Acasă Recenzie carte Destrămările de zi cu zi (Corespondență de la Lect. dr. Doina...

Destrămările de zi cu zi (Corespondență de la Lect. dr. Doina Guriţă, poet şi prozator, Iași, membru al USR – Uniunea Scriitorilor din România, al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România și al SPAF – Societatea Poeților și Artiștilor din Franța)

Tema pe care noua carte de poezie a Doinei Guriţă, „Închisă în Cuvinte” (Editura 24:ore, 2020), care se alătură celorlalte motive lirice dominante din volumele anterioare este aceea a recluziunii, a închiderii, în izolare şi surparea „epavei”; în spaţiul decupat al chiliei ori în cel al cuvîntului, poetul se retrage într-un labirint pe care şi-l luminează cu flacăra pîlpîindă a unui sfeşnic, dar şi cu speranţa prezenţei, în icoană, a Maicii; „Izolare – stare de fapt/Gînd neprimit/Vis fără sfat/Moarte sterilă/Greu neuitat/stare febrilă/În om Și în sat…/Neglijenţă bolnavă/Ucizi dinainte./Totu-i epavă/Cînd veşnic/Se minte./Eu stau cuminte/Închisă-n cuvinte/Cu lumina în sfeşnic/Cu Maica înainte” (Închisă în cuvinte).
Dar lirica Doinei Guriţă, încă de la debutul său este una a alternativelor, a unei baroce pendulări între repere fatale, într-un interval-şi sîntem, nu-i aşa, fiinţe ale intervalului-deschis între chilia tuturor destrămărilor şi văzduhul de poveste, în fapt, văz-duhul poeziei: „Se-ntinde pe ape/Văzduh de poveste/Păduri de luceferi/Se scutur’ pe creste/În Calea Lactee/Mă nasc eu în tine/În mii de-anotimpuri/Cu vin şi cu pîine/Stropi-se-vor zorii/Cu lapte de zeie/Să-nmugure teiul/Și-a raiului cheie/Pe cărarea azură/Cu trepte de sînge/Călca-vom păcate/Cu suflet ce-o plînge” (Călca-vom păcate). Redescoperind, cum spune într-un poem, „copilul din mine”, care îşi urmează speranţa pentru a ajunge la „iarna ultimei speranţe” pe un curcubeu naufragiat şi o corabie abandonată, poetul toarce „din firele de moarte/cămaşă ultimelor şoapte” şi răspunde, totodată, unor întrebări şi nelinişti de acum şi aici, întunericului cu lumina pascală, a veşnicei Învieri: „Coboară/pe lume,/Tăcînd./Și lumea/se urcă/spre stele,/Plîngînd./E Paşte/e taină,/e dor,/e-nviere!/Pe Domnul îl strigă/cei morţi/şi cei vii./Hristosul/cu moarte/pe moarte/călcînd/desferecă/timpul/şi iadul,/urcînd/către Tatăl, cu răni/ de la lume,/Cu lacrimi/ primite…/Se bucură/cerul,/adîncul/ petrece./În inimi -/speranţă,/pe chipuri -/lumină,/în noapte -/viaţă!/Lucrarea-deplină” (Pascală Lumină în întunericul pandemic).
Fiinţă a intervalului-stingheră, cum îi spune Doina Guriţă stingher/Spre nicăieri/Rugile pier/Beau trei cuvinte/Sunt pasager/Către oriunde/Spre efemer”-Beție de cuvinte)-, poetul se regăseşte în alternativa deschiderii, pe Calea Damascului, într-un univers în expansiune („Din fiecare floare iese o rugă,/din fiecare zbor ce urmă lasă/se naşte un curcubeu/arc dintre noapte şi zi./Din fiece bob răsare o viaţă/prin umbre se deschid noi cărări/din soare către lună raze cresc/sclipiri de viaţă urzitoare”- Din fiecare floare), învățînd dorul de Dumnezeu pentru a lăsa în urmă, în colbul de pe drumul revelaţiei, uitările, visările, gîndurile, amintirile, viaţa însăşi (Mă dor) şi pentru a formula opt porunci care se adaugă decalogului biblic: „Să ne curăţim sufletele/cu lumînările aprinse/să ne umplem îngenuncherea/cu tot ce ne-a dat Dumnezeu/să ne inunde lumina/cînd ochii vor deveni luceferi/ să ne pavăm neînţelesurile /cu o nesperată răbdare/să nu ne rătăcim/să iertăm./să dăruim, dar mai ales/să iubim” (Porunci); calea reînvierii, a reluării vieţii cu suma intactă a virtualităţilor sale este aceea a luminii Damascului: „Mi-ai sădit un fior în inima/plină de cicatrici/am înflorit a nu ştiu cîta oară/ mai frumoasă în nevinovăţia mea/Dintr-un răsărit sîngeriu/văd o lume care se stinge încet/ eu cresc cînd/ lumina de Damasc luceşte/ pămîntul/înfloreşte florile de maci”Cresc în vise).
Calea Damascului (re)compune ceea ce poetul numea văzduhul de poveste, numai că legătura cu acesta, închipuită în izolarea chiliei este una firavă, a căilor de mătase, podurilor de stele, a luminii care „mai are de spus o poveste” şi a aripilor de îngeri sau a urmelor pe nisip.
Dacă (între)deschiderea chiliei nu spre exterior, ci spre abisul lăuntric e pe calea (re)găsirii credinţei, ispăşind, nevoindu-se în pustia recluziunii, închiderea e tutelată de un calendar al pierderilor: fratele mărşăluind printre astre „în haina militară”, casa părintească, „astăzi goală” şi, mai ales, mama din poeme precum Mă ceartă lumina de dor, Măicuţei mele, O, mamă…, E ziua ta, mamă…: ca în acest poem antologic despre mama icoană: „Cîteodată mă apucă un dor de/nestăvilit/de casa copilăriei astăzi goală/doar pereţii sunt plini de duhurile/celor plecaţi printre stele./Greu îmi este/cînd intru şi calc/pe urmele paşilor lor./simt piroane în tălpi, în inimă,/pupilele mi se dilată/lacrimile devin de sticlă/ genunchiul de piatră./palidă ca de moartă mi-e faţa…/timbre, amintiri/ mă copleşesc/ iar aerul nu îmi mai ajunge…/simt un nod agonizant în gît…/În tocul uşii am lăsat amintiri./ îţi văd chipul blînd/blajină mamă/ icoana sufletului meu,/lumina mea,/aş vrea să te mai strîng în braţe/să-ţi simt bătăile inimii/ să-mi oglindesc chipul în marea/ochilor tăi verzi căprui…” (Dorul).
Beţia culorilor, a elanului vital şi a erosului din volumele precedente se stinge în clar-obscurul luminii care pîlpîie asemeni flăcării unei lumînări în Închisă în Cuvinte, între şoaptele şi neliniştile lumii de dincolo; e semnul poeziei adevărate (Ioan Holban-scriitor, critic și filolog român, membru al Uniunii Scriitorilor din România)
Imagini cu Lect. dr. Doina Guriță de la FIP (Festivalul Internațional de Poezie) Iași 2021
  
