Acasă Editorial Jurnalul Bucureștiului Ziua Națională a României moderne (Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu...

Ziua Națională a României moderne (Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România – Proclamația de la Alba Iulia) și „Bătălia pentru Moldova” (cu Zurab Todua – scriitor, publicist, politolog din Republica Moldova)

Lord Sir Florentin Scalețchi, președinte – fondator al OADO – Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Ecosoc – Națiunile Unite

După ce foametea din anii 1946-1947 din România a afectat in special populația provinciei Moldova, fiind consecința unui complex de împrejurări nefaste – seceta, distrugerile provocate de război, livrarea de alimente in condițiile armistițiului, staționarea Armatei Roșii pe teritoriul tarii, efectele negative ale reformei agrare din martie 1945, precum și lipsa de interes—în contextul ocupației sovietice—a guvernului Dr. Petru Groza, care nu a controlat zona de est a țării timp de un an, pe 30 decembrie 1947, Regele Mihai a fost obligat să semneze actul de abdicare. Practic, este începutul implementării în România, de către șeful Partidului Comunist, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a „dicaturii proletariatulului” (stadiul intermediar între economia capitalistă și cea socialistă, în care statul pune stăpânire pe mijloacele de producție, din proprietate privată și le trece în proprietate colectivă.

Filozofia, Știința, Religia și Politica – Karl Marx (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Una dintre ideologiile politice care stau la baza ei este și Marxism-leninismul, o interpretare a marxismului de către Vladimir Ilici Lenin (și succesorii săi), care urmărește crearea unui partid care să conducă o revoltă proletară pentru a prelua puterii și social-econonimice, în numele proletariatului și pentru umplementarea unui stat socialist cu un partid unic, de fapt ideologia oficială a Partidul Comunist al Uniunii Sovietice după Marea Revoluție Socialistă din Octombrie și care va deveni, ulterior, ideologia oficială a partidelor aflate la putere în China, Cuba, Laos și Vietnam  iar mai târziu a celorlalte partide aflate la putere care au alcătuit blocul țărilor din estul Europei, inclusiv în România (în care nu a avut loc o revoluție socialistă propriu-zisă ca în celelalte state, acesta fiind rezultatul unui raport de forte pe plan internacional, o consecință a rezultatului celui de-al doilea räzboi mondial și a declanșării războiului rece).

Remember (1921–2021). Centenarul Partidului Comunist Român (PdCR/PCR). Raportul prezentat în 1961 la Adunarea festivă cu prilejul aniversării a 40 de ani de la crearea PCR („40 de ani de luptă sub steagul atotbiruitor al Marxism–Leninismului”)

„Octombrii” roşii separate printr-un interval spaţio – temporal secular (1917 – 2017). Marea Revoluție bolșevică din Octombrie și Ofensiva de la Raqqa cartierul general al Statului Islamic – Daesh (Corespondență de la prof. univ. dr. Thomas CSINTA, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite)

Lenin a revizuit teoria marxistă clasică privind localizarea centrului revoluționar în Occidentul capitalist și avansat. Într-una din scrierile sale cele mai influente, Imperialismul, ultimul stadiu al capitalismului, Lenin a argumentat că a apărut o fază nouă și finală a capitalismului în care monopolul a înlocuit competiția, concentrarea capitalului și-a atins apogeul și războiul dintre puterile capitaliste a devenit inevitabil. Pentru Lenin, imperialismul se făcea vinovat de ororile de nedescris ale războiului mondial. Sistemul lumii capitaliste era sortit să eșueze, dar această prăbușire, potrivit acestuia, va apărea mai întâi în zona verigilor cele mai slabe ale lanțului imperialist, în Est în loc de Vest. Înapoiata Rusie, cu ale ei insolubile contradicții sociale și economice, era descrisă drept țara unde revoluția putea triumfa mai întâi. Masele erau profund nemulțumite de vechea ordine, revoltate de costurile războiului și gata să se angajeze în răsturnarea de tip revoluționar. Burghezia rusă era suficient de slabă pentru a nu putea opune o rezistență decisivă maselor radicalizate, iar proletariatul era suficient de dezvoltat pentru a căpăta conștiință de clasă datorită activităților altruiste ale partidului bolșevic.

