„Vorbiri la limită” – Interviul lui Ion Nălbitoru (membru al UZPR și LSR) cu Dr. Iosefina Schirger (poetă și prozatoare, membră a LSR) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

• Ion Nălbitoru: Distinsă doamnă Iosefina Schirger, sunteți la origini vâlceancă, din Drăgășani. Ce amintiri vă leagă de „Orașul dintre vii”?

Iosefina Schirger: Nu prea îmi place să vorbesc despre mine. Ar fi ca și cum aș trăi uitându-mă înapoi…Mă mândresc cu originea mea de vâlceancă! E o zonă cu clima blândă, relief deluros, cu Oltul, viile, solariile, grădinile de zarzavaturi și pădurile aproape. Știți…Tot timpul îmi va fi dor de casa cu curte în care am copilărit, pe Str. Popa Șapcă nr. 4, de cais, vișini, dalii, crini, răzoarele cu ceapă, morcovi și salată, de stupii aliniați sub umbrar, de trandafirii de la poartă înflorind până îi prindea zăpada, de bunica Silvia și de ai mei părinți îngrijindu-se, alergând permanent pentru a ne fi bine. Dar cum tot ce e frumos durează puțin, și așa trebuind să fie, ne-au demolat prin 1988 să facă loc blocurilor. A fost o ruptură, o schimbare grea, căreia tata nu i-a făcut față. Din 1990, după plecarea la facultate, nimic nu a mai fost „ca acasă”, deși mama s-a luptat ani de zile să recâștige terenul și să ne aștepte zâmbind, cu masa plină de bunătăți. Toate țin acum de copilărie, de o altă viață, un alt eu…Trec rar prin Drăgășani, cu treburi și cu inima strânsă, plânsă după toate… Dar viitorul ne poate oricând oferi o nouă perspectivă a întoarcerii.

• Ion Nălbitoru: Spuneți-ne ceva despre studiile dumneavoastră și profesie!

Iosefina Schirger:  De la părinții mei profesori știu valoarea unei diplome pe care nu ți-o poate lua nimeni. Pe lângă darurile primite de Sus, o specializare îți poate asigura un trai mai bun, siguranță, deschiderea unor orizonturi noi, independență, îți dă curaj, mai ales dacă îți place ce faci. Sau nu… Așa că am dus la bun sfârșit tot drumul universitar: la 29 de ani eram doctor în chimie, am lucrat în cercetare la Cluj, apoi la Oltchim. Cum vremurile s-au schimbat și pentru că am putut, am absolvit prima serie de învățământ în sistem Bologna, cu prima medie din promoție, din 2008 fiind licențiată și în științe economice/finanțe, la ASE București. Am, ca o școlăriță, o mulțime de atestate, lucrări, cărți publicate, pentru că nu mă pot opri. Acum lucrez ca economist.

• Ion Nălbitoru: Ce v-a determinat să vă stabiliți în București? Vă place metropola, nu este prea sufocantă prin aglomerația sa?

Iosefina Schirger: M-am obișnuit. Îmi place inima de oraș în viteză, facilitățile la tot pasul, mașinile, parcurile, străzile... După 7 ani la Cluj și unul la Râmnicu Vâlcea, cred că a fost alegerea cea mai bună, dar nu ușoară, cu costuri pe măsură. Până în 2015 am avut două servicii ca să mă pot auto susține. Dar, așa cum m-au adus aici, planetele au fost mereu darnice cu mine

• Ion Nălbitoru: Vă este dor de prietenii și colegii din Drăgășani, de locul copilăriei? Reveniți des pe aceste meleaguri?

Iosefina Schirger: De când am descoperit rețelele de socializare, nici distanțele nu mai sunt ce au fost! Cu colegii de liceu m-am mai întâlnit la evenimente. Ne vedem și comunicăm on-line, la nevoie, la zile de naștere. Fiecare are problemele, familia, grijile lui. Eu nu prea îmi fac timp de ieșit cu prietenii. Prefer când am un moment de liniște, să îmi pun ordine în hârtii, lucruri, gânduri. Vin rar prin Drăgășani.

• Ion Nălbitoru: Cum se împacă profesia cifrelor, contabilitatea, cu creațiile lirice? O „știință” pragmatică vis-à-vis de sensibilitatea sufletească, spirituală?

Iosefina Schirger: Nu se împacă. Se suportă de nevoie. Rar când mergi la serviciu de plăcere. Cel mai des mă grăbesc a termina ce trebuie făcut, pentru a-mi rămâne timp pentru caietele mele, transformate în fișiere. Am devenit dependentă, ca noi toți, aproape, de telefoane, laptop-uri, calculatoare, de mediul virtual care ne răpește timpul, energia, vederea.

• Ion Nălbitoru: De când aveți această pasiune pentru poezie și când ați debutat?

Iosefina Schirger:  Faptul că sunt organizată și că îmi place să citesc, m-au ajutat foarte mult. În clasa a VII-a cred, am fost la Olimpiada Națională de limba și literatura română, ceea ce mi-a dat aripi (o salut pe doamna profesoară Ileana Roncea, le îmbrățișez pe prietenele și colegele mele Corina Crăescu, Isabella Burda, Silvia Fârtat). Am scris poezii în joacă, îndreptând ce au scris alții. Am debutat în 1997 cu volumul Pânze de păianjen, apărut la Editura Mesagerul, din Cluj-Napoca, prefațat de prof. Mircea Diudea. În 1998 am publicat cartea Compuși organofosforici. 31P-RMN. Stereochimie, sub îndrumarea Prof. dr. Sorin Mager, dr. Andrei Hantz, dr. Constantin Măruţoiu, apărută la Editura Antim Ivireanul din Rm. Vâlcea. Și tot așa, încât în ianuarie 2026 am publicat Acolo unde nu se întâlnesc paralelele, cartea cu numărul 58.

• Ion Nălbitoru:  De unde moșteniți talentul pentru creațiile literare? Sau este un „dar” de la Dumnezeu prin care vă exprimați trăirile sufletești?

Iosefina Schirger: Nu știu dacă e o moștenire, mai mult o abilitate cultivată/educată. Poezia place sufletului meu. Așa mă pot eu exprima, răzvrăti, plânge, așa trăiesc, respir, călătoresc prin lume: îmi decupez, creionez, inventez povești, fără a deranja pe nimeni.

• Ion Nălbitoru:  În scrierile Domniei voastre abordați doar latura lirică sau și pe cea epică?

Iosefina Schirger: În afară de poezie, am scris cronici de întâmpinare și câteva pagini de jurnal. Abordarea altor genuri literare nu o am în vedere. Nu știu alții cum sunt, dar eu permanent am ceva în lucru, un text de terminat, o lucrare de predat, hârtii, mape de organizat. Odată îmi voi lua o secretară…

• Ion Nălbitoru: Enumerați câteva din volumele publicate și unde ați făcut lansarea.

Iosefina Schirger: Am participat împreună cu editura ePublishers/Coresi la lansarea a 10 volume din poeziile mele la Târgul de carte Gaudeamus în 10 decembrie 2022, apoi la Madrid, în aprilie 2023, cu ocazia unui festival de poezie; 9 volume la Bookfest în 25 mai 2023, un volum la Iași, în 26 august 2023, 4 volume la Giurgiu, în 22 septembrie 2023, volumul Poems in a line, tradus în limba engleză de fiica mea, Alexia-Silvia și altul, Aviones de papel, în limba spaniolă, lansate la Gaudeamus în 25 noiembrie 2023, în București. Vă invit să citiți poezii din volumele: Cartea mea fermecată, Unul spre altul, Războaiele mele, Acuarele, Iureșuri, Parcă te iubesc, Frazări, toate există în format electronic, pot fi răsfoite în mediul virtual pe Librăria Scriitorilor, Google Play, IBookSquare, Librăria Coresi, Google Books, Amazon, sau la Librăria Mihai Eminescu din București.

• Ion Nălbitoru: Ați publicat numeroase poeme în reviste literare din țară și străinătate. Vă rog, enumerați câteva dintre ele.

Iosefina Schirger: Lista e lungă fiindcă așa cum îmi plac cărțile, îmi plac și revistele. Am publicat și colaborez cu redacțiile revistelor: Convorbiri Literare, Mișcarea Literară, Zenit 22, Portal Măiastra, Rotonda Valahă, Litere, Acolada, Plumb, Reșița Literară, Banchetul, Monitorul de Poezie, Memoria Slovelor, Vâlcea Literară, Rusidava Culturală, Călimăneştiul Jurnalistic şi literar artistic, Clipa Literar-Artistică, Mirajul Oltului, Apollon, Boem@, Moldova Literară, eCreator, Thymes, Clubul artelor Giurgiu XXI, Steaua Dobrogei, Contrast Literar, Eminesciana, Regal Literar, Unora le Place Arta, Amfiteatrul Literar, Melidonium, Antares, Arena Literară, Sintagme Codrene, Luceafărul, Neuma, Polymnia, Mărturii Maramureșene, Cervantes, Impact, Urmuz, Iașul Cultural, Bogdania, Anghelos–Orizont Cultural, Claviaturi, Bilete de papagal, Cooltartis, Oltart, Caietele de la Țintești, Al cincilea anotimp, Ecoul diurn, Constelații diamantine, Orizonturi Mureșene, Astralis; Agenția de Presă Așii Români (Germania); Spania Literară, Cuvânt Românesc (Madrid), Emoții şi lumină (Sydney, Australia), Caietele Saga, Alchemia, Jurnal israelian (Tel Aviv, Israel), Conexiuni Culturale (Cleveland, Ohio, SUA), Lumină Lină (New York, SUA), Observatorul (Toronto), Poezii pentru sufletul meu şi Destine Literare (din Montreal), Repere Literare (Québec, Canada), Condeierul diasporei (Austria). Jurnalul Bucureștiului „Le Petit Parisien” (publicație cultural cu caracter academic franco-român).

Iosefina Schirger – „Stăpâna cuvintelor pe hârtie” (Cronică literară de Ion – Marcel Fandarac, membru USR – Uniunea Scriitorilor din România) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

• Ion Nălbitoru: Am citit o cronică făcută la un volum de poezii al colegei noastre Sorina Lynskey de la LSR, Filiala Gib Mihăescu, Vâlcea. Foarte interesantă! Obișnuiți să faceți des cronici literare?

Iosefina Schirger: Nu e un fapt uzual a scrie cronici. M-a rugat și mi-a făcut plăcere să scriu despre cartea ei. Ne cunoșteam și am apreciat-o pentru curajul de a începe o viață noua în Anglia.

• Ion Nălbitoru: Ați fost prezentă la lansarea acelui volum de poezii, englez-român, al doamnei Sorina Lynskey, la Londra. Cum a fost întâlnirea cu românii din diaspora? Cu dl Viorel Ploeșteanu, și dl. Emanuel Pope Hopernicus, personalități cu care am colaborat în anii trecuți.

Iosefina Schirger: A fost o experiență inedită pentru mine. Sorina ne-a primit ca pe niște prințese și prinți într-o sală de evenimente impresionantă, ne-a arătat orașul, clădirile reprezentative ca atracții pentru turiști, a fost o gazdă atentă la detalii împreună cu soțul ei irlandez, Sir Paul Lynskey, gesturi de toată lauda! Am fotografii și amintiri de neuitat, mai ales că în aeroport mi-au desfăcut bagajul, „suspect” a conține atâtea cărți tipărite, primite în dar de la domnii Viorel Ploeșteanu (Editura Itaca/Dublin, Irlanda), poetul Emanuel Pope, Dorina Brândușa Landén (din Suedia), Ioan Potolea, Simona Prilogan și mulți alți scriitori invitați la eveniment.

• Ion Nălbitoru: Revenind la București, vă permite timpul să luați parte la evenimente culturale sau la vreun cenaclu literar de acolo? Sunteți înscrisă în vreo asociație literară?

„Colecția de Zmeie” & Dilema lui Petru Ababii – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ). Corespondență de la Iosefina Schirger (poetă și prozatoare) cu un comentariul al Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist și traducător trilingv german din Boppard, Renania-Palatinat, de origine brașoveană, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului

Iosefina Schirger: Foarte rar merg la evenimente culturale. Nu e genul meu, nu am timp. Îmi fac rău mulțimile, întâlnirile în public, iar vorbitul la microfon nu este punctul meu forte. Ador comunicările prin mediul virtual (e-mail, telefon), comod, accesibil, în timp real. Sunt membră a Societății Scriitorilor fără Frontiere din august 2023, din 2025 redactor la Revista Orizonturi Mureșene, a Filialei Mureș a Ligii Scriitorilor Români.

• Ion Nălbitoru: În metropolă am absolvit facultatea, în urmă cu 44 de ani, și în acele vremuri pot afirma că viața culturală de acolo m-a ajutat să mă formez ca om. Nu lipseau din programul meu, în afară de incursiunile la munte pe Valea Prahovei, spectacolele, săptămânal, la un teatru, operă, operetă sau la cinema. Considerați că actualmente capitala are un potențial cultural mai mare, acum la început de mileniul III?

