Acasă Recenzii filme/carti Aventura Arctică

Aventura Arctică

159
0

O, nu, nu e vorba de vreo călătorie de-a mea, e cartea lui Peter_Freuchen  care mi-a cazut în mâini si m-a marcat ca o lecție de viată. Se întâmpla acum un secol.

Peter_Freuchen (1886-1957), explorator arctic danez se pregătea să devină medic. O Întâmplare îi hotărăște destinul: îngrijește cu încăpățânare, timp de 6 luni un pacient, vctima unui accident grav, căruia ceilalți doctori nu-i dau nici o șansă de supraviețuire. După miracolul unei recuperări complete, urmărindu-l cum pleacă, vede pe geam, cu ochii lui, cum la ieșire acesta este strivit de o mașina și moare. Dezgustat, părăsește școala de medicină…și pleacă  intr-o expediție în Groenlanda.

Timp de 15 ani explorează insula în lung și–n lat  cu sania trasă de câini, de multe ori în condiții extreme, vânează, devine cel mai bun prieten al lui Knud_Rasmussen  se întovărășește cu eschimoșii și trăiește printre ei,  relatând despre toate astea în scrierile sale.

Viața acestor oameni e atât de aspră, da, știm cu toții deja asta, e vorba de o permanentă luptă pentru supraviețuire.  Dar din paginile cărții afli niște lucruri cum n-ai imaginat, duritatea vieții te frapează în permanență. Un copil fugit de-acasa – mama lui nu mai are cu ce-l hrăni și vrea să-l spânzure- supraviețuiește  mâncând ierburi și excremente de iepure.  Orice mișcă este vânat și mâncat.

A ucide, prin orice mijloace, e un gest atât de firesc si justificat ca pentru mine a smulge o ceapă de pe stratul din gradină. Ucid și se bucură, nici un sentiment bolnăvicios de compasiune sau de empatie nu le umbrește bucuria, sunt la fel ca o haită de lupi … jubilează când sug lapte din țâțele vacilor moarte, iar ficatul și untura înverzite de putrefacție sunt delicatese.

Nici noi nu suntem prea tulburați când cumpărăm mușchiul de vita sub folie , dar ne vine rău când vedem o picatură de sange…așa e făcută lumea, a ucide e ceva firesc și e foarte confortabil când o fac alții in locul nostru… Când vremurile sunt grele și foamea devine cruntă, se mănâncă pieile si câinii.

Evident, la rândul lor, animalele au viața și mai dură, spectrul morții prin înfometare sau  frig e mereu prezent. Vara, câinii lor sunt hrăniți o dată pe săptămână. Mulți mor de epuizare tragând la sănii.

Sporadic, dar foarte sporadic, apar și sentimente umane față de suferința animală: măcelul boilor moscați sau episodul în care un banc de narvali (licorni de mare) – prinși între ghețuri și gata să se sufoce –  sunt și ei vânați. Nu numai viața materială e dură, ci și moravurile. Un tânar ce se dovedește a fi fidel nevestei sale e atât de batjocorit, încât, nemaisuportând umilința se auto exilează. Atașamentul față de o femeie e văzut de ei ca o slăbiciune rizibilă, bărbații practică obiceiul de a-și „imprumuta nevestele” intre ei. Sunt doar bunurile lor !

Uviasakavsik, mare vânător întors proaspăt din America unde fusese după o expediție la Polul Nord își pierde respectul comunității povestind cele văzute:  case mari puse una peste alta (blocuri) sau case mișcătoare, cu pereți de sticlă (autobuze), vorbitul la telefon…era clar, o luase razna ! Dar să nu credeți că erau nefericiți, nu, greșit!

E vorba de o societate gregară, în vremurile îndestulate se țin numai de vizite, petreceri si ospățuri, se mănâncă  carne și iar carne crudă, friptă sau marinată în untură, se cântă și se dansează mult. La un astfel de bairam, Freuchen  dansează pătimaș cu o fata ce, ca să se facă frumoasă, tocmai și-a șaponat superbul ei păr lung cu…urină umană – pare să-l deranjeze totuși puțin. Da, viața lor are o anume frumusețe, e vorba de libertate, tovărășie, instincte primare în puritatea și splendoarea atât de crude ale lumii arctice. Ei luptă fără răgaz pentru această viață și își urlă bucuria de a trăi.

 Cum am mai spus, eroii mei sunt exploratorii cu curajul lor nebun și totuși. .. de data asta, e prima oară cănd m-am gândit, că poate, da, ar fi făcut mai bine să stea acasă, decât să facă expediții unde să-și riște viața și să semene moartea peste tot în calea lor….și pentru ce, dincolo de aventură ? Ca să anexeze sălbăticia, lumii civizate, spre distrugere…. cu cât mai târziu, cu atât ar fi fost mai bine…până la urmă, îmi plac mult mai mult  expeditiile făcute doar „de amorul artei”.

Aventura arctică a venit să-mi amintească, dureros, că suferința e inerentă vietii, a fost și va fi peste tot in această lume, cât lume va fi. Sunt convinsă că orice ființă, chiar primară, e dotată cu capacitatea de a suferi, astfel încât, adăugându-se instinctului de conservare, să-l determine pe individ să lupte cu disperare pentru viața lui și în același timp pentru conservarea speciei.

„Când răul incurabil este acceptat, se suportă mai bine”…   scria, cu înțelepciune George Sand

 Bibliografie

Aventura arctică” de Peter Freuchen  

Fascinanta… Nu exista nici macar o singura pagina plictisitoare.” (The New York Times)

Biografie

Peter Freuchen (1886-1957) este un explorator arctic, antropolog, actor și scriitor danez, un personaj incredibil de fascinant, cu o viață atât de ieșită din comun încât rivalizează cu cea mai tare ficțiune. După ce studiază la Universitatea din Copenhaga să devină medic, se decide la douăzeci de ani să plece în căutarea aventurii în ținuturile arctice ale Groenlandei, pe-atunci încă insuficient explorate. În 1910, Freuchen și celebrul sau prieten Knud Rasmussen deschid postul comercial de la Thule, în nordul extrem al insulei, unde temperaturile coboară până la minus 50 de grade și soarele răsare doar între aprilie și august. Trăiește aproape cincisprezece ani printre inuiți și se căsătorește cu Naravana, o nativă cu care are doi copii. Explorează întreagă întindere arctică a Groenlandei, ajunge în locuri unde nu călcase încă picior de om, traversează cu sania trasă de câini calote imposibile, vânează balene, foci și urși polari, suferă de degeraturi, orbire și foamete cruntă, doarme pe ghețari, își amputează singur degetele cangrenate de la piciorul stâng fără anestezie după ce e prins într-o furtună. Excelent povestitor, animat de dorința de a înțelege și nu de a judecă, Freuchen ne descrie situații extreme de viață cu care se confruntă inuitii în lupta lor de a supraviețui unui mediu atât de ostil și obiceiuri greu de acceptat pentru „omul alb”, cum ar fi, de pildă, „schimbul de neveste”.

Scrisă cu respect și tandrețe, curiozitate etnografică și umor, Aventură arctică este deopotrivă un formidabil jurnal de explorator și un minunat document antropologic despre viață și cultură acestor incredibili oameni ai Nordului.

Lili Csinta, profesor-corespondent Franța

Lucrări publicate sub egida Jurnalul Bucureştiului