„Premiul inocenței” la Gala premiilor revistei de artă teatrală „Rinocerul” – 2023 (Corespondență de la marele intelectual contemporan Grid Modorcea – scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului)

Lansarea cărții „Istoria literaturii neînregimentate” – cel de-al 120-lea volum al scriitorului și cineastului Grid Modorcea (Dr. în Arte – SUA, New York, corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului) de către Fundația Culturală „Șansă & Egalitate”

Pe nesimțite, dar sigur, în cultura română s-a impus Premiul „Rinocerul”. Mi s-a acordat și mie pentru cartea „Istoria Literaturii Neînregimentate” cu precizarea „pentru critică și istorie literară”. (Alătur poza făcută de marele operator Nick Cara). Așa ceva trebuia să facă Uniunea Scriitorilor, dar încă nu a făcut. A făcut Dinu Grigorescu, care a instituit Premiul „Rinocerul”, el fiind fondatorul revistei „Rinocerul”, cea mai bună revistă de teatru din România, care trebuia să marcheze efortul artiștilor printr-un premiu. Cunoscutul Comediograf este, cum scriu în Istoria mea, un „bătrân de viitor”, după cum dovedește lună de lună, scoțând revista cu eforturi proprii, nesusținut de Ministerul Culturii și alte instituții de cultură, adică realizează un avangardism sui-generis, o revistă fără cenzură,  nonconformistă, în spirit liber, neînregimentat.

O spun în particular, fiindcă în public, mai ales prin premiile pe care le acordă, Dinu Grigorescu este un sadic. Adică el acordă cu non-șalanță premii la foști și actuali înregimentați, la foști și actuali securiști, de ani de zile îi cultivă, numai epave, cum a făcut și la Gala 2023, fără să înțeleg de ce. Aceeași vechi gropari ai teatrului românesc defilează pe scena Media a TNB, fără rușine, ca un securist notoriu, zis Policier, cu o burtă de dovleac de Halloween, cu o sarabandă de pomanagii, de la marele Kornișă la Dricu, de la ODeMa la doamna Dimineață care se tot înstelează („stern”) cu călugărițele din jur, numai foste pepiniere, una și una. Gala a ținut 3h 30 minute, dintre care 3 ore a vorbit numai amfitrionul. Era plouat pe chelie, transpirat. I-am și spus la urmă, „tu ai să mori pe scenă, ca Molière”. E posibil, mi-a răspuns, nu e exclus.

Au mai salvat Gala tinerii actori debutanți și câteva actrițe de viitor, care par să înțeleagă în ce lume trăiesc. Teatrul românesc nu se poate salva cu piesele lui Horică și Lustigă. Nu este o Gală a Valorilor teatrele, fiindcă ele nu există. În loc de Ciulei e Hausapă sau Șoșonberg (era să scriu Șoșoacă). Bref, avem o Gală fără fală, în care sunt premiați toți cei care i-au pus o piesă lui Dinu Grigorescu, sau au fost pe acolo, fapt de înțeles, fiindcă e un autoeveniment, un pretext pentru o autoexpunere, Gala e proprietatea Amfitrionului, și cine poate, oase roade, iar pe de altă parte se desfășoară în absența totală a Spiritului Critic. Pe unde o mai fi el oare?  Mă străduiesc să-l scot la lumină, să-l aduc în față, dar cine mai are nevoie de Adevăr? Toate epavele spun că le jignesc. Numai Dinu Grigorescu este olimpian. Harul lui, o vocație rară, este că știe ca nimeni altul să împace extremele. Nu am mai cunoscut decât un om cu această vocație, Mircea Ghițulescu. Cine nu mă crede, să citească volumul Portrete vivante, unde Dinu dă o lecție de neuitare, face o adevărată arhivă teatrală. Teatrul românesc (UNITER) ar trebui să-i ridice o statuie. Nimeni nu a mai realizat așa ceva.

Cartea mea, premiată, nu este o carte de teatru, dar include și cartea de teatru, ca în secțiunea Spațiul limitrof, în care am analizat opera lui Visarion Alexa, total ignorat, implicit cartea sa Caragiale Vizionarul. Tot în această secțiune, am prezentat pe larg spectacolul Wicked Clone, realizat pe Broadway, la New York, de trupa Indiggo Twins. Cred că dacă se proiecta o secvență din acest show, altfel era Gala, o scotea din pepeni, adică din plictiseală. Ion Caramitru avea geniul să pigmenteze Gala UNITER (Uniunea Teatrală din România) cu mici pauze spectaculare, aducea actori, pe Horațiu Mălăele neapărat, balerini sau muzicieni și anima convenționalismul sinistru al decernării premiilor. Mă așteptam ca măcar Maia Morgenstern să dea o replică dansantă, pe glume de Ion Pribeagu, dar n-a fost să fie, i-am auzit doar vocea gravă de „Mărie și Mărioară”! Ar fi fost bun și Candid Stoica, tot spunea o glumă cu gropari. Sau Nicolae Urs, care l-a scos din bârlog pe un „Altfel Caragiale”, ca să pună capac la oala Umorului involuntar pe care îl emană non-stop nația română.