Filozofia, Știința, Religia și Politica – Friedrich Engels (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I data de 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost instaurat  regimul socialist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Allexandru Ioan Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.  Oferta o primeşte prinţul de Flandra, dar refuzând-o, se decide aducerea în ţarã a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care la 10 mai 1866 intrã în Bucureşti. Acest moment este actul fondator al dinastiei şi marcheazã începutul unei serii de schimbãri însemnate în societatea romaneasca. Carol, în faţa Parlamentului, depune jurãmânt cã va respecta legile, religia şi teritoriul românilor. Dacã pe 9 mai 1877 în Sesiunea Extraordinarã a Adunãrii Deputaţilor ministrul de externe, declarã ruperea oricãror legturi cu Poarta Otomanã şi proclamã independenta de stat, a doua zi, pe 10 mai, se organizeazã solemnitatea proclamãrii independenţei, ocazie cu care Principele decide ca sãrbãtoarea naţionalã sã se celebreze ca fiind ziua proclamãrii independenţei.

Tot la 10 mai, de aceastã datã în 1881, este proclamat Regatul României. Ca urmarea înlăturării monarhiei în 1947 ziua de 10 mai, devine doar ziua în care o monarhie strainã se înstãpâneşte în ţarã, neîncadrându-se în normele noii ordini. Timp de patru decenii 23 august a fost ziua nationalã a României (după Lovitura de stat de la 23 august 1944,acțiunea prin care,  regele Mihai I a decis demiterea și arestarea lui Mareșalului Ion Antonescu, prim-ministrul României și „Conducătorul Statului” și a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei și începerea tratativelor de armistițiu cu Aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică).

În sfârșit, în anul 1990, după revoluția anticomunistă din anul 1989, parlamentul  a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de 16 decembrie drept sărbătoare națională a României. Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 August ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 Decembrie drept sărbătoare națională. Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României. Alegerea acestei zile face referiree la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 Decembrie 1918.

În concluzie, Ziua națională a României a fost între 1861-1866 ziua de 24 Ianuarie, între 1869-1947 ziua de 10 Mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 August. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 Decembrie a fost adoptată drept zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 16 Decembrie drept sărbătoare națională pentru aniversarea Revoluției, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.

Notă. Să nu uităm „Bătălia pentru Moldova”

avocat blam În nici un caz ce ti doresc eu tie dulce romanie neuropatia Cu susul în jos aproba

Cătălin Asavinei (Purtător de cuvânt al Jurnalului Bucureștiului), în colaborare cu Thomas Csinta, redactorul șef

Articole asociate

Țebea – Comemorarea a 151 de ani de la moartea marelui revoluționar român pașoptist Avram Iancu în prezența G-ralului de Bg (r). Constantin – Bartolomeu F. Săvoiu (înalt demnitar al masoneriei naționale și internaționale, Suveran Mare Comandor, Mare Maestru al MLNR 1880, directorul jurnalului independent „Patria Română”) însoțit de prof. dr. Thomas Csinta (jurnalist de investigații criminale, director și redactor șef al publicației cultural – educaționale și științifice cu caracter socio – judiciar „Jurnalului Bucureștiului” – atașat de presă din partea OADO al Națiunilor Unite la Cuțile cu Jurați ale tribunalelor judiciare franceze)

Ziua Forțelor Armate Române (Decretul nr.381 din 1 octombrie 1959 al Republicii Populare Române)

Activitatea internațională a OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Ecosoc – Națiunile Unite) în Franța Metropolitană (inclusiv în Corsica) și în țările francofone (Belgia și Elveția) în parteneriat cu Jurnalul Bucureștiului (specializat în investigații jurnalistice criminale în domeniul socio – judiciar, inclusiv, în apărarea victimelor erorilor judiciare)

Nota redacției

In memoriam Acad. Prof. Paul Popescu – Neveanu. Psiho(socilogia) matematică – aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal (Mathematical psycho(sociology) – applications to the study of criminal behavior/Psycho(sociologie) mathématique – applications à l’étude du comportement criminel)

15 COMENTARII