Acasă Istorie Pocăința lui Alexandru Macedon – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională...

Pocăința lui Alexandru Macedon – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor)

Mulțumesc pentru publicarea articolelor mele. Rămân tot mai plăcut impresionat de această realizare numită „Jurnalul Bucureștiului”, care este cu adevărat extraordinară și care se detașează tot mai mult față de toate celelalte publicații, inclusiv de cele considerate ca fiind cele mai bine realizate. Numai o minte genială poate realiza ceea ce nu pot face nici cei mai talentați. Publicația Jurnalul Bucureștiului merită sincere și frumoase felicitări pentru publicarea de articole prin care se urmărește realizarea binelui social, sub cele mai diferite forme și pentru o mare diversitate și de persoane și de probleme. Felicitări pentru preocupările reale și constante pentru publicarea de articole „de utilitate public㔄pentru înfăptuirea binelui social”, dovedind prin aceasta că această publicație este în slujba poporului român și a României. Impresionează și faptul că acest Domn Thomas Csinta, „Un Om de succes prin puterea minții sale” a reușit să constituie un colectiv de colaboratori pe măsura Domniei Sale, care dau dovadă de un profesionalism desăvârșit. Cu prețuire, N. Grigorie Lăcrița (Juridice–Profesionişti)
JURIDICE.ro

Alexandru Macedon, numit și Alexandru cel Mare (născut în 356 î.Hr.), rege al Macedoniei (336 î.Hr.–323 î.Hr.) a fost unul dintre primii mari strategi şi conducători militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe greci stăpâni ai Orientului Apropiat. Alexandru cel Mare a contribuit substanțial la răspândirea civilizației elenistice în întreaga lume. Mai jos este povestea celor trei dorințe ale lui Alexandru aflat pe patul de moarte. La moartea sa, petrecută la vârsta de 33 de ani, Alexandru cel Mare era stăpânul celui mai întins imperiu existent vreodată (până la acea dată). Înainte de a-şi da sfârşitul, împăratul a vrut să arate oamenilor că moartea nu alege şi că toţi suntem egali în faţa ei, fie că suntem cerşetori sau împăraţi.

După cucerirea de noi teritorii, Alexandru cel Mare s-a îmbolnăvit şi a căzut la pat. Cu moartea privindu-l în faţă şi spunându-i să se pregătească de ultima călătorie, generalul grec a realizat că toate cuceririle sale, falnica sa armată, sabia lui ascuţită şi vitejia sa nu mai aveau nici o importanţă. Tot ce-şi mai dorea era să ajungă acasă să-şi vadă mama şi să-şi ia adio de la ea. Dar a trebuit să accepte faptul că sănătatea sa, care se înrăutăţea tot mai mult, nu-i va permite să facă acest lucru. Aşa că puternicului cuceritor nu i-a mai rămas decât să stea întins în pat, slăbit, aşteptând să-şi dea ultima suflare.

Aflat pe patul de moarte, Alexandru cel Mare și-a chemat generalii şi le-a spus: „Curând voi pleca din această lume şi am trei dorinţe pe care vă rog să mi le îndepliniţi întocmai.” Cu lacrimile curgându-le pe obraji, generalii au promis conducătorului că-i vor îndeplini dorinţele. „Prima mea dorinţă este ca doctorii să-mi ducă sicriul fără a fi ajutaţi de nimeni altcineva”. După o pauză, el a continuat: „A doua dorinţă este ca atunci când îmi duceţi sicriul spre groapă, drumul spre groapă să fie presărat cu aurul, argintul şi pietrele preţioase pe care le-am adunat în războaie.” Alexandru s-a simţit epuizat după ce a rostit aceste cuvinte. S-a odihnit puţin şi a continuat: „A treia şi ultima mea dorinţă este ca mâinile să-mi fie lăsate să atârne în afara sicriului.”

