Acasă Cultura Teoria Big Bang este admisă, și de religie și de știință, ...

Teoria Big Bang este admisă, și de religie și de știință, ca „punctul comun” de pornire în crearea Universului. Diferențele sunt cu privire la ceea ce a fost înainte de Big Bang (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița)

Tom’s Guide

Cosmologia este „știința cosmosului”, este studiul istoriei Universului, mai ales al originilor și al destinului său. Istoria Universului este studiată în astronomie, filozofie și religie. Piatra de încercare pentru un model cosmologic este modul în care tratează: (1) problema Începutului Universului, inclusiv a condițiilor inițiale, dar și a celor „dinainte de începutul acestuia” și (2) problema Sfârșitului Universului, ambele probleme abordate atât din punct de vedere științific, cât și din punct de vedere al concepțiilor religioase referitoare la soarta finală a lumii și a omului

La începutul secolul XX, „teoria Big Bang” s-a impus în lumea științifică drept cel mai probabil model al nașterii universului. Big Bang” (modelul cosmologic care explică condițiile inițiale și dezvoltarea ulterioară a Universului) are sensul de marea explozie ce se presupune că a avut loc acum aproximativ 13 miliarde de ani și care se presupune că se aflată la originea universului, aflat de atunci permanent în dezvoltare (în expansiune).

Teoria Big Bang” este modelul care explică apariția materiei, energiei, spațiului și timpului, adică a nașterii și a existenței Universului. Această teorie încearcă să explice de ce universul se extinde permanent încă de la apariția sa și de ce acesta pare a fi uniform în toate direcțiile. Big Bang-ul este compatibil cu crearea lumii din nimic, idee susținută de creștinism începând cu secolul al II-lea d.Hr. și adoptată de iudaism.

În zilele noastre s-a ajuns ca „Teoria Big Bang” să fie un punct comun între știință și religie în sensul că ambele susțin că  pornesc de la același punct comun, respectiv cel al „creării lumii din nimic” (Pentru religie a se vedea în acest sens Biblia, Vechiul Testament, capitolul Geneza – Facerea). Cel care a întemeiat (pentru prima dată) Teoria Big Bang asupra originii Universului este preotul și fizicianul belgian Georges Henri Lemaître (n. 17 iulie 1894 – d. 20iunie 1966). În 1951, Papa Pius al XII-lea a declarat că teoria lui Lemaître validează științific catolicismul. Totuși, preotul și fizicianul Lemaître s-a opus acestei proclamații, afirmând că „Teoria Big Bangeste neutră și că nu este nici legătură și nici contradicție între religie și teoria sa. (Din punct de vedere religios, Big Bang-ul este compatibil cu crearea lumii din nimic, idee susținută de creștinism începând cu secolul al II-lea d.Hr. și adoptată de iudaism. Fizicienii atei s-au opus inițial din acest motiv adoptării teoriei). Deși Georges Lemaître era catolic convins, el a fost contra amestecării științei cu religia, deși considera că „teoria științifică asupra Big Bang” și „teoria religioasă asupra Big Bang” nu se află în conflict. Când Lemaître și Daniel O’Connell, consilierul științific al Papei, l-au sfătuit pe Papă să nu mai menționeze cosmogonia în public, el a fost de acord.

În anul 1981 un alt Papă (Ioan Paul al II-lea) a spus că „era bine să se studieze evoluția universului după Big Bang, dar nu ar trebui să facem cercetări în ceea ce privește Big Bang-ul  însuși deoarece acela a fost momentul Creației și deci lucrul Domnului.” (Vezi Stephen W. Hawking. Scurtă istorie a timpului, Editura Humanitas, București, 1994, pg. 137) S-a ajuns astfel ca Big Bang-ul să fie admis și de religie și de știință, ca „punctul comun” de pornire în crearea Universului. Dacă nu cumva nu se înșeală și religia și știința. Diferențele sunt cu privire la ceea ce a fost înainte de Big Bang, acest „înainte” pe care nici religia și nici știința nu reușesc să-l explice pe bază de argumente credibile. Într-un Univers (1) fără margini în spațiu și (2) fără un început și un sfârșit în timp, și pentru știință și pentru religie va domni un etern mister plin de mistere”.

Momente de reflecție

După facerea lumii, mii de ani a existat teoria religioasă, geocentrică , care considera că Pământul este o planetă fixă, plată, amplasată în centrul Universului, în jurul căreia se rotesc toate celelalte planete şi Soarele. Această teorie datează, de peste 2.000 de ani, începând cu primele scrieri Sacre, preluate în Sfânta Scriptură (Biblie), în care se găseşte şi astăzi.

