Parteneriatul civil este o formă legală de recunoaștere a cuplurilor necăsătorite–atât heterosexuale, cât și de același sex. Nu este căsătorie, dar oferă protecție juridică minimă pentru viața comună: decizii medicale, moștenire, proprietate comună, pensie de urmaș etc. Practic, este o plasă de siguranță legală pentru viața reală. Aproape întreaga Uniune Europeană a adoptat deja această protecție, și în ultimii 20 de ani au introdus fie căsătoria egală, fie parteneriatul civil. Țările care au căsătorie egală (sau echivalent complet) sunt: Franța, Germania, Spania, Italia (uniuni civile puternice), Olanda (a fost prima țară din lume), Belgia, Portugalia, Irlanda, Austria, Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia, Islanda, Luxemburg, Slovenia, Croația, Grecia (recent), Estonia (recent). Exemplul cel mai relevant este Letonia, care în 2024 a adoptat legea uniunilor civile, oferind drepturi precum vizite la spital, beneficii sociale și fiscale.
Nota redacției. PACS (Pacte Civil de Solidarité) sau Pactul Civil de Solidaritate este o formă de parteneriat civil reglementată prin lege, votat pe 15 noiembrie 1999 de către guvernul Lionel Jospin). Acesta reprezintă un contract încheiat între două persoane fizice majore, de sexe diferite sau de același sex, pentru a-și organiza viața comună, având caracteristicile principale:
- Este un contract civil care oferă un cadru legal cuplurilor care nu doresc sau nu pot să se căsătorească, oferind drepturi și obligații similare, dar mai flexibile decât cele ale căsătoriei.
- Două persoane majore (indiferent de sex), cu condiția să nu fie deja căsătorite sau într-un alt PACS și să nu aibă legături de rudenie apropiate.
- Efecte juridice și fiscale
- Impozitare. Permite declararea comună a veniturilor (taxare comună).
- Patrimoniu. Partenerii pot alege regimul separării bunurilor sau al indiviziunii.
- Protecție socială. Partenerii pot beneficia de asigurarea de sănătate a celuilalt sau de alte facilități sociale.
- Procedura de reziliere este mult mai simplă și rapidă decât divorțul, putând fi făcută prin voința ambilor parteneri sau unilateral, printr-o simplă declarație la primărie sau la notar.
După aceste schimbări, doar 5 state UE au rămas fără niciun fel de protecție legală pentru cupluri: România, Bulgaria, Polonia, Slovacia și Lituania. România este, deci, în ultimul grup rămas. Situația juridică este deja foarte clară la nivel european:
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit că România trebuie să ofere recunoaștere legală și cuplurilor de același sex.
- Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că statele trebuie să recunoască statutul marital al cuplurilor căsătorite în alte state UE pentru dreptul la liberă circulație și viață de familie.
Europa nu obligă România să introducă căsătoria egală, dar obligă România să ofere o formă legală de protecție, iar parteneriatul civil este soluția minimă și rezonabilă. Ce înseamnă în practică lipsa acestei legi? Pentru cuplurile necăsătorite din România–indiferent de orientare–statul spune, juridic: nu sunteți familie, iar consecințele reale sunt dramatice:
- În situații medicale partenerul nu poate decide tratamente medicale, nu poate semna acorduri medicale, nu poate primi informații despre starea pacientului, nu poate să-l viziteze liber la terapie intensivă
- În caz de deces, partenerul nu are drept de moștenire, nu are drept la pensie de urmaș, nu are drept la locuința comună, nu are drept de organizare a înmormântării
- După zeci de ani împreună, legal sunt „străini” deoarece în viața de zi cu zi nu există: bunuri comune protejate, protecție la separare, drept de întreținere, protecție juridică pentru copii crescuți împreună. Statul ignoră efectiv existența familiei reale
Parteneriatul civil nu este „o lege pentru o minoritate” (PACS/Pact Civil de Solidaritate), aceasta este una dintre cele mai importante clarificări. Parteneriatul civil ar proteja:
- cupluri heterosexuale care nu vor să se căsătorească
- cupluri care trăiesc împreună de ani de zile
- persoane văduve care nu doresc să se recăsătorească
- cupluri mixte internaționale
- persoane în vârstă
- părinți care își cresc copiii fără a fi căsătoriți
Este o necesitate pentru realitatea socială modernă iar avantajele adoptării unei legi a parteneriatului civil înseamnă:
- Protecție umană minimă-oamenii nu mai rămân fără drepturi în momente critice: boală, accident, deces
- Reducerea proceselor în instanță-astăzi, multe situații ajung în tribunale. O astfel de lege ar reduce birocrația și costurile
- Respectarea obligațiilor europene-România ar evita condamnări și sancțiuni viitoare
- Stabilitate socială-familiile recunoscute legal sunt mai stabile și mai protejate economic
- Modernizarea cadrului juridic-societatea românească s-a schimbat și legea trebuie să reflecte realitatea
Semnalul politic există deja – adoptarea recentă a legii împotriva femicidului arată că actuala conducere poate răspunde unor nevoi sociale reale. Parteneriatul civil nu este o revoluție, este un pas firesc de protecție juridică și umană. Discuția despre parteneriatul civil nu este despre ideologii, este despre ce se întâmplă când cineva iubit ajunge la spital și nu ai voie să fii lângă el. Este o discuție despre drepturi, despre siguranță, despre demnitate și despre protecția familiei–indiferent de forma ei. Europa a făcut deja acest pas. România nu mai poate amâna la nesfârșit.În timp ce această discuție capătă tot mai multă forță, societatea civilă s-a mobilizat deja. O petiție pentru adoptarea legii parteneriatului civil, lansată pe platforma civică Declic, a fost semnată deja de 85 de asociații, organizații și fundații, iar valul de susținere crește de la o zi la alta. Ne-am alăturat și noi acestui demers și încurajăm fiecare persoană să semneze. Uneori, schimbarea începe cu un gest simplu-o semnătură-care spune că nimeni nu ar trebui să rămână fără dreptul de a fi lângă persoana iubită în cele mai grele momente ale vieții. Semnează aici.
Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. Articolele prof. univ. dr. Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