          

Notă. Alte articole ale autoarei Lect. dr. Doina Guriță (membră a USR–Uniunea Scriitorilor din România, al AJTR–Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România și al SPAF–Societatea Poeților și Artiștilor din Franța) în Jurnalul Bucureştiului

Placebo vs. Nocebo. Puterea sugestiei (Corespondență de la Lect. dr. Doina Guriţă, poet şi prozator, Iași, membru al USR – Uniunea Scriitorilor din România, al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România și al SPAF – Societatea Poeților și Artiștilor din Franța)

Tradiții cu seva în spiritualitate (Corespondență de la Lect. dr. Doina Guriţă, poet şi prozator, Iași, membru al USR – Uniunea Scriitorilor din România, al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România și al SPAF – Societatea Poeților și Artiștilor din Franța)

„Casa Cuvântului care ne unește” (interviu cu poeta, Lect. dr. Doina Guriță de la catedra de Marketing a Universiății „Petre Andrei” din Iaşi, membră a USR – Uniunea Scriitorilor din România, a AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România și a SPAF – Societatea Poeților și Artiștilor din Franța)

Recenzie carte: Alvin Toffler, „Puterea în mişcare” (Corespondență de la Lect. dr. Doina Guriţă, poet şi prozator)

Nota redacției

Cartea „Investigații Jurnalistice” dedicată Generalului Constantin – Bartolomeu Săvoiu. Cultură generală prin intermediul „faptului divers” din lumea contemporană franceză și internațională (marea criminalitate–crima organizată, terorism–jihadologie, crime de sânge, crime sexuale–kidnapping, crime economico–financiare, erori judiciare–revizuirea condamnărilor penale–repararea detenției și a erorilor judiciare). Lansarea cărții va avea loc la BCU (Bibliotreca Centrală Universitară) din București

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.