Galileo Galilei a fost condamnat de biserică, în anul 1633, pentru susţinerea teoriei heliocentrice, considerată de inchiziţie ca erezie, de care savantul s-a dezis în faţa autorităţilor religioase pentru a-şi salva viaţa, dar de care, în convingerile sale, nu s-a dezis niciodată cu adevărat. Cu toate acestea, el a fost obligat să stea în arest la domiciliu până la sfârșitul vieții. Giordano Bruno, a fost condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepția sa heliocentrică şi asupra infinității universului, idei considerate eretice.

În urma acestei condamnări nedrepte și criminale, numele lui Giordano Bruno a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului. Pe mine mă puteţi arde, dar adevărul spuselor mele nu-l puteţi distruge. Secolele viitoare mă vor înţelege şi mă vor preţui !” au fost ultimele cuvinte ale lui Giordano Bruno pe data de 17 februarie 1600 înainte de a fi ars pe rug de criminala inchiziţie în Piața Campo dei Fiori la Roma. Nicolaus Copernic  este considerat cel care a dat o fundamentare temeinică (în anul 1543) teoriei heliocentrice, potrivit căreia Pământul se rotează în jurul Soarelui, care se află în centrul Sistemului Solar, care la rândul său face parte din Calea Lactee, una dintre numeroasele galaxii din Univers, teorie care ulterior a fost dovedită ştiinţific.

Citate celebre

„Ştiinţa poate să purifice religia de erori şi superstiţii. Religia poate să purifice ştiinţa de idolatrie şi false absolutisme”. (Ioan Paul al II-lea) „Universul este asemenea unei sfere infinite care are centrul peste tot şi circumferinţa nicăieri.” (Blaise Pascal, în Cugetări, 1669); „Ce este omul în mijlocul naturii? Un neant faţă de infinit, un tot faţă de neant: o mijlocire între nimic şi tot.” (Blaise Pascal, în Cugetări, 1669);  „Sunt două excese la fel de periculoase: a exclude rațiunea, a nu admite decât rațiunea.” (Blaise Pascal); „Funcţia supremă a raţiunii este să arate omului că unele lucruri sunt dincolo de raţiune.” (Blaise Pascal);  Ateismul dovedeşte puterea minţii, dar numai până la un anumit punct.” (Blaise Pascal); „Prin spaţiu, Universul mă cuprinde, mă înghite ca pe un punct; prin gândire, îl cuprind eu.” (Blaise Pascal, în Cugetări, 1669); „Tot ce este făcut perfect prin progres, dispare tot prin progres” (Blaise Pascal); „Există doar două feluri de oameni: oameni sfinţi care se consideră păcătoşi şi oameni păcătoşi care se consideră sfinţi.” (Blaise Pascal). „Sus-un cer îndepărtat, albastru./Sub mine-un astru./În mine-universul reflectat./Infinitul-mister plin de mistere. /Moartea – printre ere./În mine-infinitul reflectat.” (Din volumul de versuriNoapte de iarnăde Vavila Popovici).

Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița

Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureştiului

Comentariul Autorului (Nicolae Grogorie – Lăcrița)

La articolul meu intitulat am primit zeci de mesaje, toate de apreciere, cu excepția unui singur în care se spune, printre altele: Nu vreau să intrăm în vreun dialog, nu sunteți pregătit și trebuie să admiteți că purtați un balast dobândit din lecturi nepotrivite. Va sfătuiesc să vă ocupati de orice vă dorește inima, dar să scrieți numai în specialitatea dumneavoastră.”

Vă prezint mai jos răspunsul dat acestui Domn M.

Stimate Domnule M. (cetățean de origine evreu, care trăiește foarte bine în România)

Am primit scrisoarea Dv., față de care vă rog frumos să primiți următoarele precizări.

1. În articolul meu intitulat „Big Bang este admis, și de religie și de știință, ca „punctul comun” de pornire în crearea Universului. Diferențele sunt cu privire la ceea ce a fost înainte de Big Bang” am făcut greșeala de a nu indica și Bibliografia folosită, adică sursele de care m-am folosit. O atașez la prezenta. Observațiilor Dv. m-au ajutat foarte mult în sensul că nu trebuie să mai elaborez nici un articol, indiferent cât de mic este acesta, în care să nu precizez, cât mai mult și mai clar, sursele folosite. Vă mulțumesc foarte mult. Injecția doare, dar face bine. A fi inteligent presupune a te folosi și de inteligența altora.