Dar fluviul ideatic al cărții mele se concentrează pe istoria literaturii române. Și fac o nouă istorie, introducând conceptul de Neînregimentat, dat fiind că celelalte istorii care s-au făcut până acum (peste 20), nu au ținut seama că marii scriitori români au fost înregimentați, vezi cazul Sadoveanu, mâna dreaptă a Anei Pauker, colaboraționist, slugă a sovieticilor, care a vegheat să funcționeze și la noi, ca la el acasă, realismul socialist, un gen de împrumut, adus de la Răsărit. Dar cine nu a fost înregimentat? Epoca „A.Toma” a marcat servilismul, proletcultismul în literatură, iar Jules Perahim în artă. Scriitorul pe care îl prețuiesc foarte mult, D. R. Popescu, a fost membru CPEx, numit de Tovarășa președinte al Uniunii Scriitorilor. Toți, Arghezi, Marin Preda, Nichita, căruia Tovarășa îi spunea „Nichituș”, Titus Popovici, Paul Everac, Ana Blandiana, amanta lui Gogu Rădulescu, sute de scriitori au fost înregimentați. Pentru avantajele puterii, se băteau să fie în CC (Comitetul Central) al PCR (Partidul Comunist Român) sau cel puțin să aibă un grad comunist. Istoria literaturii române era marcată de linia partidului, care le trăgea scriitorilor și artiștilor români sarcina să nu se abată, să fie fideli ideologiei comuniste. Știu de la Marin Preda, că dacă nu ar fi existat această frână, cenzura comunistă, ar fi scris și Delirul 2 și altfel ar fi arătat Delirul 1.

Marile talente au izbutit să rămână curate în istorie apelând la un gen care a făcut cu adevărat Istorie, parabola, prin care Iisus și-a făcut cunoscută Învățătura. Așa am reușit și eu să trec dincolo de zid, cum ar spune Nicolae Breban, publicând două romane parabolice, Derută în paradis și Paznic la Turnul Babel. Și, culmea,  primul a luat premiul de debut al Editurii „Albatros”. Da, fiindcă am văzut „dincolo de păpuriș”. La Gală, n-am avut nici o revelație vizavi de Omul neînregimentat, cartea premiată. A fost un  non-sens față de marea masă de rinoceri premiată, care mi-a oferit doar imaginea sinistră a Lumii I, lumea în care trăim. Tot teatrul iudeo-creștin a luat câte o diplomă. I-am și spus lui Dinu la microfon, parcă ai fi Sfântul Petru, care i-a spus lui Dumnezeu, Doamne, ți-ai dat darurile, le-ai dat la toți partea, dar i-ai uitat pe români, lor ce ai să le mai dai? Dă-le diplome!, i-a spus Dumnezeu, și Dinu Grigorescu le dă diplome, ca un bun paharnic. Le dă de toate și lui nu-i dă nimeni nici o floare. Bine că am fost și eu pe acolo și i-am oferit un buchet de… cărți! E pregătită această lume pentru „O nouă genezeă”? Doamne, ce mi-ai dictat să scriu!

O nouă geneză într-un „Gaudeamus” îndoliat în contextul „idealelor din teoria inelelor” (Corespondență de la marele intelectual contemporan Grid Modorcea – scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului)

„Vânturarița. O nouă geneză – Pelerinaj în Rai”, a 124-a carte a marelui intelectual contemporan Grid Modorcea (scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română), „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Scriitorul, artistul adevărat, trebuie să fie neînregimentat, să creeze liber, neconstrâns de nici o dependență. A fost nevoie să dau cu cornul, cum se spune, ca să scot la iveală Adevărul, să critic  vechiul mod de a face istoria literaturii. Spiritul Critic mi-a fost lanterna. M-a ajutat mult și umorul, arma pamfletară, dar am fost adesea nemilos, ca un rinocer sălbatic. Și Premiul „Rinocerul” este potrivit. Dinu Grigorescu, care a citit cartea, a înțeles exact atitudinea mea. Dar eu nu sunt un Rinocer, sunt un Ghepard. Nu-mi place să trăiesc în turma de rinoceri a culturii noastre. La 70 de ani, am spus Stop. Și, Doamne, ce mi-ai dat să fac? Mi-am creat o utopie, Lumea II, în care am început să trăiesc ce mi-a mai fost dat să trăiesc. În chilia mea sunt fericit. Dar cum ies afară, mă inundă coropișnițele iudeo-creștine, ceata agățătorilor. Însă nu-i vina mea că am continuat să trăiesc. Și ce era să fac? A fost nevoie să mă adaptez la Lumea I. Vorba lui Nenea Iancu, „împacă-te cu situația”. Așa numesc lumea în care trăim. Este o lume rinocerizată. Așa a numit-o Eugène Ionesco în piesa Rinocerii. Rinocerizarea este un fenomen propriu nazismului, dar și tuturor formelor de violență politică și socială. Rinocerita este o boală, ca virusul pandemic.

