









OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legată de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației: oadd.ro


Ariile protejate și războaiele reprezintă o asociere care pare, la prima vedere, nefericită și contradictorie. Scopul principal al ariilor protejate este conservarea biodiversității, a peisajelor naturale și a patrimoniului ecologic pentru generațiile prezente și viitoare. În schimb, războiul este asociat cu distrugerea, instabilitatea și prioritizarea obiectivelor militare în detrimentul altor valori sociale, culturale sau naturale. În timpul conflictelor armate, atenția este concentrată asupra victoriei militare și a supraviețuirii, iar protecția mediului devine adesea o preocupare secundară. Condamnabila agresiune rusească a făcut ca, justificabil, știrile din mass-media privitoare la Rusia și Ucraina să aibă legătură doar cu războiul. În pofida tragismului situației, ca un apel la o normalitate după care tânjim cu toții, o prezentare a ceea ce se mai întâmplă în domeniul ariilor protejate din cele două țări, ne-ar îndepărta de zicerea unui proverb ucrainean: „Frica de moarte înlătură bucuria de a trăi”…
În 1917 a fost constituită ceea ce este acum Rezervației Naturale de Stat Barguzinsky, prima de acest gen din Rusia. Situată în Republica Buryatia, pe malurile Lacului Baikal, într-o zonă muntoasă acoperită de păduri de conifere, rezervația a fost întemeiată, pentru început, cu scopul protejării samurului (Martes zibellina), vânat în exces în acea perioadă, pentru blana sa prețioasă, numită și „aurul moale”. Mai corect ar fi să spunem că Rezervația Barguzinsky este o zapovednik, adică cea mai strictă categorie din sistemul rusesc de arii protejate.

Rusia nu este doar o țară ci, datorită dimensiunilor sale fără egal, reprezintă un „continent” ale cărui arii protejate sunt clasificate după un sistem propriu. Există 6 categorii de arii protejate respectiv: zapovednik (ce includ și rezervațiile biosferei), parcurile naționale, parcurile naturale, zakaznik, monumentele naturii și parcurile dendrologice/grădinile botanice. O caracteristică a ariilor protejate rusești este că proprietatea terenului este a statului, existând doar unele excepții, precum cele legate de așezările umane aflate în interiorul acestora. Filozofia din spatele întemeierii sistemului rusesc de arii protejate a fost enunțată simplu, la vremea respectivă, de conservaționistul Grigory Kozhevnikov: „Nu e nevoie să înlocuim nimic, să adăugăm ceva, să îmbunătățim ceva. Natura trebuie lăsată singură, iar noi putem observa rezultatele.”

Zapovednik sunt arii protejate de importanță federală, în limitele cărora mediul înconjurător este păstrat în starea sa naturală, iar activitățile economice sau de altă natură sunt complet interzise. Parcurile naționale reprezintă areale de importanță federală, în interiorul cărora există zone în care este interzisă desfășurarea de activități umane zone în care unele activități economice sau de altă natură sunt permise, cu limitări.
Parcurile naturale au un regim asemănător parcurilor naționale, doar că decizia înființării și administrării ulterioare revine entităților statale constituente ale Federației Ruse. Zakaznik pot fi de importanță federală sau regională, putând fi dedicate conservării peisajelor sau elementelor de factură botanică, zoologică, paleontologică, hidrologică sau geologică. Monumentele naturii, care pot fi de importanță federală sau regională, sunt dedicate protejării unor complexe sau obiective naturale unice, de neînlocuit, valoroase din punct de vedere ecologic, științific, cultural și estetic. În prezent, în Federația Rusă există aproximativ 13 mii de arii protejate de importanță federală, regională și locală, dintre acestea 237 de zone protejate sunt de importanță federală, respectiv 109 zapovednik, 65 parcuri naționale și 63 zakaznik.
Dacă ar fi să ne amintim contextul istoric, în 1917 Rusia era implicată în Primul Război Mondial, suferind pierderi grele atât din punct de vedere uman cât și material. Situația internă era și ea dezastruoasă, astfel că în februarie 1917 a izbucnit revoluția, soldată mai întâi cu abdicarea țarului și mai apoi cu instaurarea dictaturii bolșevice. Cu toate acestea, la 11 ianuarie 1917 țarul Nicolae al II-lea a semnat decretul de înființare a Barguzinsky Zapovednik…
În prima zi a anului 2022, cu o lună înainte de începerea războiului, președintele Ucrainei a semnat decretul de înființare a Parcului Național Pushcha Radzivila (Pădurea Radzivila), cea mai nouă arie protejată ucraineană, situată în Polesia, în bazinul râului Pripyat. Regiunea Polesia se întinde pe mai mult de 18 milioane de hectare, fiind împărțită între Belarus și Ucraina. Pripyatul și afluenții săi generează cea mai mare suprafață de mlaștină interioară și cea mai mare regiune de luncă inundabilă a Europei, o zonă sălbatică, greu accesibilă, cu o biodiversitate remarcabilă, motiv pentru care râul mai este denumit și „Amazonul” Europei. Marile carnivore și erbivore europene sunt prezente, zona este un paradis pentru păsări, mai ales pentru cele migratoare care opresc în Polesia, în fiecare an, pentru a se odihni, a se hrăni și a se reproduce.

Noul parc, cu o suprafață de mai bine de 24.000 de hectare asigură conectivitatea cu ariile protejate aflate de o parte și de alta a frontierei dintre Ucraina și Belarus. Înființarea parcului se datorează proiectului „Polesia-wilderness without frontiers” derulat de patru organizații respectiv BirdLife Belarus, Ukrainian Society for the Protection of Birds, British Trust for Ornithology și Frankfurt Zoological Society prin care se dorea extinderea ariilor protejate existente în Polesia cu încă 100.000 de hectare și adoptarea de măsuri care să conducă la îmbunătățirea managementului conservativ pe 1 milion de hectare. Cu toate acestea, în pofida efortului făcut de Ucraina, suportul necondiționat cu care Bielorusia sprijină invazia rusească a condus, din păcate, la sistarea cooperării transfrontaliere dintre conservaționiștii ucraineni și cei bieloruși, în vederea păstrării intacte a sălbăticiei din Polesia.
Efectele războiului din Ucraina asupra ariilor protejate sunt deosebit de grave, deoarece numeroase zone naturale valoroase s-au aflat direct în calea operațiunilor militare. Conflictul a afectat parcuri naționale, rezervații naturale, păduri, zone umede și habitate ale unor specii rare de plante și animale. Potrivit autorităților ucrainene și organizațiilor internaționale de mediu, o parte semnificativă a patrimoniului natural al țării a fost expusă distrugerilor cauzate de bombardamente, incendii și activități militare. Exploziile, construirea fortificațiilor, deplasarea vehiculelor militare și detonarea minelor au distrus vegetația și au fragmentat ecosistemele. Multe animale au fost alungate din habitatele lor, iar speciile sensibile la zgomot și la prezența umană au fost afectate de stres și de reducerea spațiilor de reproducere.
Războiul a provocat, de asemenea, numeroase incendii de vegetație. În regiunile ocupate sau aflate în apropierea frontului, incendiile au cuprins mii de hectare de păduri și stepe, afectând biodiversitatea și reducând capacitatea ecosistemelor de a se regenera. În unele cazuri, echipele de intervenție nu au putut acționa din cauza pericolului reprezentat de lupte și de munițiile neexplodate. Un alt efect important îl reprezintă poluarea mediului, resturile de muniție, combustibilii, substanțele chimice și materialele rezultate în urma distrugerii infrastructurii au contaminat solul și apele. Aceste poluări afectează atât flora și fauna, cât și comunitățile umane care depind de resursele naturale din aceste zone. De asemenea, administrarea ariilor protejate a devenit extrem de dificilă. În multe rezervații, activitățile de monitorizare și conservare au fost suspendate, iar personalul a fost evacuat sau și-a redus activitatea. Lipsa supravegherii a crescut riscul de braconaj, exploatare ilegală a lemnului și alte activități care afectează ecosistemele.
Cel mai elocvent exemplu este Rezervația Biosferei Askania-Nova, apropiată geografic de noi, unul dintre cele mai valoroase teritorii protejate din Europa, celebru pentru cea mai mare întindere de stepă virgină din Ucraina și pentru populațiile sale de cai ai lui Przewalski, antilope saiga, zimbri și alte ungulate rare. De la ocuparea regiunii Herson de către forțele ruse în 2022, rezervația a suferit pierderi semnificative. Prezența militară, incendiile, zgomotul aeronavelor și reducerea activităților de conservare au creat condiții nefavorabile pentru supraviețuirea și reproducerea antilopei saiga. De asemenea, proiectele de reintroducere a saigăi în alte zone de stepă ale Ucrainei au fost suspendate din cauza războiului. Rezervația găzduia una dintre cele mai importante populații de cai ai lui Przewalski, având un rol esențial în salvarea speciei de la dispariție, doar că, în timpul ocupației, mai multe exemplare au fost transferate ilegal către Crimeea și Rusia.

Până în august 2024, peste 3.500 de hectare din teritoriul rezervației au fost afectate de incendii, dezastruoase pentru un ecosistem de stepă, fiind afectate vegetația, cuiburile păsărilor și sursele de hrană ale erbivorelor mari. Această rezervație ucraineană ilustrează perfect modul în care războiul afectează biodiversitatea și programele de conservare dezvoltate timp de peste un secol. Transferul ilegal al cailor lui Przewalski și al altor specii rare, degradarea habitatelor prin incendii și poluare, precum și întreruperea activităților științifice transformă această Rezervație a Biosferei într-un exemplu dramatic al impactului conflictelor armate asupra patrimoniului natural.

În 1864, în plin Război Civil, Abraham Lincoln a semnat Yosemite Valley Grant Act, considerat a fi actul de naștere al primei arii protejate în accepțiune modernă, prin care Valea Yosemite și Arboretul de Sequoia Mariposa erau cedate Statului California, „cu condiția expresă ca terenurile să fie deținute pentru uz public, resort și recreere.” În ianuarie 1917, în plină conflagrație mondială și sub spectrul unui război civil, în Rusia s-a constituit prima arie naturală protejată, pentru ca la 105 ani distanță, în pofida iminenței unui conflict, Ucraina să înființeze un nou parc național la granița „fierbinte” cu un aliat fidel Rusiei. Ce-ar fi dacă am propune omenirii un nou slogan împotriva conflictelor: „Faceți arii protejate, nu război!”?
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…






