2. Dintre mințile luminate ale omenirii, care au contribuit enorm de mult la descifrarea tainelor Universului, care m-au frapat și pe mine, și de ale căror scrieri mă folosesc în numeroase articole, sunt mai mulți evrei, dintre care menționez numai pe Albert Einstein și pe Baruch Spinoza. În legătură cu „Dumnezeul lui Spinoza”, a se vedea, spre exemplu, lucrarea „Ethica Geometrico Demonstrata” („Etica prezentată într-o ordine geometrică”, 1674), în care, pe scurt, Spinoza consideră că universul este identic cu Dumnezeu, Substanță rezultată din sine și prin sine. (Baruch Spinoza, Sainte Anastasie)

Filozofia, știința, religia și politica – Baruch Spinoza (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

În legătură cu „Dumnezeul lui Einstein, a se vedea, dintre zecile de Site-uri, fie și numai Magazin, în care se redă o epistolă redactată de mână de Albert Einstein în care fizicianul şi-a expus concepţia despre Dumnezeu, religie şi sensul vieţii. În această scrisoare din 1954, redactată în limba germană şi adresată filosofului Eric Gutkind, renumitul fizician, evreu la origine, respinge orice credinţă religioasă: Cuvântul „Dumnezeu” nu este pentru mine altceva decât expresia şi produsul slăbiciunilor umane, iar Biblia este o culegere de legende venerabile, însă destul de primitive”, scria Einstein de la Universitatea din Princeton, New Jersey, cu un an înaintea morţii sale, în aprilie 1955. „Nicio interpretare, indiferent cât de subtilă, nu va schimba nimic (pentru mine)”, a adăugat omul de ştiinţă în misiva sa de o pagină şi o jumătate adresată filosofului german. „Aceasta este una dintre cele mai categorice declaraţii din cadrul dezbaterii ştiinţă contra religie”, a declarat pentru AFP Peter Klarnet, specialist în cărţi şi manuscrise al Christie’s. În epistola sa, autorul teoriei relativităţii, care a murit la 76 de ani, nu cruţă nici iudaismul. Pentru mine, religia iudaică este, la fel ca toate celelalte religii, încarnarea unei superstiţii primitive”, a notat el. „Iar poporul evreu, căruia îi aparţin cu mândrie şi în a cărui mentalitate mă simt profund înrădăcinat, nu înseamnă o formă de demnitate diferită de cea a altor persoane. Ţinând cont de experienţa mea, ei nu sunt mai buni decât alte grupuri de oameni, chiar dacă lipsa lor de putere îi protejează de cele mai grave excese. Altfel, eu nu percep nimic ‘ales’ la aceştia.”

3. Nimeni nu trebuie să fie făcut vinovat că în scrierile sale se folosește de patrimoniul științific al umanității, de scrierile unora dintre cele mai mari genii ale omenirii, dintre care foarte multe sunt de origine evreiască, precum Einstein și Spinoza. În abordarea Big Bang-ului au fost, sunt și vor fi permanent controverse dintre cele mai mari între oamenii de știință care tratează această problemă și cu atât mai mult între cei care elaborează unele material de popularizare pe această temă. Știți cât de periculoasă a fost, este și va fi „doctrina” exprimată prin sintagmele: „unde suntem noi, nu mai este loc pentru alții”; „cine nu est cu noi, este împotriva noastră”; „cine nu gândește ca noi, este împotriva noastră” etc.

4. Bibliografie la articol Emag; Biblia, Vechiul Testament, capitolul Geneza (Facerea); Stephen W. Hawking. Scurtă istorie a timpului, Editura Humanitas, București, 1994, pg. 137, Einstein despre religie. Dintre zecile de Site-uri a se vedea fie și numai Digi24, Magazin, Facerea Lumii, Spinoza despre religie. Dintre zecile de Site-uri a se vedea fie și numai Sainte Anastasie

Cu prețuire și cu mulțumire pentru observațiile corecte, Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița

Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureştiului

Nota redacției (Thomas Csinta, Chief Editor)