Mă ocup pe larg de acest aspect în Istoria mea, căruia îi opun Lumea II, lumea în care am vrea să trăim, o lume liberă, marcată de scriitorul/artistul neînregimentat. Cartea mea este o pledoarie pentru breaslă, pentru breasla cerească, nu pentru găști. Azi, orice Uniune s-a transformat în gașcă. Dacă rinocerizării, căreia îi putem asocia și vampirizarea lumii, trasată de cultura americană, i se potrivește Premiul „Rinocerul”, gheparzilor din Lumea II li se potrivește Premiul Inocenței. Această lume neînregimentată aparține Omului purificat, este caracteristică vieții libere, lui Homo Novus, care a descoperit alte mijloace de comunicare, cum arăt în cartea Dicționar ludic. Premiul Inocenței este un premiu sacral, li se acordă oamenilor care duc o viață chiliastă, profund morali, asemenea sfinților. Idealul acestei lumi este viața îngerească. Îngerii au fost creați din nimic, înainte de Prima geneză, înainte de Facere și Dumnezeu.  Iar înainte de ei, au existat extratereștrii, care de peste 4 miliarde de ani tot vizitează pământul. Le place mult pământul nostru, cum ar trebui să ne placă și nouă. Aici e raiul, dar noi îl căutăm în altă parte. De aceea, pentru a reveni la starea edenică a lumii, este nevoie de O nouă geneză, așa cum arăt în volumul omonim, care trebuie să pună capăt civilizației iudeo-creștine, care a îndoliat plantea, care și-a epuizat soluțiile umane și nu a mai rămas decât cu cele barbare.

Cunosc multe valori din Lumea I, care pregătesc un astfel de viitor, care merită să le ofer în avans, anticipativ, Premiul Inocenței. Și primul nume care îmi vine automat în minte este George Enescu. Apoi mulți monahi pe care i-am cunoscut în pelerinajele mele de la mănăstirile Sâmbăta de Sus, Buciumeni, Pahomie, Bradu, Filimon, Pătrunsa și multe altele. Și pe Dinu Grigorescu l-aș putea include în Lumea II, i-aș da și lui Premiul Inocenței, dacă ar urma câțiva pași: să se debaraseze de civilizația iudeo-creștină, adică să aibă Spirit Critic, să-mi cunoască Teoria Universalului Limitrof, să termine de citit cărțile pe care doar le-a răsfoit (Armaghedon revelat, Civitas Innocentiae, Homo Novus), să facă un pelerinaj în rai, unde să aibă revelația lui Deus Disidentum,ca astfel să înțeleagă de ce e nevoie de o nouă geneză. Atunci Dinu nu m-ar mai fi confundat, nu m-ar mai fi inclus printre rinoceri și ar fi spus la microfon, și acum vă prezint un scriitor din viitor! După cum se înțelege, sunt pregătit să primesc și să ofer Premiul Inocenței. Desigur, de la rinocerizare la inocentizare este un drum greu, care trece prin de-vampirizare, prin umanizare, prin calea numită Armaghedon revelat, care pregătește o nouă geneză ce va face posibilă inocentopia, lumea inocenței. Dar am certitudinea că Profeția mea se va împlini, nu este o utopie goală, omenirea va conștientiza că numai prin împlinirea ei va reușit să supraviețuiască, altfel va dispare în neantul din care a venit.

Grid Modorcea („the great Mitică” – Dr. în arte, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață, „the most complex” and maybe „the biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”)

Nota redacției. Printre laureați regăsindu-se și alte personalități din lumea teatrului și literaturii românești: D. R. Popescu, Radu F. Alexandru, Mircea M. Ionescu, Olga Delia Mateescu, Mihai Ispirescu, George Volceanov, Horia Gârbea, Lucia Verona, Candid Stoica, Grid Modorcea, Mircea Cornișteanu, Alexa Visarion, Mihai Lungeanu, Felix Alexa, Lucian Sabados, Petru Hadârcă, Marius Bodochi, Horațiu Mălăele, Mircea Rusu, Cerasela Iosifescu, Daniela Nane, Claudia Motea, Marinela Țepuș, Dorina Roman, Luminița Borta, Andrada Chiriac.

Premiile revistei teatrale „Rinocerul” 2023

Lista premiilor revistei „Rinocerul” 2023

Articole asociate

La Kulterra, încet, dar sigur, se instalează Kitsch-ul (Corespondență de la marele intelectual contemporan Grid Modorcea – scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului)

Galeria Kulterra. „Un Moulin Rouge ca-n Tahiti”. Autobiografie – Grid Modorcea („the great Mitică” – Dr. în arte, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață, „the most complex” and maybe „the biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”) membru permanent al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Nota redacției

Ziua Națională a României moderne (Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România – Proclamația de la Alba Iulia) și „Bătălia pentru Moldova” (cu Zurab Todua – scriitor, publicist, politolog din Republica Moldova)

In memoriam Acad. Prof. Paul Popescu – Neveanu. Psiho(socilogia) matematică – aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal (Mathematical psycho(sociology) – applications to the study of criminal behavior/Psycho(sociologie) mathématique – applications à l’étude du comportement criminel)

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului