1.jpg)
Rezervația naturală Stejarii seculari de la Sângeorgiu de Mureș. Localizare. Sângeorgiu de Mureș (mai demult Sângeorzul de Murăș, în maghiară Marosszentgyörgy, în germană Sankt Georgen) este o comună situată în județul Mureș, la nord de Târgu Mureș, în contact direct cu orașul. Este pe drumul național DN15 Târgu Mureș–Reghin. Geografic este situat în lunca şi pe terasele de pe stânga Mureşului, în zona de contact a luncii cu Dealurile Nirajului. Localitatea este atestată documentar din 1332 sub numele Sancta Georgia. Există aici 1. o stațiunea balneară, cu ape minerale clorurate, sodice, iodurate și nămol mineral terapeutic; 2. Castelul Máriaffi; 3. Rezervația naturală „Stejarii seculari de la Sângiorgiu de Mureș”, care are o suprafață de doar 0,1 ha. Micul parc Máriaffi în care din câte pare persist încă 3 stejari seculari (dintre care unul este în curtea jandarmeriei), are locația aproximativă la: 46°34′32″N 24°36′11″E; care anume dintre acești stejari este cel de pe teritoriul acesta mărunt de doar 0,1 ha desemnat arie protejată, rămâne de văzut.
Aspecte de interes. Castelul Máriaffi, în forma lui recentă, este din 1870; pe lista monumentelor istorice are codul MS-II-m-B-15789; azi e stare de în ruină. Pe timpurile lui de glorie, pe vremea când aveau putere de viață Lajos Máriaffi III (1868-1915) și fiul său, Lajos IV (1894-1971), castelul avea un parc dendrologic de 68 de hectare. Parcul castelului includea și specii exotice de arbori și un mic iaz; în mare parte parcul a fost distrus, fiind construite blocuri, o stațiune de cercetare pentru creșterea bovinelor și o unitate de jandarmerie; totodată, iazul a devenit mlăștinos. O mică parte a parcului castelului se păstrează, aflat în administrarea Academiei de Științe Agricole. Parcul „Máriaffi Lajos”, a fost denumit după numele nobilului maghiar care a refăcut castelul. În parc persistă un exemplar de stejar multisecular. O placă indică specia şi vârsta: Stejar (Quercus robur) cu vârsta de 713 ani (în 2015). Aici altitudinea este de 350 m.
Castelul Máriaffi este ornamentul cultural al comunei Sângeorgiu de Mureș
Baza legală a protecției. În Legea nr. 5 din 6 martie 2000 (actualizată până la data de 6 septembrie 2016) privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional–Secţiunea a III-a–zone protejate, Stejarii seculari de la Sângiorgiu de Mureş, situată în Comuna Sângiorgiu de Mureş, are cod 2.640 și suprafața de 0,10 hectare. Interesant este că în documentul numit Raport de mediu pentru „Actualizare plan urbanistic general și regulament local de urbanism al comunei Sângiorgiu de Mureș”, septembrie 2014, la pg. 76 scrie: Comuna Sângeorgiu de Mureș nu are pe teritoriul administrativ arii protejate. Apoi la pg. 78 scrie: Planul urbanistic general PUG-ul localității Sângeorgiu de Mureș, nu are în teritoriul administartiv analizat, arii protejate. Dar putem vedea și un alt document. Agenția de Protecția Mediului Mureș, în Aviz de mediu nr. 4 din 18. 05. 2015 pentru Planul Urbanistic General (PUG) al Comunei Sângeorgiu de Mureș menționează: Pe teritoriul comunei Sângeorgiu de Mureş se află rezervaţia naturală „Stejarii seculari de la Sângiorgiu de Mureş” cod RO2640. Pentru conservarea valorilor naturale se va respecta Regulamentul ariei protejate şi măsurile specifice de conservare.
Notă. Ceea ce se poate deduce de aici este că administrația locală sau cei care au făcut PUG-ul nu știau de existența rezervației naturale din parcul din localitate. E și greu să îi zici arie protejată, pe 0,1 hectare, care are de facto un singur stejar multisecular. Cât despre regulamentul pe care îl poate avea acestă arie, de care nu se știa la nivel local… ce se mai poate zice? Mai e interesant că în 2015 au stabilit că la data respectivă stejarul avea 713 ani; din niște fotografii de la fața locului nu pare atât de bătrân, dar nu putem exclude vârsta asta; de interes ar putea să fie modalitatea prin care au reușit să îi stabilească vârsta. Plus că numele rezervației naturale ar putea să fie nu stejarii seculari ci stejarul secular de la… 0,1 ha.
Dr. biolog Peter Lengyel (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la „ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.
Articol asociat
Notă. Alte articole ale autorului Dr. Biolog Lengyel Péter în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
[…] Dr. Peter Lengyel (expert științific în conservarea biodiversității): „Rezervația naturală … […]