Cu cât suntem mai săraci, cu atât suntem mai credincioși. Cu atât suntem mai credincioși, cu atât devenim mai săraci! Când vorbim de Apocalipsă în zilele noastre, suntem foarte departe de realitate, de adevăr, pentru că sfârșitul lumii, în zilele noastre, este o utopie! Una dintre teoriile cele mai ingenioase și acceptate, în ceea ce privește originile universului, de către lumea științifică în astrofizică modernă, este Modelul Standard al Universului (MSU). În cadrul acestui model este remarcabil faptul că putem afirma cu o oarecare „certitudine″ (la scară cosmică), cum era universul deja la sfârșitul primei secunde după nașterea sa și putem trata această problema chiar numeric, având posibilitatea să cunoaștem „cu exactitate″ la fiecare moment, temperatura, compoziția sa chimică și densitatea lui! Este adevărat că această certitudine a noastră nu este absolută (și în anumite situații lasă chiar mult de dorit), însă MSU (în diverse forme, mai mult sau mai puțîn sofisticate astăzi) ne permite să facem despre univers o imagine reală, un alt mod de a-l percepe decât în Biblie, înlocuindu-l pe Dumnezeu ca un creator absolut al acestuia, printr-un fenomen natural pe care îl cunoaștem sub numele de „Teoria Big Bang” (un model cosmologic care explică condițiile inițiale și dezvoltarea ulterioară a Universului, apariția materiei, energiei, spațiului și timpului și conform căruia, acesta s-a extins de la o singularitate primordială fierbinte și densă acum aproximativ 13,8 miliarde de ani, aflat într-o permanentă expansiune, uniformă, în toate direcțiile) conceput în 1948 de catre celebrul fizician teoretician, astronom și cosmolog american de origine rusă George Gamov (Gueorgui Antonovitch Gamov/1904–1968, fost profesor la Universitatea George Washington, cunoscut pe plan mondial, în special, pentru teoria radioactivitătii α, teoria efectului tunel cuantic și a radiației cosmice de fond/fundal–în care a fost detectat un model care confirmă existența undelor gravitaționale asociate inflației cosmice, momentul de expansiune rapidă a Universului), împreună cu un doctorand al său Ralph–Asher Alpher (1921–2007, devenit ulterior, profesor la Universitatea Johns Hopkins și membru al Academiei Americane de Arte si Stiințe). În cadrul acestei teorii (cu adevărat remarcabilă), totul ar fi început, cu o explozie! Nu o explozie așa cum ne putem imagina una pe Pământ, având un centru (un focar) de unde ea se extinde în spațiu (volum) și timp, dar una care a avut loc „simultan peste tot în univers″, umplânnd complet spațiul pe care îl avea la dispoziție. Este momentul „Big Bang″! Momentul nașterii Universului !

Un Big – Bang cu „Supă cosmică” și sfârșitul lumii pentru noi, muritorii de rând!

Dacă teleportarea la nivel macroscopic (inclusiv, în cazul Philadelphia Experiment) nu are niciun sens, sub nicio formă, în cadrul TUC (Teoria Unificată a Câmpului), ea există totuși la nivel microscopic, în fizica cuantică, în care traiectoria nu are niciun sens, iar timpul pare să fie și el (foarte) „discret”, adică, „n-ar trece decât din când în …când”! Teoria Relativității Generale (TRG) este teoria geometrică a gravitației, elaborată între 1907 – 1915 de Albert Einstein și publicată în 1916. Ea constituie descrierea gravitației în fizica modernă, unifică teoria relativității restrânse cu legea gravitației universale a lui Newton, și descrie gravitația ca o proprietate a geometriei spațiului și timpului (spațiu-timp). În particular, curbura spațiu-timp este legată direct de masa-energia și impulsul materiei, respectiv a radiației. Relația fundamentală a teoriei relativității generale este dată de ecuațiile de câmp ale lui Einstein, un sistem de ecuații cu derivate parțiale. Din aceasta decurge posibilitatea existenței găurilor negre — regiuni ale Universului în care spațiul și timpul sunt distorsionate într-o măsură atât de pronunțată, încât nimic, nici măcar lumina, nu mai pot emerge de acolo—ca stare finală a evoluției stelelor masive. Există indicii că astfel de găuri negre stelare, precum și alte tipuri mai masive de găuri negre, sunt răspunzătoare pentru radiațiile intense emise de unele tipuri de obiecte astronomice, cum ar fi nucleele galactice active (microquasarii). Curbura traiectoriei luminii sub efectul gravitației conduce la apariția efectului de lentilă gravitațională, prin care imaginile obiectelor cosmice aflate în spatele lentilei sunt distorsionate sau uneori chiar multiplicate. Relativitatea generală prezice existența undelor gravitaționale, care au fost măsurate indirect. O măsurare directă a acestora este scopul mai multor proiecte, între care și LIGO (Observatorul interferometru laser de unde gravitaționale– experiment de fizică la scară mare în scopul detectării directe a undelor gravitaționale, un proiect comun al cercetătorilor de la MIT, CalTech și multe alte universități și institute, inițiat în anul 1992 de Kip Thorne și Ronald Drever, care pe 11 februarie 2016 a anunțat detectarea undelor gravitaționale). 