Iosefina Schirger: Ca student ai alte priorități, altă viziune/perspectivă asupra timpului. Eu dintotdeauna am preferat să lucrez în liniștea bibliotecii mele, departe de agitația orașului, în puținul timp liber pe care l-am avut doar pentru mine. Evenimente culturale sunt după toate gusturile, conform principiului din economie de reglare între cerere și ofertă. Dacă îmi e permisă paralela cu produsele alimentare din comerț, ce ni se oferă, aceea se consumă, fără a se conștientiza, verifica dacă ne fac sau nu bine. Șoricelul de bibliotecă, adică un alt eu al meu, nici la televizor nu se prea uită, decât ocazional. Parcă nimic din ce ni se oferă nu mai e demn de încredere. Din ce cunosc, cinematografele mici s-au desființat în mare măsură, fiind eclipsate/înlocuite de sălile multiplex din mall-uri. Nu vreau să formulez aici generalități bine cunoscute, dar profesori de școală, modele, formatori de caractere ca cei din anii `80 nu se vor mai naște. Totul, vorbim de „potențialul cultural”, s-a diluat, într-un superficial alarmant și îngrijorător. Cel mai la îndemână indicator sunt copiii noștri care nu mai citesc. Eu nu disper însă. Doamne Doamne are planul Lui: ne va cerne, ne va revela drumul corect.

Două catarge din Colecţia de stele – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la poeta și prozatoarea Dr. Iosefina Schirger

• Ion Nălbitoru: Mai aveți și alte preocupări extraprofesionale în afară de a compune poezii?

Iosefina Schirger: Dacă grija pentru copii și casă se poate cataloga la „preocupări extraprofesionale”, atunci aceasta îmi ocupă restul timpului.

• Ion Nălbitoru: Ce proiecte de viitor aveți în legătură cu dezvoltarea talentului poetic? Aveți un plan de publicații, în volume, în următorii ani?

Iosefina Schirger: Sunt în căutarea formulei corecte de a termina proiectele în lucru. Fără grabă, termen, fiindcă fiecare carte se naște, îți e dăruită precum un copil. În viitorul apropiat, după ce voi aprecia că e complet, cu tot ce trebuie, voi încerca să depun dosarul pentru a fi acceptată ca membru în Uniunea Scriitorilor din România. Un vis, dar nimeni nu ne poate împiedica a ni le realiza. 

• Ion Nălbitoru: Aveți vreun mesaj de transmis scriitorilor din România dar și din diaspora?

Iosefina Schirger: Scriitorii sunt fiecare pe drumul lui, cei mai mulți știu de ce o fac, ce urmăresc, ce li se potrivește, unde vor să ajungă. După cum am mai spus-o, aș sublinia aici de ce merită să citim:

• Pentru a ne cunoaște trecutul, istoria, zbaterile generațiilor anterioare de învățați.
• Pentru dezvoltare intelectuală personală: Citind, nu doar acumulezi informații, ci îți antrenezi mintea să distingă între argumente solide și afirmații superficiale.
• Pentru a aplica învățămintele corecte în viața reală: într-o epocă a informațiilor rapide, doar gândirea te ajută să nu fii ușor manipulat de știri false sau idei neverificate.
• Pentru a te bucura de libertate intelectuală: Cititul îți oferă instrumente pentru a gândi autonom și pentru a formula opinii, judecăți raționale, nu doar acceptate pasiv, a analiza ce se întâmplă atât în context academic, cât și în viața de zi cu zi. A citi rămâne un act de libertate intelectuală, de revalorizare a gândirii în dimensiunea ei profund umană, un exercițiu, un act existențial, moral, prin care omul își caută sensul, adevărul și libertatea.

Apoi, după o sedimentare firească a lucrurilor, poți și începe a scrie, dar mai ales a rescrie!…

„În fiecare femeie doarme un înger” sau despre duritatea realității – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Iosefina Schirger (poetă și prozatoare)

Cărțile încă impresionează și neliniștesc, fiind testamente literare, o moștenire pentru tânăra generație, un loc al adevărului, emoției și împlinirii, vorbindu-ne despre autori, lume, bucuria și sensul vieții. Cred în intelectualii români autentici de pretutindeni, profund credincioși, convinși de forța binelui, investiți cu greutatea conștiinței, cu responsabilizarea omului de a rămâne demn. Ei și cărțile lor provoacă cititorii să-și pună sub semnul întrebării certitudinile, să depășească tiparele gândirii, să se redescopere, cunoască. Eu nu ofer rețete, ci îndemnul de a îndrăzni, de a nu ne limita la acceptare: fiecare faptă a noastră, cât de mică, să devină act de libertate și responsabilitate, pentru că, desigur, totul se contabilizează…

Ion Nălbitoru: Distinsă doamnă Iosefina Schirger, vă mulțumesc pentru amabilitatea de a  vă „răpi” din prețiosul dumneavoastră timp liber în realizarea acestui interviu!

Ion Nălbitoru, membru UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România) și LSR (Liga Scriitorilor din Româia)

ION NĂLBITORURomancier, eseist și dramaturg loviștean

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)