Acasă Filosofie & Filosofie politică Teribilism, teribilism, violență? (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist,...

Teribilism, teribilism, violență? (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Plagiatul în lumea contemporană (Plagiatul, boala copilăriei epigoniei. Responsabilitatea morală, răspunderea civilă și penală. Reforme structurale administrative și socio – juridice pentru combaterea cu eficacitate a plagiatului)

Despre violență am mai scris cândva, amintind că unii o consideră drept replica omului incult, alții spun că este răutate genetică de care omul nu scapă la timp. De aceea există și legi care pun stavilă violenței. Mânia și mândria îl determină pe om să recurgă la violență, dar și lipsa de disociere a răului de bine. A realiza şi a dori Binele este o virtute ce calmează, linişteşte şi apropie sufletele indiferent de cultură, vârstă sau rasă. Ortodoxia recomandă rugăciunea, binecuvântarea şi iubirea (credinţa, nădejdea şi dragostea) ca mijloace, adevărate arme spirituale împotriva tuturor încercărilor, exagerărilor şi patimilor. Să nu uităm cuvintele Mântuitorului Hristos: „Fericiţi cei blânzi că aceia se vor mângâia” (Ev. Matei 5.7).

Observăm că în vremurile noastre, la început de mileniu trei, oamenii posedă temperamente vulcanice, impulsuri nervoase, le lipsește stăpânirea de sine, în limbaj sau atitudine comportamentală. Violenţa este experimentarea unor stări sufleteşti aparte, pervertite. Uneori violența este o greșeală a omului făcută din necunoaștere a comportamenului. Întrebarea este: De ce oare nu încercăm să ne stăpânim? Un înțelept spunea: „Când cineva știe să se stăpânească, ajunge la echilibru; o dată echilibrat cu măsură, dobândește limpede-vedere; calmul îngăduie omului să cerceteze și să judece lucrurile; lucrurile o dată cercetate, omul își atinge scopul”, adică se comportă demn.

Martin Luter King învăța poporul că nonviolența nu înseamnă numai evitarea violenței fizice externe, dar și a violenței interne asupra spiritului: „Nu doar că refuzi să împuști un om, ci refuzi și să-l urăști”. În libertatea haotică din zilele noastre acționează dreptul forței, în cea civilizată–forța dreptului. Omul are nevoie de libertate, dar trebuie să respecte legile bunei cuviințe, altfel echilibrul social nu este posibil. Mai știm ceva despre Păcat și felurile lui? Mai cunoaștem ce este Decalogul?

Politețea trebuie considerată un imperativ al societății moderne, al omului zilelor noastre, o victorie împotriva instinctelor, a primitivismului existent încă la unii oameni, un îndemn pentru respectarea regulilor de conviețuire socială, a principiilor și normelor de muncă și comportare într-o societate liberă. Dacă politețea ține de zona luminii din noi, nepolitețea sau lipsa de respect ține de zona întunericului. 

S-a dovedit că „autocontrolul, autodisciplina transformă cu timpul natura omului”, și întrucât „înlăuntrul nostru suntem la fel, cultura este singura care face diferența”, spunea Confucius. De cultură, de educație avem nevoie pentru a ne civiliza; de respectul și grija pentru om, pentru celălalt, adică, avem nevoie de umanism. Comportamentul uman se învață, doar prin cultură se poate ajunge la un standard înalt de civilizație. Nu există fericire dincolo de cultură. Nimic nu „ține” dacă nu este filtrat de cultură, iar fericirea trebuie să țină, căci nu este extaz, spunea Constantin Noica. Ei, astăzi, la noi, parcă nu mai ține nimic, tocmai fiindcă cultura și educația sunt ignorate.

 

Dacă Dicționarul ne spune despre „teribilism” că este: „vorbă sau faptă teribilă; atitudine, comportare, manifestare bizară; extravaganță, excentricitate”, știam că el se manifestă de obicei la copii, dar vedem astăzi că oameni maturi se comportă în acest mod. Poate au dat în mintea copiior?! Iar despre „tembelism” Dicționarul ne spune că este:nepăsare, indiferență, tâmpenie, idioțenie”. Distinsa lingvistă română Roica Zafiu, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București, precizează, pe bună dreptate, în revista Dilema Veche, că acest cuvânt, pentru individ, a dobândit un înțeles diferit: „oscilând între „prost”, nebun”, „inconștient”.

Comportamentul individului din zilele trecute, care în Parlamentul României a violentat verbal dar și fizic un ministru care a dat dovadă, cu adevărat de „bună creștere” neripostând la gestul brutal, tembelic al unui individ cu scopul vădit de a crea diversiune și dezbinare, și care și-a găsit adepți ai gesturilor brutale, lipsite de bun simț, deocamdată!, reprezintă un adevărat pericol pentru țară. Nu se vede că atitudinea tembelică are un crescendo bine regizat, tocmai acum, în momentele conflictuale din afara țării? Atmosfera din Parlament nu putea să nu revolte populația care s-a simțit, în majoritatea ei – insultată de comportamentul trivial al individului. Ar trebui poate, să li se pună în brațe acestor indivizi, un manual de bună purtare, să învețe măcar la vârsta aceasta, ce trebuia învățat în cei șapte ani de acasă sau în timpul școlarizării. Ei nu reprezintă poporul român care era considerat un popor blând, ospitalier, răbdător, capabil, ingenios, respectuos.

 Nu cred că trebuie să fim de acord cu cei care critică orice guvern care se instalează de la primele sale acțiuni și nici cu cei care nu văd că Președintele țării a fost cel care a scăpat țara de incompetenții, inculții, certăreții, de la guvernare. S-a adeverit proverbul românesc: „Când doi se ceartă, al treilea câștigă”Cu răbdare și respect ar trebui să ajutăm conducătorii care se străduiesc, pe cât este posibil în această perioadă de adevărată criză, perioadă cu evenimente externe extrem de periculoase, să mențină un echilibru, să găsească suluții la problemele ivite. Iar calitățile poporului român pierdute trebuie recucerite!

Tembelism sau teribilism infantil? Nu sunt în măsură să pun diagnosticul, cert este că s-a depășit pragul bunei cuviințe, că am putut auzi cuvinte care au dovedit violența verbală și am putut vedea gesturi de violență fizică, deocamdată minore dar dezagreabile și provocatoare. Cei care conduc țara, cred că ar trebui să ia măsuri urgente pentru a nu se ajunge la o violență și mai mare care, poate destabiliza țara.

 Corespondență de la Vavila Popovici

„De ce scriu?/Scriu pentru că sunt încă vie,/pentru că scrisul este al celor vii,/pentru că miracolul creației/sălășluiește încă în sufletul meu./Scriu pentru că iubesc viața/și-ți mărturisesc că uneori mi-e teamă/de bătaia de aripă a păsării în agonie… /În acele clipe m-arunc asupra unei coli de hârtie,/ca-ntr-o mare cu valuri iubitoare/m-arunc …”

Notă. Articolele autoarei  Vavila Popovici  în Jurnalul Bucureştiului

Nota redacției

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Articolul precedentMeandrele Concertului (Corespondență de la Pompiliu Comșa, Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea & directorul executiv al Trustului de Presă Pompidu – Iași)
Articolul următorFor Your Valentine (Corespondență de la formația de pop-rock Indiggo Twins – Mihaela și Gabriela Modorcea, gemenele scriitorului și cineastului român Grid Modorcea, corespondent permanent al Jurnalul Bucureştiului la New York)
Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf