
Cu sau fără comanda venită de la komisarii din Bruxelles, guvernanții noștri au aruncat țara într-o sincopă fără precedent. După ce Curtea Constituțională a validat rezultatele primului tur de scrutin la alegerile prezidențiale, Ciolacu și Iohannis au dat comanda blocajului total la Curtea Constituțională și au interzis votul în al doilea tur de scrutin, chiar în timpul procesului electoral. Cei 9 pseudo-judecători s-au executat în unanimitate, iar asta mi-a adus aminte de jupânul Trahanache: „D-ta n-ai nici o grijă, mergem la sigur, la noi opoziție nu încape… suntem tari, stimabile… tari…Nu o să ai majoritate, stimabile…
- Dandanache: Cum se poate? Să nu te pomenești cu vrun balotaz? ‘Ai?… a mai pățit-o si alții…
- Trahanache: Adică, ai puțintică răbdare, balotaj la noi?… zic: nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile.”
Toți 9 au votat pentru anularea alegerilor, iar acum o țin ca gaia mațu: ei au dreptate, milioane de români – ba! Și nu întâmplător: Ion Iliescu și urmașii lui ne-au indus ideea fixă că toți cei 9 pseudo-judecători ar fi sacerdoții patriei mute. Mafia i-a folosit și pe timpul lui Traian Băsescu, pe care l-au suspendat de două ori și l-au târât prin două referendumuri. Cu toată tulburarea socială, cu toate costurile acelor malversațiuni politicianiste. În numele democrației!
Toate aceste stări psiho-sociale s-au acumulat și au dus la explozia de duminică, 12 ianuarie 2925, când au venit zeci de mii de români pe străzile din București. Erau pe-acolo tot felul de oameni, și tineri, și bătrâni, și daci, și Hristoși, un spectacol de culoare și de indsignare. Țara noastră a ajuns pe primele pagini ale ziarelor mari din lume, la fel ca în decembrie 1989. A fost un vârtej de revoltă. Pașnică, dar eu îi rog pe mahării clipei să nu desconsidere această indignare populară. Aici nu e vorba de Călin Georgescu sau de Elena Lasconi, aici e vorba de umilirea prea multor români, de încălcarea unui drept elementar.
Într-o lume tot mai paradoxală, România avea nevoie de niște conducători lucizi, cu viziune asupra țării, iar nu de un premier fără bacalaureat, nu de un președinte în reluare după expirarea celor două mandate. Oamenii au înțeles că țara lor are nevoie de oameni politici pe măsura armaghedonului care vine, nu de politruci. Și nu mă refer aici doar la „Marea Resetare” despre care vorbea Klaus Schwab la Forumul Mondial. Mă refer la reacția de apărare, care a pornit din toate statele lumii, iar în aceste condiții, avem nevoie de oameni cu scaun la cap în conducerea României.
La miting jandarmii l-au arestat pe mercenarul Horațiu Potra și l-au dus la poliție unde l-au ținut 7 ore. De frică. Avea și omul la el un bănuț pus deoparte, un mizilic de 20.000 €, pe care polițiștii i-au sechestrat. Nu avea facturi la el! L-au arestat și pe băiatul lui Potra, un tânăr de 18 ani, pentru că avea la el „o armă albă”: un baston telescopic pentru drapel. În ce scop, tovarăși?! Ai?!…Răspunsul lui Horațiu Potra m-a puis pe gânduri: „L-am certat pe fiul meu pentru că a avut un baston la el, nu știam că-l are. L-am certat și i-am spus: data viitoare nu trebuie să ieși cu bastoane, trebuie să mergi ca tot românul, cinstit, cu drapel. Cumperi un drapel–și nu pui drapelul pe o coadă de mătură, că e rușine, nu–îl pui pe un par, un par de cioban, sau iei o coadă de lopată, o coadă de furcă, de coasă, pui drapelul și, așa, ca țăranul român, ieși și faci manifestație…”
L-am cunoscut pe ofițerul SPP, care avea grijă de individul care a aruncat cu cerneală violetă în barba lui Emil Constantinescu. Indiferent unde mergea Țapul în recunoaștere, în băi de mulțime și de mulțumire, ofițerul îl sălta pe individ imediat și îl ținea șapte ore la… cofetărie. „Îi cumpăram înghețate câte voia, mâncam și eu, de nervi, mi se strepezeau dinții, mi se congelau fălcile de atâta înghețată…” Așa s-au dus glonț și la Potra care voia să dea pălitura de stat.
Pe mine m-a impresionat însă un grup de maramureșeni de la Borșa, care au venit cu „năcazul” lor la revolta din București. S-au judecat peste 20 de ani pentru pădurea lor din composesoratul de la Borșa. Și Justiția română oarbă și cu mâna-greblă a hotărât cu celeritate: țăranii trebuiau să renunțe la 17.000 de hectare de pădure, din care 6.000 de hectare i-au fost atribuitea de primar românului Vasile Frank Timiș din Borșa, fost prieten cu omul de afaceri Marc Rich (cu cetățenii multiple: americană, belgiană, spaniolă și israeliană) care deține și perimetrul aurifer de la Roșia Montana, și alte perimetre petrolifere, și alte…
Așa că argumentele în fața primarului de Borșa au fost decisive. Țăranii au dat în judecată România la CEDO, unde au câștigat: adică statul român trebuie să le plătească 61 Mil€ din banii noștri ai tuturor, nu din banii „inamovibililor” care au judecat strâmb și care au pensii speciale. Normal. Numai că țăranii nu vor banii, ei vor pădurea. „Vrem să lăsăm copiilor pământul străbunilor!” Prin 2002, eram la ziarul „Gardianul”, unde Sorin Ovidiu Bălan a făcut „o caravană” care să ancheteze jaful de la Borșa. Când investigația a prins ecou, senatorul Slănină, care era și trezorierul PSD, a interzis ancheta și țăranii nu au mai venit la „Gardianul”…
Pădurile moroșenilor au fost poftite de evrei încă din perioada interbelică. Moroșenii au venit pe jos la București ca să-i ceară ajutor lui… Corneliu Codreanu. Florin Constantiniu evocă momentul în cartea „O istorie sinceră a poporului român”.
Erau trudți de drum în sumanele lor groase de lână și așteptau în fața Casei Verzi. Căpitanul a ieșit în fața lor, ei l-au ovaționat și așteptau discursul, dar el a zis doar atât: „Bine.” Și le-a întors spatele. Nu știu dacă senatorul Slănină activa și pe-atunci.
Lăsând la o parte orice glumă, geopolitca actuală nu mai are hățuri, iar noi interzicem alegerile. Războiul din Ucraina nu-l poate opri nici soția lui Trump. Cum trebuie să fie președintele României ca să poată discuta cu Donald Trump care amenință că va lua Groenlanda și Canada? Așa, ca să scape de chinezi. Iar marele Xi a descoperit rutele comerciale de nord pentru noul drum al mătăsii. Cum trebuie să fie președintele României ca să poată discuta cu Donald Trump care disprețuiește Europa, dar îl prețuiește adânc pe Viktor Orban? Și pe Putin, care și el se joacă frumos cu hărțile altor state. Mi-e greu să-mi imaginez, dar nu-l văd pe Căcărău în această haină…
A se vedea și alte articole ale autorului


Notă. Alte articole ale ziaristului și scriitorului Viorel Patrichi în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
[…] Ziaristul, scriitorul și fotograful Viorel Patrichi: „Rătăcirea României într-o lume paradoxa… […]