Oamenii adunaţi la căpătâiul lui Alexandru s-au mirat auzind aceste dorinţe ciudate. Dar nici unul nu a îndrăznit să-l întrebe ceva. Generalul cel mai iubit al împăratului s-a apropiat de el, i-a sărutat mâna, apoi, ţinând-o în dreptul inimii, a vorbit: „Te asigurăm că-ţi vom îndeplini dorinţele. Dar spune-ne, de ce aceste dorinţe ciudate?” La auzul acestei întrebări, marele comandant grec a tras adânc aer în piept şi a răspuns: „Mi-ar plăcea ca lumea să ştie despre cele trei lecţii pe care tocmai le-am învăţat. Vreau ca doctorii mei să-mi ducă sicriul pentru ca oamenii să realizeze că doctorii nu pot vindeca orice boală. Ei sunt lipsiţi de putere şi nu pot salva un om din ghearele morţii atunci când acestuia îi sună ceasul.” „A doua dorinţă-drumul spre mormânt presărat cu aur, argint şi alte bogăţii-este pentru a aminti oamenilor că nimic din aurul meu nu vine cu mine în mormânt. E o pierdere de timp să alergi după atâtea bogăţii”. „Şi a treia dorinţă-mâinile lăsate să atârne pe lângă sicriu-e pentru a le arăta oamenilor că am venit cu mâinile goale în această lume şi tot aşa plec din ea”. Da, așa este, a venit cu mâinile goale în această lume şi tot aşa a pleca din ea”, dar de ce nu a gândit așa și când a pornit în viață, ca tânăr  războinic, crud, cu soldaţii inamici ucişi, cu oraşe rase de pe faţa pământului, cu locuitorii acestora masacraţi, cu fere și femei violate, batjocorite, cu jefuirea multor popoare etc.?

Conform unor religii, și dacă Hitler (care a fost botezat creștin) s-ar fi căit cu adevărat și și-ar fi cerut iertare înainte de a muri, ar fi putut primi mântuirea divină (iertare de la Dumnezeu) și ajungea în Rai. Mie personal îmi creează repulsie dogma conform căreia „pocăința înseamnă doar a cere iertare, indiferent de crimele extreme pe care le-a comis, iar în urma acesteia cel ce și-a cerut iertare primește iertare de la Dumnezeu (mântuirea divină) și ajunge în Rai”. Deci, conform unor religii, „de la dragostea lui Satan” și „până la fericire veșnică în Raiexistă numai un singur pas, mic, ușor și de ipocrit: „să-ți ceri iertare de la Dumnezeu”. Acum, mai mult ca întotdeauna, lumea este plină de ipocriți care, „de la dragostea lui Satan ajung, ușor și repede, la fericire veșnică în Rai, făcând singur pas, mic și ușor, prin a-și cere iertare de la Dumnezeu înainte de a muri”. Aici, de pe pământ, Iadul este pentru sufletele chinuite, iar Raiul pentru călăii lor. Dar și pe lumea cealaltă, după ce călăii se pocăiesc, aceștia tot în Rai ajung. Ușor de înțeles că, în condițiile acceptării unei asemenea dogme și a unei asemenea pocăințe,  „Iadul e gol şi toţi diavolii sunt în Rai.”

Bibliografie Dintotdeauna omenirea a ajuns pe mâna unor mari nebuni

Nicolae Grigorie-Lăcrița. Scrieri religioase. Volumul 1. 

Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (Nicolae Grigorie-Lăcrița-profil realizat de Nicolae Vasile)

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

„Omagiu și Solidaritate” la Ceremonia Zilei Internaționale a Drepturilor Omului – 10 Decembrie 2024. Acordarea distincției Ordinul „Crucea de Aur cu Diagonală în grad de Cavaler” profesorului Thomas Csinta (research professor in Applied Mathematics in Socio-Forensic Sciences, criminal investigative journalist – France) de către OADO (Organization for Human Rights Defence – United Nations), partener al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)  

Ziua Internațională a Drepturilor Omului (Human Rights Day/Journée internationale des droits de l’Homme) – 2025 la sediul general al OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Națiunile Unite). Imagini foto și video de la eveniment – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

Ziua Internațională a Drepturilor Omului – Invitație din partea OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Ecosoc – Națiunile Unite). Marele Premiu ONU (echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului) cu participarea OADO la evenimentul din 2028 – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

Diaspora Română–în căutarea propriei sale identități. Dinamica identitară a diasporei române și abordarea gaussiană a tipologiei acesteia. Aspecte administrative și social–economice – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)