Dr. biolog Peter Lengyel (expert științific în conservarea biodiversității): „Analiză SWOT (Strengths – Weaknesses – Opportunities and Threats) a turismului în Maramureș” cu o importantă contribuție la bunăstarea regională a lui Loïc Thétio („Omul pe care ni l-a trimis Dumnezeu” – conform maramureșenilor)

În 2024 turismul european va ajunge la nivelul pe care îl avea înainte de pandemie. Dar oare cum arată situația cu turismul prin Maramureș? Este zona asta o destinație cu relevanță europeană, sau e ceva de interes mai mult pentru cei din țară…sau nici măcar pentru aceștia? Există o analiză SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, and Threats) făcută pe bune, de oameni care înțeleg realitatea în acest domeniu? Există o capacitate de promovare reală a regiunii, sau ceea ce se face e praf în vânt? Tu ce părere ai?

Nota redacției. Analiza SWOT este o metodă folosită în mediul de afaceri, pentru a ajuta la proiectarea unei viziuni de ansamblu asupra firmei. Ea funcționează ca o radiografie a firmei sau a ideii de afaceri și evaluează în același timp factorii de influență interni și externi ai unei organizații, precum și poziția acesteia pe piață sau în raport cu ceilalți competitori cu scopul de a pune în lumină punctele tari și slabe ale unei companii, în relație cu oportunitățile și amenințările existente la un moment dat pe piață. Aici o să fie dezvoltată o analiză SWOT, cu aspecte tari, aspecte slabe, oportunități și pericole pentru turismul din Maramureș. Estimez că o să fie gata cam în 30 de zile, probabil pe la început de iunie 2024.

•  Problema câinilor hoinari, a câinilor de la stâne, a câinilor din orașe, a câinilor din păduri șamd. Opresc să fotografiez un panou la marginea unei localități, iar de după un gard de la ceva depozit se năpustesc spre mine doi câini hiperagresivi, le curg balele din gură; dar reușesc să intru în mașină. Nimic special. Aproape oriunde prin Maramureș ai problema asta, riscul să ajungi atacat de câini, prin cartiere, prin centrele orașelor, să nu mai zic pe la sate; la stâni sau în zone cu oierit, adică oriunde, ai ocazia să te confrunți cu haite de 10-12 dulăi, câini ciobănești și cu oierii imbecili, tot felul de foști pușcăriași. Până nu se rezolvă problema asta–ciuciu turism în Maramureș. Cine să își riște liniștea, sănătatea…până la urmă chiar și viața lui/ei, a copiilor, bătrânilor aflați în vizită prin zonele astea care meritau mai mult?

•  Problema transformării satelor și orașelor în kitsch. Pentru ca un turist, mai ales străin, să aibă dorința de a aloca timp, resurse pentru o vizită în ceva zonă, e nevoie ca respectiva destinație să aibă ceva relevant de oferit. Satele maramureșene au pierdut cam orice urmă de personalitate a construcțiilor; când și unde mai vezi câte o casă veche care păstrează ceva ce ar merita văzut, fotografiat; mai sunt destule porți de lemn, dar și astea sunt înconjurate de banalitate cât încape; plus biserici de lemn, redundante. În rest, o mare de betoane, bolțari, inox, acoperișuri de eternit, badog… adică dezastru din punct de vedere al atractivității. O combinație de anost, sărăcie (inclusiv mizerie), șmecherie banală importată din vest. Per total probabil e mult sub 1% proporția construcțiilor care să aibă măcar ceva-ceva care să fie eventual de interes; până și cele care sunt relativ atractive, tot nu ajung să fie atât de interesante încât să merite deplasarea de la mare distanță pentru a le vedea. Plus că a le depista, a ajunge la ele, e un fel de căutare a acului în carul cu fân. Sau în carul cu banal & kitsch. Te poți întreba, cine… și mai ales câți… au chef de asta.     

•  Problema lipsei aleilor pietonale prin sate. Probabil că pe vremea trecutului nu era nevoie de despărțirea carosabilului de alei pietonale prin sate, că drumul prăfuit sau plin de noroaie, eventual cu ceva prundiș pe el, era circulat de căruțe, care cu boi, țărani cu opinci șamd. Dar la traficul auto existent azi pe valea Izei, valea Vișeului, de-a lungul Tisei șamd, cu drumurile asfaltate… situația este de multe ori catastrofală. Satele maramureșene sunt în marea majoritate a cazurilor dispuse de-a lungul văilor, de pe această aliniere principală fiind desprinse câteva ulițe ici-colo. Există foarte puține sate în care să ai alei pietonale (mai ales sate maghiare), probabil în peste 98% oamenii se deplasează pe șoselele pe care circulă mașini. Pentru turiștii veniți eventual din zone civilizate, este greu de priceput cum anume e posibil ca ei să viziteze satele mergând pe jos pe marginea șoselei șerpuite, pline de curbe, când pe lângă tine trec razant vehicule care ies cu mare viteză… iar șoferul nu are posibilitatea să te vadă din timp. A spera atractivitate turistică semnificativă în asemenea zone cu risc de accidente este destul de naiv și dubios.   

