Acasă Editorial Jurnalul Bucurestiului Din seria povestirilor despre Cenaclul Junimea și Formalismul rus

Din seria povestirilor despre Cenaclul Junimea și Formalismul rus

De aproape douăzeci de ani – cam de la moartea lui Mircea Nedelciu (1950-1999, fost scriitor, considerat a fi unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentului optzecist, ai postmodernismului în literatura româna și un afiliat activ al mișcării artistice a minimalismului) nu știu mai nimic despre Cristi Teodorescu (n.1954, romancier, prozator și jurnalist) fostul meu bun prieten, camarad și chiar coleg de redacție.
Anii carnivori de după 90 ne-au cam despărțit.
Fiind „banați” rețiproc eu cu Cristi, nu aveam habar despre textul ăsta pe care cu multă repejune și delicateță mi l-a pus sub ochi un prieten apropiat.
O împletire de lucruri concrete, o procesare de amintire, o duioasă ocheadă aruncată asupra tinereții.
Din seria povestirilor despre Cenaclul Junimea: Avea ceva din pinguinul Apolodor prozatorul junimist Nick Iliescu. Era și el grăsuț, curat și atrăgător și uneori trecea prin nostalgii-anxioase a căror cauză la el n-avea nume. Apolodor, cel puțin, știa că-i era dor de frații lui din Labrador. Nick pe care mi-l amintesc–nu l-am mai văzut de vreo douăzeci de ani!–, cu ochelari cu multe dioptrii și cu un început timpuriu de chelie, era politicos, purta cravată și rostea simpatic r-ul–un pic graseiat, ceea ce uneori părea să-l contrarieze. Zicea des „Ce să-ți spun!”, cu un dispreț de om superior.
De multe ori avea dreptate. În scris, textua cu umor, iar la cenaclu îl lua benign peste picior pe Iova.
Cînd venea să ne citească ceva își aplica mai întîi cîteva autoironii și spunea un banc, două, să destindă atmosfera. Apoi își dregea vocea de sanchi și își slăbea nodul de la cravată.
Știa să-i binedispună pe ceilalți și se prindea primul de probele de umor involuntar ale vorbitorilor, pe care le repeta rotunjindu-și ochii.
Bunăoară „Cunoaștem: Șklovski!” cum îl auzise zicînd pe unul la Cenaclul de luni. Tipul cu Șklovski voia două lucruri cînd invocase numele Formalismului rus (școală influentă de critică literară în Rusia între 1910-1930, inclusiv cu studiile mai multor oameni de știință ruși și sovietici extrem de influenți precum Viktor Șklovski, Iuri Tînianov, Vladimir Propp, Boris Eichenbaum, Roman Jakobson, Boris Tomașevsky, Grigori Gukovski care au revoluționat critica literară între 1914 și 1930, prin stabilirea specificității și autonomiei literaturii și limbajului poetic) să arate că-l citise și să-i reteze discursul cam lung unuia dintre cei ce-și dădeau cu părerea despre niște poezii.
La Junimea, Nick venea în tandem cu George Cușnarencu (n.1951, scriitor și publicist) cel ce scria proză fantastică, pe atunci.
Dacă spunea careva ceva de rău despre George, se strica definitiv cu Nick, în timp ce Cușnarencu nu se sinchisea de răutăți.
Nick avea spirit de corp, așa că dacă erai prieten cu el puteai fi sigur că te susține chiar și atunci cînd n-aveai dreptate în vreo querellă. „Dacă ai dreptate de zece ori și un prost o nimerește o dată, din greșeală, nu-i bine să-i dai satisfacție, că se învață.” susținea Nick pe un ton cu care parodia solemnitatea.
Unii îl credeau snob. Părea, dar nu era.
Făcea alergie la proști și la cei lipsiți de bun-gust, încît îi apăreau des în colțul gurii zăbăluțe durerose pe care le acoperea cu pastă de dinți. Avea același nume ca un traducător din literatura rusă, motiv de confuzii.
Nici unul dintre ei nu și-a adăugat o inițială sau alt mijloc de recunoaștere.
Nick s-a consolat în felul lui: avea să-l facă celebru și pe rusnacul ăsta.
Celălalt Nicolae Iliescu spunea că avea vreo 20 de ani mai mult decît Nick și că ar fi fost ciudat dacă la vârsta asta ar fi umblat la numele sub care-l cunoșteau prietenii cărora le dădea traduceri cu dedicație.
Nick era citit și la zi cu lecturile iar autorii pe care-i citea el nu puteau fi decît extraordinari. Iar dacă cineva despre care avea o părere proastă îl lăuda pe vreunul dintre autorii lui favoriți, îl diagnostica înveselit: „Nu mai citi, că tot nu înțelegi!”

Nicolae Iliescu, Assistant Chief Editor (Supliment cultural) Jurnalul Bucureştiului

Nota redacției

Viktor Borisovici Șklovski (1893-1984), a fost critic literar și romancier rus. El a fost unul dintre reprezentanții de seamă ai Formalismului (o școală critică care a avut o mare influență în literatura rusă din anii 1920) absolvent al  Universității din Sankt Petersburg, care a contribuit înființarea OPOYAZ (Societatea pentru Studiul Limbajului Poetic), în 1914. El a fost, de asemenea, legat de Serapion Brothers, o colecție de scriitori care a început să se întâlnească la Petrograd (Sankt Petersburg) în 1921. Ambele grupuri au considerat că importanța literaturii nu constă în primul rând în conținutul său social, ci mai degrabă în crearea sa independentă de limbă. În O teori prozy (1925; „Despre teoria prozei”) și Metod pisatelskogo masterstva (1928; „Tehnica meșteșugului scriitorului”), Șklovski (Shklovsky) a susținut că literatura este o colecție de dispozitive stilistice și formale care obligă cititorul să privească lumea din nou, prezentând idei vechi sau experiențe lumești în moduri noi, neobișnuite. Conceptul său de ostranenie („făcându-l ciudat”), a fost contribuția sa principală la teoria formalistă rusă.

Bibliografie

Traducere din lirica universală rusă. „Scrisoare bunicului” (Serghei Alexandrovici Esenin). Corespondență de la prof. Constanța Modell

Traduceri din lirica universală rusă (Aleksandr Sergheevici Pușkin, Mihail Iurievici Lermontov). Corespondență de la prof. Constanța Modell.

Traduceri din lirica universală rusă (Mariia Avvakumova, Aleksandr Sergheevici Pușkin, Mihail Iurievici Lermontov, Fiodor Ivanovici Tiutcev, Marina Ivanovna Țvetaeva, Serghei Alexandrovici Esenin, Bella Ahmadulina). Corespondență de la prof. Constanța Modell.

Articolul precedentRuina istorică din centrul Bucureștiului de care lumea a uitat…
Articolul următor„Privelești românești” ale prozatorului, memorialistului și eseistului Alexandru Băduță, un animator consacrat al turismului românesc
Fizician teoretician și matematiciancian de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.