Notă. Odată cu descoperirea legăturii între spațiu și timp (intervalul spatio-temporal), Albert Einstein, dar mai ales cei care au elaborat structura matematică a TRR (Teoria Relativității Restrânse) si TRG (Teoria Relativității Generale) şi-au dat seama că aceste două noțiuni nu pot fi considerate separat, pentru că ele formează un continuum spațiu–timp (sub forma unui spațiu vectorial de 4 dimensiuni-cele 3 coordonate spațiale+timpul), introdus de către Hermann Minkowskia (spațiul lui Minkowski). O idee pe care Einstein însuși a acceptat-o, oarecum, greu. Ca urmare înțelegerea noastră a trecutului, prezentului și viitorului ar putea să fie una greşită, iar diferența dintre ele ar putea fi doar o iluzie. „Distincția între trecut, prezent și viitor este doar o iluzie“, a spus odată Einstein. A nu se uita că Arthur Schopenhauer spunea odată că „prezentul cel mai neînsemnat are peste cel mai important trecut avantajul realității“, iar o astfel de credință nu poate fi respinsă cu uşurinţă. Desigur, această iluzie–înțelegerea noastră a trecutului, prezentului și viitorului–este foarte convingătoare pentru noi, dar este totuşi o iluzie, şi trăim cu ea în fiecare zi, în fiecare clipă, în mod continuu. Cu secole în urmă, Sf. Augustin de Hippo, unul dintre cei mai influenți gânditori din lume, a fost, de asemenea, preocupat cu fenomenul timpului și spațiului. „Cum se poate ca trecutul și viitorul să fie, căci trecutul nu mai este, iar viitorul încă nu este?” se întreba el. „În ceea ce privește prezentul, dacă ar fi mereu prezent și nu s-ar muta pentru a deveni trecut, timpul nu ar mai exista, ci doar eternitatea.”

În esență, aceeași întrebare ne apare şi astăzi. Cei mai mulți dintre noi suntem convinși că realitatea înseamnă evenimentele din prezent. Este convingerea noastră fundamentală, de când eram copii, deoarece noi înțelegem realitatea momentului. Dar, am fost învăţaţi să împărţim timpul în trecut, prezent și viitor. Dar dacă percepția noastră despre timp și spațiu ne-a înșelat pur și simplu? O mare parte din gândirea noastră despre Univers–una în care trecutul a avut loc deja, viitorul va veni, spațiul este un gol imens şi Universul nostru este singurul univers–ar putea fi greșită, spune celebrul fizician Brian Greene. În viața noastră de zi cu zi, trăim timpul ca un flux continuu. Dar ar putea fi, de asemenea, util să ne gândim la timp ca la o serie de instantanee sau momente, iar fiecare eveniment să poate fi considerat ca desfășurându-se moment după moment. Și „dacă ne vom imagina toate aceste momente, sau instantanee, aliniate, fiecare moment aici, pe Pământ, fiecare moment al Pământului orbitând în jurul Soarelui și fiecare moment de-a lungul întregului Univers, am vedea fiecare eveniment care s-a întâmplat vreodată sau care se va întâmpla vreodată, de la nașterea Universului nostru odată cu Big Bang-ul (în urmă cu 14 miliarde de ani), la formarea de stele din galaxia Calea Lactee, la crearea Pământului (în urmă cu 4,5 miliarde de ani), la apariţia dinozaurilor şi la evenimentele survenite pe Pământ astăzi“, explică Greene.

Inexistența timpului în structuri materiale infinit mici, supuse legilor fizicii cuantice. Teleportarea cuantică!

In memoriam Albert Einstein (1879 – 1955). Experiența care neagă existența timpului în fizica cuantică! (Revista de Interdisciplinară de Matematică și Matematici Aplicate  „Galileo Galilei” – Thomas CSINTA)

 Nota redacției

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra

Lansare de carte la BCU (Biblioteca Centrală Universitară) București. Cultură generală contemporană prin intermediul faptului divers. Carte de investigaţii jurnalistice cu tematică socio – judiciaro – economică din actualitatea internaţională dedicată Generalului Bartolomeu–Constantin Săvoiu, Suveran Mare Comandor–Mare Maestru al Marii Loji Naționale Române fondată în 1880

Cartea „Investigații Jurnalistice” dedicată Generalului Constantin – Bartolomeu Săvoiu. Cultură generală prin intermediul „faptului divers” din lumea contemporană franceză și internațională (marea criminalitate–crima organizată, terorism–jihadologie, crime de sânge, crime sexuale–kidnapping, crime economico–financiare, erori judiciare–revizuirea condamnărilor penale–repararea detenției și a erorilor judiciare). Lansarea cărții va avea loc la BCU (Bibliotreca Centrală Universitară) din București

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.