Maramureș – Le message de „Bonne Année” (Nouvel An), de mon compatriote Monsieur Loïc Thétio (Président – fondateur de l’association humanitaire Solidarité PloemeuRoumaniE) – „Românul de pe Coasta Atlanticului”, „Omul pe care ni l-a trimis Dumnezeul”

•  Problema șoselelor. În trecutul recent, drumurile naționale de prin Maramureș erau vai de capul lor, cu asfalt peticit sau pline de gropi. Recent a fost o radicală schimbare, în general luat ele fiind modernizate. Asta înseamnă că pe lângă 1. calitatea carosabilului care este ok sau foarte bună, 2. pe margini au fost instalate structuri de aluminiu/parapeți care să ajute mașinile derapate să nu iasă de pe drum, să lovească copaci sau să cadă în râpe, iar dincolo de parapeți în multe zone sunt 3. șanțuri adânci de beton, ca și cele pentru blocarea tancurilor – cu scopul de a drena apele din precipitații. Bine, aceste elemente ajută la siguranța și creșterea vitezei traficului, dar pentru o zonă care dorește să dezvolte turismul–inclusiv cel de admirare a peisajului natural, ele sunt o mare mizerie. Acum mașina ta este pe un culoar strict, de unde nu poți trage pe margine în zone care ți se par mai atractive, fiind limitat de parapet și șanț; până și dacă oprești, să treci de parapetul acela este o problemă în sine, în locurile unde ele sunt supraetajate; nu poți opri pe carosabil, că riști să se întâmple ceva accident, la vitezele și stilul de condus din zonă; nu găsești locuri de parcare în zone cu peisaje atractive, decât extrem-extrem de rar; nu ai ieșiri de pe șosea decât niște foarte strâmte podețe de beton, pe care riști să rămâi cu mașina suspendată (așa cum vezi la fraierii care au încercat), cu o roată alunecată pe margine, sau să lovești mașina, plus că accesul spre aceste podețe este perpendicular pe șosea, deci faci niște manevre riscante. Este clar că drumurile modernizate au ajutat traficul rutier, dar au devenit o mare UE pentru cei care doreau să oprească cu autoturismele lor pe marginea șoselelor și să viziteze ceva pădure, ceva vale, să facă o poză cu ceva claie de fân, să vadă o băltoacă cu 3 broaște, să se plimbe un pic pe ceva pășune mai interesantă. Se vede clar că viziunea privind turismul… real (nu cel din pliante) a fost totalmente ignorată de către oligofrenii care au fost și sunt în funcții de conducere.   

Maramureș – Istoria o scriu temerarii, nu epigonii – Corespondența mea privată cu compatriotul meu (francez), fostul funcționar de Poliție și membru IPA (International Police Association – France), Loïc Thétio („Românul de pe Coasta Atlanticului”, „Omul pe care ni l-a trimis Dumnezeul”) – angajați profund în ajutoarele umanitare și în slujba adevărului istoric (de 33 de ani)

Dr. biolog Peter Lengyel   (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la„ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”. 

Notă. Alte articole ale autorului  Dr. Biolog Lengyel Péter în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției

DIS (Divizia de Istoria Științei) a CRIFST (Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii) al Academiei Române. Epistemologia activității de intelligence (Epistemology of intelligence)

DIS (Divizia de Istoria Științei) a CRIFST (Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii) al Academiei Române. Informația și nevoia de gestionare a resurselor informaționale (Information and the need to manage information resources)

Prezentarea (recenzia) cărții „Analiza geopolitică și securitară a Orientului Mijlociu. Studiu științific.” – autor Alba Iulia Catrinel Popescu (prof. dr. Narcis Zărnescu, critic și istoric literar, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului, redactor șef al Revistei „Academica” și redactor șef adj. al revistelor „Cunoașterea științifică”, „Intelligence Info”, „Studii și Comunicări” și „Noesis” ale CRIFST al Academiei Române, membru al Academiei Germano – Române și al Academiei Oamenilor de Știință din Româmia, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” din Franța)

Conferința CRIFST (Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii) a Academiei Române. „Impactul AI, din perspectiva binomului foucaultian episteme – techne” (Prof. dr. Narcis Zărnescu, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului, membru titular al CRIFST, redactor șef al revistei „Academica”, redactor șef Adjunct al revistei de Sudii și comunicări și al revistei Noesis al CRIFST, secretar științific al Secției X– Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR–Academia Oamenilor de Știință din România, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques”)

„Viitorul cărții și al suporturilor de carte” la CRIFST (Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii) – DIS (Divizia de Istoria Științei) de Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de autori

Scurtă incursiune în Istoria detectivismului (Partea 2). Corespondență de la Maria Bumbaru președinta ANDR (Asociația Națională a Detectivilor din România)

Scurtă incursiune în Istoria detectivismului (Partea 1). Corespondență de la Maria Bumbaru președinta ANDR (Asociația Națională a Detectivilor din România)

„Din viața investigatorilor privați (Privat investigator – Pi/∏/π)– mituri și realități”. Interviu cu D-na Maria Bumbaru președinta ADNR (Asociația Naționlă a Detectivilor din România). Partea 2 (Activitatea și „costul” real al unui ∏)

Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră, Ne…

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului