celui sărbătorit un personaj magnific, un element valoros al literaturii române. În acest volum aflăm și răspunsul la întrebarea enunțată pe copertă: textul și personalitatea autorului dau viață unei opere viabile. În articolul semnat de Gheorghe Deaconu și introdus în volum, se afirmă că: Doru Moțoc rămâne un crez, un model intelectual al Cetății, fiind creatorul teatrului imaginativ, simbol al creativității și libertății nemărginite, ce respinge orice constrângere ideatică ori formală și care deschide larg porțile viitorului.”

Viata și creația lui Doru Moțoc reprezintă un tot unitar, un text, iar opera cea mai profundă și durabilă a lui este însăși viața sa de creator de cultură. Teatrul imaginativ este un ansamblu de ipostaze poetice care scot în evidență latura lirică a dramaturgului. De la altitudinea creației sale, Doru Moțoc este un Everest al literaturii române, unde aerul rarefiat nu permite ascensiunea oricui și unde se ajunge doar prin valoare, talent și curaj literar. Emoționantă a fost și intervenția lui Emil Boroghină care, regăsind în momentul și subiectul celebrat motive de apreciere pentru întreaga urbe, a considerat că, omagiindu-l pe Doru Moțoc, aducem un prinos întregii culturi vâlcene cu pleiada sa de personalități, astfel încât putem considera că reprezintă o sărbătorire a tuturor locuitorilor acestui județ. Ca o picanterie, la capitolul mirodenii amintesc contribuția lui Nea Nae Dinescu care cu entuziasm popular a acordat diplomă de Excelență sărbătoritului din partea Academiei Olimpice, a asociației ziariștilor AJTR (Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România) și a UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România). Diploma de dimensiunile unui Letopiseț, conține enumerate meticulos toate caracteristicile și meritele aniversatului. Lucru de apreciat. Mirodeniile dau farmecul manifestărilor.

În atmosfera, deosebită, creată în jurul celui aniversat, teatrul Ariel i-a oferit acestuia diploma de excelență, iar dramaturgul, într-un moment de deplină efervescență, ne-a mărturisit: „M-am ferit de acest moment, nu-mi plac aniversările, mă emoționează, deși am o natură robustă”. Aniversarea s-a încheiat cu intonarea unui cald „La Mulți Ani” în reverberația întregii săli. Eu vreau să cred, în calitate de jurnalist, că evenimentul a lăsat o lacrimă în sufletul său și nu numai, timpul mărturisirii fiind Evanghelia sufletului. Seara s-a încheiat cu vizionarea spectacolului Emisie–Titanic Vals, piesa lui Tudor Mușatescu, în interpretarea actorilor teatrului Anton Pann, care, într-o transpunere scenică de excepție, ne-a reamintit de evenimentul tragic din noaptea de 23 August 1944, bombardarea de către trupele naziste a studioului Radio România.

Ovidiu-Cristian Dinică poet, scriitor și fotograf, membru al UZPR (n. 1963, absolvent al Facultății de Studii Economice din Craiova în 1987, debut în 1977 în revista „Cutezătorii”, sub girul lui Ovidiu Zotta; în 1983 în volumul „Andra”, Mihai Stoian i-a publicat prima poezie. Volume de autor: „Roșu Alternativ”, 2012; „Amintirile toamnei”, 2014;  „Vitrina cu Vise”, 2018; „Nevoia de a fi Blând”, 2019) cofondator al ziarului Clipa Literară, al Revistei Mirajul Oltului și al cenaclului cu același nume.

Notă. Alte articole ale autorului Ovidiu-Cristian Dinică în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției

Ziua Națională a României moderne (Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România – Proclamația de la Alba Iulia) și „Bătălia pentru Moldova” (cu Zurab Todua – scriitor, publicist, politolog din Republica Moldova)

In memoriam Acad. Prof. Paul Popescu – Neveanu. Psiho(socilogia) matematică – aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal (Mathematical psycho(sociology) – applications to the study of criminal behavior/Psycho(sociologie) mathématique – applications à l’étude du comportement criminel)

Articolul precedentSimpozionul cu tema „Sistemele juridic, economic și administrativ componente fundamentale ale unor societăți bazate pe respectarea Drepturilor Omului (Ediția a III-a – Craiova). Ziua Internațională a Drepturilor Omului (International Human Rights Day)
Articolul următorConferința de presă privind închiderea proiectului „Furnizarea serviciilor de sănătate din programele de prevenţie, depistare precoce, diagnostic şi tratament precoce al leziunilor precanceroase colorectale – ROCCAS II București-Ilfov”  (în parteneriat cu SUUMC „Dr. Carol Davila” București)
Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf Text generat de AI. Thomas Csinta este un profesor universitar, fizician teoretician și matematician, precum și jurnalist de investigații criminale franco-român. Este un promotor activ al sistemului ultra-elitist de învățământ superior francez, filiera „regală” „Prépas–Grandes Écoles” în spațiul educațional românesc. Prin activitatea sa academică și de cercetare în cadrul CUFR R&D România (Conseil Universitaire–Formation–Recherche auprès des Grandes Écoles Françaises, Recherche et Développement) și al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural-educațională și științifică cu caracter academic) al cărui director și redactor-șef este, el facilitează accesul tinerilor supradotați, cu abilități intelectuale înalte, din România în aceste instituții de învățământ superior de prestigiu din Franța. Este cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii și Cercetări Avansate în Educația de Excelență), militând pentru implementarea unor sisteme de învățământ ultra-selective și ultra-performante de tipul „Grandes Écoles”–un sistem educațional de înalt nivel academic, unic în lume, care funcționează în paralel cu universitățile publice accesibile publicului larg. Printre acestea se numără École Normale Supérieure (ENS), École Polytechnique (X), concursurile Centrale-Supélec, Mines-Ponts, HEC, ESSEC, ESCP Europe și Sciences Po (IEP), în care accesul nu se face pe baza diplomei de bacalaureat, ci după absolvirea unei Clase Pregătitoare (CPGE) cu o durată de 2-3 ani de studii post-bacalaureat, corespunzătoare primului ciclu universitar din România–Licența. Programul CPGE este extrem de intens și axat pe matematici generale și aplicate, științe fizice, computer science, științe sociale și economice, științe socio-umane etc. În calitate de profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în diverse școli superioare franceze de înalte studii inginerești și economice, prin intermediul CUFR R&D, Csinta publică regulat subiecte de concurs de admitere în aceste școli, precum și subiecte propuse pentru celebrele concursuri franceze de titularizare în învățământul preuniversitar și primul ciclu universitar „Capes” și „Agrégation”. Materialele includ suport de curs, soluții detaliate și comentarii în limbile română și franceză, realizând o convergență între programa educațională din CPGE (Franța) și cea de Licență (România).Thomas Csinta este, de asemenea, cel care a introdus în anul 1981 conceptul de Cod Socio-Genetic (CSG/Cod Sociogenetic), pe care l-a dezvoltat ulterior. Scopul CSG este de a complementa Codul Biogenetic (ADN-ul biologic) în cadrul Codului Genetic Personal (CGP), prin cuantificarea influențelor (psiho)sociale asupra comportamentului uman. Acest concept este aplicat cu precădere în criminologie, psihiatrie judiciară și psihosociologie (psihologie socială) matematică, pentru a studia, analiza și prezice comportamentele infracționale, în special pe cele criminale. Acționând ca o „genetică socială” structurată, CSG definește individul uman în raport cu mediul său socio-judiciar, ca un sistem complex. Teoria susține că profilul unui criminal nu este determinat strict biologic, ci și de interacțiuni (psiho)sociale modelabile. Pentru descrierea acestuia, sunt utilizate modele fizico-matematice complexe care „traduc” comportamentul uman în formule cuantificabile. Conform lucrărilor și cercetărilor publicate de Thomas Csinta în spațiul academic și jurnalistic, modelul include analiza modului în care mediul (psiho)socio-cultural și traumele trăite influențează discernământul în spațiul socio-judiciar asociat individului uman și jurisprudența penală. Utilizarea instrumentelor fizico-matematice de analiză structurală aplicate testelor sociometrice „judiciare” va revoluționa psihiatria judiciară și criminologia clasică utilizată astăzi. Subiectele elaborate de profesorul Thomas Csinta pe această tematică, propuse pentru teze de doctorat, se concentrează pe domenii inter-, pluri- și transdisciplinare, prin intermediul sistemelor complexe. Acestea îmbină matematicile aplicate–teoria haosului, sistemele formale de tip Gödel, cercetarea operațională etc. – în spațiul „separabil” juridic și penitenciar, cu psiho(sociologia) și psihiatria. Abordarea permite o apreciere riguroasă și corectă a persoanei cercetate penal din punct de vedere socio-judiciar, inclusiv în privința (i)responsabilității sale penale. Profesorul Thomas Csinta este autorul a peste 1.000 de lucrări de investigație jurnalistică și științifică (prezentate și la diferite congrese și conferințe internaționale), publicate în special în Jurnalul Bucureștiului–multe dintre ele constituind subiectul unor teme de teze de doctorat. Acestea au fost publicate și într-un ciclu de cărți de mare anvergură, „Investigații jurnalistice în serial” (12 volume, totalizând peste 50.000 de pagini în format aproape A4), dar și în cicluri de cărți de matematici generale și aplicate și fizică, adresate „elevilor preparatoriști” din CPGE. Lucrările sale au fost integrate și repertoriate în Biblioteca Națională a Franței (Bibliothèque nationale de France–François-Mitterrand), mai multe dedicate unor mentori ai lui, precum și în Biblioteca Academiei Române. Thomas Csinta este atașat de presă al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO- Națiunile Unite) la Curțile cu Jurați ale tribunalelor judiciare franceze și este distins pentru activitatea sa de investigații jurnalistice și științifice cu „Crucea de Aur cu Diagonală” în grad de Cavaler (OADO-ECOSOC-ONU). Numele lui apare în mai multe cărți la „mulțumiri” alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi, pentru contribuțiile sale aduse în restabilirea adevărului istoric în mai multe dosare criminale, cum ar fi cea lui Dany Leprince și Bernard Nicolas cu titlul „Ils ont volé ma vie”.