Acasă Interviuri Interviu cu Doina Meiseles – „Pasărea Phoenex” a jurnalisticii românești din Israel...

Interviu cu Doina Meiseles – „Pasărea Phoenex” a jurnalisticii românești din Israel )

Doina Meiseles-denumită de publicația israeliană „Viaţa Noastră” ca fiind „Pasărarea Phoenix a jurnalisticii româneşti din Israel”, este director al publicației, considerat cel mai important ziar al evreilor de origine română din Israel.
Când aţi plecat din România şi cum v-aţi început cariera de ziaristă în Israel?
Se împlinesc în curând 50 de ani de la data când am sosit în Israel şi mărturisesc că pe atunci nu mi-aş fi închipuit că direcţia spre care se va îndrepta viitoarea mea carieră în Tara Sfântă va fi tocmai ziaristica.
–De ce?
În România am urmat cursurile Facultăţii de Filozofie de unde am fost exmatriculată cu puţin timp înaintea plecării în Israel pentru simplul motiv că… făcusem cerere de plecare! Pe atunci aceasta era „o crimă care trebuia sancţionată.” Ca toţi cei veniţi spre noua lor patrie–Israelul–am întâmpinat o mulţime de greutăţi la început (căci nici un început nu este uşor), dar eram atât de tânără şi entuziastă încât vedeam totul numai în roz; mai ales că veneam dintr-o dictatură de tip communist, într-o ţară liberă de orice canstrângere. După un scurt „intermezzo” în care am învăţat limba ebraică într-un institut specializat în predarea limbii pentru noii veniţi (în ebraică numit „ulpan”) din Ofakim (un mic orăşel din sudul ţării) am sosit la Tel Aviv, unde locuiesc şi azi; desi cu inima mi-aş fi droit să fiu la Ierusalim.
–Mai departe ce ați făcut?
Desigur nimeni nu o aştepta pe Doina, absolventă a trei ani de filozofie în România comunistă pentru a-i oferi o slujbă. Am găsit-o totuşi şi după ce am lucrat timp de 10 ani la o bancă din Tel Aviv, am început în cel din urmă să scriu la o publicaţie de limba română numită simplu „Magazin”, editată de regretaţii Sonia şi Nicu Palti. De aici am ajuns destul de repede la celebrul ziar „Viaţa Noastră” al cărui redactor şef era pe atunci Nando Mario Varga, proaspăt sosit din România.
–De aici a început cu adevărat cariera de jurnalist?
Într-un fel–da. Am colaborat peste trei ani la „Viaţa Noastră” cu articole şi reportaje în diverse domenii, în special politică curentă şi cultură, alături de Nando Mario Varga cu care am făcut o echipă minunată. Într-o bună zi am primit o propunere pe care nu puteam să o refuz: ziarul „Ultima Oră” atunci în plină ascensiune, condus de regretatul ziarist şi neîntrecut umorist Izu Schechter, mă invita să colaborez cu ei. Timp de aproape 14 ani am lucrat la redacţia publicaţiilor „Ultima Oră”, „Orient expres” şi „Tribuna-magazin”, printre ziarişti şi scriitori de renume, atât în România cât şi în Israel, unde au purtat făclia şi ataşmentul lor pentru limba maternă.
–Practic, ce funcţie aţi ocupat în redacţie, care era contribuţia dumneavoastră la fiecare dintre aceste publicaţii?
În cei 14 ani petrucuţi în redacţia ziarului „Ultima Oră” eram departe de a fi pionul cel mai important. Dar am învăţat enorm de la scriitori şi ziarişti consacraţi ca Virgil Duda, Iosif Petran, Carol Isaac, Sebastian Costin, I. Schechter şi alţii cum se scrie şi cum se face adevărata gazetărie. Aşa mi-am consolidat independenţa jurnalistică şi am început să îmi realizez propiile rubrici de interviuri, reportaje de cultură şi comentarii politice.
–Si de aici cum aţi devenit, de fapt, principala editoare de presă de limba română din Israel?
Din păcate, după decesul fulgerător al neuitatul Izu Schechter, ziarul „Ultima Oră” a trebuit să-şi înceteze apariţia spre regretul atât al cititorilor, cât şi al colectivului de redacţie. Incurajată de celebrul dramaturg Alexandru Mirodan (care edita revista „Minimum”) şi de Doamna scenei ebraice, fascinanta Lia Koenig, am preluat conducerea publicaţiilor de limba română din Israel. În 2008 „Ultima Oră” a fost transformat în „Jurnalul săptămânii” şi „Orient expres” a devenit „Expres magazin.” După circa doi ani propietarul de antunci al ziarului „Viaţa Noastră” şi a magazinului „Revista mea”, George Edri, mi-a făcut o vizită la redacţie şi mi-a spus: „Dragă Doina. nu mai este loc pentru două ziare de limba română în Israel, ţi-l ofer spre vănzare pe al meu…” Si astfel am cumpărat „Viaţa Noastră”, iar mai tărziu şi „Revista mea”. Nu le-am folosit atunci numele căci între timp atât ziarul „Jurnalul Săptămânii” cât şi revista „Expres-magazin” pe care le înfiinţasem deveniseră deja brandul ziaristicii de limba română în Israel.
–Si cum aţi revenit la legendarul „Viaţa Noastră”?
Totul mergea minunat, dar nimeni nu s-a gândit că virusul „scăpat” din China–Covid-19, va avea repercursiuni atât de dure nu numai asupra vieţii şi morţii a milioane de oameni, dar şi asupra economei mondiale. Păstrând proporţiile, „Jurnalul Săptămânii” a fost una din victime. În cursul primei carantine instituite în martie a trebuit să închid. Dar orice „catastrofă” (pentru că a fost vorba de un adevărat „tsunami”) lasă o poartă deschisă spre un nou început… şi iată că minunea s-a produs. Împreună cu colegul şi prietenul Nando Mario Varga, pe care l-am cunoscut acum 25 de ani ca redactor şef la ziarul „Viaţa Nastră” am reuşit să realizăm incredibilul: am reînfiinţat istoricul „Viaţa Noastră” şi legendara „Revista mea”, adevărata primă revistă de limba română apărută în Israel. înfiinţată de neuitatul Adrian Zahareanu.
–Care a fost reacţia cititorilor de limba română?
Excelentă şi peste aşteptări. Numele de „Viaţa Noastră” a rămas intact în memoria afectivă a tuturor cititorilor de limba română din Israel. Nando Mario Varga care a fost timp de 17 ani redactorul şef al ziarului, a rămas şi el o prezenţă vie atât pentru cititorii din Israel cât şi pentru cei din întreaga diaspora românească căci de peste 14 ani el este directorul şi editorul singurei agenţii de ştiri în limba română în afara României „Anima News” Aş aminti că „Anima News” a fost înfiinţată de Nando Mario Varga cu sprijinul „Institutului Cultural Român”.
–Cum vedeţi viitorul?
Sper că „Viaţa Noastră” în noul format, editat de „Anima News”, va reuşi să ducă mai departe făclia unei ziaristici elegante şi obiective devenind adevărata Pasăre Phoenix a jurnalisticii româneşti din Israel.
Articolul precedentCum a ajuns Star Taxi un start-up românesc ca să fie aplicația preferată a românilor pentru transport urban
Articolul următorSimpozionul „Porți deschise către civilizații. Tomis – Constanța MMXXI” la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța
Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf

4 COMENTARII