Notă. Masivul Piatra Craiului (Munții Piatra Craiului, sau Piatra Craiului sau chiar Crai) este un lanț muntos calcaros aflat la sud-vestul Carpaților Orientali, dar care aparține lanțului Carpaților Meridionali, găsindu-se în nord-estul acestora. Unul dintre cele mai spectaculoase trasee din Masivul Piatra Craiului este porțiunea de creastă care se întinde pe o distanță de 9 km, între Vârful Turnu și Șaua Funduri. Traseul de creastă este tehnic, dificil, recomandat numai drumeților experimentați.Temperatura medie anuală se menține în jurul valorii de 0 grade C, iar în zonele înalte coboară până la -2°C. Vânturile aproape permanente sunt determinate de poziția izolată a masivului. Precipitațiile se înscriu între 1.000-1.200 mm/an, predominând în lunile mai și iunie. În zona Piatra Craiului se găsește o vegetație bogată în specii datorită preponderenței aproape absolute a calcarelor. Aici se găsesc specii unice în lume de floră și faună, unele dintre ele, așa cum ar fi Garofița Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), fiind faimoase. Alte specii protejate sunt floarea de colț (Leontopodium alpinum) și ghințura galbenă (Gentiana lutea). Printre speciile de animale amintim capra neagră (Rupicapra rupicapra), declarată monument al naturii, căpriorul, mistrețul, ursul carpatin, râsul, vulpea, lupul, veverița.
Seva de mesteacăn, apa de mesteacăn sau sucul de mesteacăn este seva prelevată direct din mesteacăn, varietățile Betula pubescens (mesteacăn alb), Betula pendula (mesteacăn argintiu), Betula lenta, Betula papyrifera și Betula fontinalis.
Seva de mesteacăn poate fi consumată atât proaspătă, cât și fermentată natural. Când este proaspăt, este un lichid limpede și necolorat, adesea ușor dulce, cu o textură ușor mătăsoasă. După două-trei zile, seva începe să fermenteze, iar gustul devine mai acid. Seva de mesteacăn este o băutură tradițională în regiunile boreale și hemiboreale din emisfera nordică, precum și în unele părți din nordul Chinei.
Seva de mesteacăn se colectează numai în timpul pauzei vegetative de iarnă și primăvară când seva se mișcă intens. Colectarea sevei de mesteacăn se face prin găurirea unei gauri în trunchiul copacului și ducând seva într-un recipient printr-o conductă (un tub sau pur și simplu o crenguță subțire); seva va scurge de-a lungul ei din cauza tensiunii superficiale. Rana este apoi astupată pentru a minimiza infecția copacului. Seva de mesteacăn trebuie colectată la începutul primăverii înainte de apariția frunzelor verzi, deoarece la sfârșitul primăverii devine amară. Perioada de colectare este de doar o lună pe an.
Nu există dovezi publicate care să cuantifice impactul pe termen lung al recoltei de sevă asupra sănătății arborilor de mesteacăn și pădurilor de mesteacăn sau asupra calității lemnului de mesteacăn. Cu toate acestea, rănile cauzate de lovirea mesteacănilor conduc în mod constant la pete întunecate în lemn. Într-un studiu, infecția și degradarea lemnului s-au răspândit de la mai mult de jumătate din găurile vechi. În comparație cu arțarii, mesteacănii sunt considerați mult mai puțin toleranți la rănile cauzate de lovire, astfel încât practicile de recoltare mai conservatoare au fost recomandate de organismele comerciale, cum ar fi Asociația producătorilor de siropuri Alaska Birch.
Regiunile tradiționale
Balții antici, slavii și finlandezii considerau mesteacănul drept unul dintre cei mai sacri copaci ai lor și făceau o băutură tradițională din acesta.
În regiunile slave, seva este cunoscută sub denumirea de suc de mesteacăn cum ar fi în Ucraina (ucraineană: березовий сік, romanizat: berezovyi sik), în Polonia (poloneză: sok z brzozy, oskoła), în Belarus (în belarus: бярозавы сок, romanizat: biarozavy sok, Byarozavik), în Rusia (în rusă: берёзовый сок, romanizat: byeryozovyi sok), Bulgaria (în bulgară: зовый breсрозово sok).
Estonia (estone: kasemahl), Finlanda (finlandeză: mahla), Letonia (letonă: bērzu sula), Lituania (lituaniană: beržo sula, beržų sula).
Alte regiuni
Franța, Scoția, Norvegia, Suedia (suedeză: björksav) și în alte părți din Europa de Nord, precum și părți din nordul Chinei și atât Hokkaido, cât și Aomori, ca părți din nordul Japoniei. Este, de asemenea, utilizat pe scară largă printre olandezii din Pennsylvania, atât ca băutură tradițională în sine, cât și în special ca ingredient cheie în berea de mesteacăn.
În Romania, una din zonele apropiate de București din care se recoltează seva de mesteacăn este așa-numitul amfiteatru al Transilvaniei, situat la poalele masivelor Piatra Craiului, Leaota, Bucegi și Perșani, în zona localităților Sohodol, Șimon, Moeciu, Bran, Șirnea, Fundata, Predeluț.
O echipă entuziastă coordonată de tânărul Rareș bate dealurile înalte și văile zonei în căutarea celor mai potriviți arbori de mesteacăn pentru a extrage exact cât trebuie din seva acestora.
Compoziţie
- Sevă, apă de mesteacăn
- Valoare nutrițională la 100 g (3,5 oz)
- Energie 4,6 kcal (19 kJ)
- Carbohidrați 1,1 g
- Zaharuri 1,1 g
- Fibre alimentare 0 g
- Gras mai puțin de 0,1 g
Cantitatea de minerale%DV† - Calciu 6%60 mg
- Fier 1%0,1 mg
- Magneziu 3%11 mg
- Mangan 52%1,1 mg
- Fosfor 1%6,4 mg
- Potasiu 3%120 mg
Unități
μg = micrograme • mg = miligrame
IU = unități internaționale
†Procentele sunt aproximativ aproximative folosind recomandările SUA pentru adulți.
Seva de mesteacăn conține heterozide (betulozide și monotropitozide), 17 aminoacizi, inclusiv acid glutamic, precum și minerale, enzime, proteine, acid betulinic și betulină, antioxidanți. ] zahăr (fructoză, glucoză și cantități mici de zaharoză) și vitamine (C și B(grup)). Contrar credinței populare, nu există xilitol în seva de mesteacăn (xilitolul este un alcool de zahăr care este produs industrial folosind temperaturi ridicate și acid sulfuric sau prin fermentație).
Utilizări nutriționale și medicinale
Au fost documentate utilizări populare, care includ uz medicinal, nutriție suplimentară și aplicații cosmetice pentru piele și păr.
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

