Dreptul la apărare fără avocat prin preeminența dreptului internațional în favoarea acuzatului (Corespondență de la Dr. av. mediator Vasile Botomei) cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)

Abstract. The true deviance and criminality is among some prosecutors and judges who have no principles of morality in recognizing the truth and repairing mistakes that were made, nor hold them responsibility for convictions through unjust repression, abuse of office, intellectual forgery, for which they should be in prison, let alone have special pensions, privileges and claims of irremovability when in fact they are white-collar criminals.

Rezumat. Adevărată deviantă și criminalitate este în rândul procurorilor și judecătorilor care nu au principii de moralitate în recunoașterea adevărului și în repararea greșelilor comise, nici responsabilitate pentru condamnări prin represiune nedreaptă, abuz în serviciu, fals intelectual, pentru care ar trebui să stea în închisoare, nicidecum să aibă pensii speciale, privilegii și pretenții de inamovabilitate când în fapt ei sunt criminali cu gulere albe.

1. Domeniul dreptului garantat la apărare fără avocat rezultă din:
2. OG 137/2000 a Guvernului României, prin art. 22 (1),(2), prevede apărarea drepturilor omului prin Organizaţii neguvernamentale (ONG), care au că scop protecţia drepturilor omului;

• (1) Organizaţiile neguvernamentale care au că scop protecţia drepturilor omului au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate şi aduce atingere unei comunităţi sau unui grup de persoane.
• (2) Organizaţiile prevăzute la alin. (1) au calitate procesuală activă şi în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, dacă această din urmă mandatează organizaţia în acest sens.

2. Noul Cod Civil, prin art. 4, și art. 5 se prevăd că au prioritate reglementările internaţional;

Articolul 4: Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privind drepturile omului:

• (1) În materiile reglementate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pactele şi celelalte tratate la care România este parte.
• (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile.

Articolul 5: Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene.

În materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părţilor.

3. Convenția Europeană a Drepturile Omului;

Art. 6. 3, lit. c, din CEDO, prevăd că orice acuzat are dreptul să se apere de un apărător ales de el, în față oricărei autorități, fără să fie avocat,;

Articolul 6: Dreptul la un proces echitabil:

1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărâ fie asupra încălcării drepturilor şi obligăţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva să;
2. Orice acuzat are, mai ales, dreptul:
3. c) Să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;

Art. 7. 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului în traducerea actualizată publicată pe site,  a transpus în dreptul intern român traducerea reală a principiului de legalitate a incriminarii faptelor penale, în sensul că: ceea ce era reglementat prin fals cu începere din 1995 și până în 2024,  din conținutul sintagmei „drept național sau internațional” înscrisă în art. 7.1 din CEDO, este în prezent modificat în sintagma: „drept național și internațional”;

Nici o pedeapsă fără lege;

1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârşită, nu constituia o infracţiune, potrivit dreptului naţional şi internaţional.

Art. 15(1),(2),(3) din Convenția Europeană a Drepturile Omului, prevede că niciun stat membru la CEDO, nu are drept să deroge de la art. 7 din CEDO, nici în caz de urgență sau de război (adică de la a inventa fapte penale în dreptul intern dacă nu sunt prevăzute că fapte penale în dreptul internațional);

Articolul 15: Derogare în caz de stare de urgenţă;

• În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţă naţiunii, orice înaltă parte contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligăţiile prevăzute de prezența convenţie, în măsura strictă în care situaţia o cere şi cu condiţia că aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional.
• Dispoziţia precedentă nu îngăduie nici o derogare de la (…) art. 7.3.

Orice înaltă parte contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Această trebuie, de asemenea, să informeze pe secretarul general al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi de la care dispoziţiile convenţiei devin din nou deplin aplicabile.

Articolul 17 : Interzicerea abuzului de drept;

Nici o dispoziţie din prezența convenţie nu poate fi interpretată că implicând, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezența convenţie sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decât acelea prevăzute de această convenţie.

4. Dispozițiile din Noul Cod penal:

Secţiunea II: Aplicarea legii penale în timp;

• Articolul 10: Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Neretroactivitatea legii penale;
• Articolul 11: Legea penală nu se aplică faptelor care, la dată când au fost săvârșite, nu erau prevăzute că infracțiuni.
• Articolul 12: Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranță și a măsurilor educative, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Art. 12 Legea penală şi tratatele internaţionale | Codul Penal

Dispoziţiile art. 8-11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat internaţional la care România este parte.

Art. 148(2),(4) din Constituția României:

5. Constituția României;

Art. 148–Integrarea în Uniunea Europeană

• (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
• (4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligăţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).

Art.11–Dreptul internaţional şi dreptul intern;                                                         .     (1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

Art. 20–Tratatele internaţionale privind drepturile omului:

• (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
• (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţîn dispoziţii mai favorabile.

II. Consecințe ale folosirii în fals a traducerii pricipiului de legalitate al încriminării faptelor penale:

În temeiul sintagmei „drept național sau internațional” înscrisă în art. 7.1, din CEDO, transpusă în conținut falsificat prin înlocuirea conjuncției „și” prin conjuncția „sau”, au fost condamnați cu închisoare cetățenii români pentru fapte care nu erau definite că fapte penale în dreptul internațional; Conjuncția „sau” dădea dreptul procurorilor să trimită români în judecată penală, și judecatgorilor să aplice condamnări penale, pe motiv că nu conta că nu era fapta penală în dreptul internațional, pentru că era prevăzută în dreptul național, iar conjuncția „sau” crea dreptul judecătorului să nu țînă cont de opinia doctorului în drept Vasile Botomei, a identificat elementele din traducerea falsificată, a făcut cereri repetate la Ministerul Justiției pentru rectificarea traducerii, iar în final rezultatul s-a produs!

Acum veți identifica pe primele 5 site-uri de informare legislativă, traducerea falsificată a sintagmei „drept național și internațional”, care cu regret sunt utilizate în programe de informare legislativă, achiziționate contra cost de instituții publice cum sunt judecătorii, tribunale, curții de apel, ICCJ, de parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale, curții de apel, ICCJ, de Guvern, ministere, agenții, instituții administrative și juridice, inclusiv de Institutul Național al Magistraturii (INM), Facultăți de drept, în timp ce la abia al șaselea link, de pe internet dacă cineva are răbdarea să ajungă la portatul Legislație Justiție, are acces la cunoașterea traducerii reale a art.7.1 din CEDO, care prevede sintagma: „drept național și internațional” (a se verifica pe Sintact, Legea5, Institutul European din România, Eurorean Court of Human Rights).

Asta este diferența dintre a fi doctor în drept, pe drept, cu principii morale fundamentate pe dreptate și pe adevăr, care face diferența de doctori în drept mincinoși, impostori universitari, cum din păcate sunt avocații cu titlu universitar, creatori de manuale de drept, formatori de generații de studenți, juriști, avocați, procurori, și judecători corupți, care au inversat valorile morale, și profesionale prin implicațiile de fals pe care le-au avut!

Demnitatea este să suporți cu răbdare, respect, și smerenie, faptele polițiștilor corupți, faptele procurorilor corupți care te-au trimis în judecată, faptele judecătorilor corupți, care în procese pe fond, apel, recurs în casație, în căile extraordinare de atac de revizuire, contestații în anulare, au aplicat în fals legea din dreptul național, prin utilizarea falsificată a principiului de legalitate al încriminării faptelor penale din art. 7. 1, din CEDO, pentru că în final să se dovedească că că ceea ce era adevăr era tratat că minciună, iar ceea ce era minciună era tratată că adevăr;

III. Legea 51/1995, republicată, de organizare a profesiei de avocat nu conține reînființarea Uniunii Avocaților din România, nu conține nici înființarea Uniunii Naționale a Barourilor din România–UNBR, iar barourile de avocați în care se exercită această profesie, sunt desființate prin legea 3/1948 de desfiinţare a Barourilor şi înfiinţarea Colegiilor de Avocaţi din România 

• Articolul 1. Barourile avocaţilor şi Uniunea Barourilor avocaţilor din România se desfiinţează pe dată publicării prezenței legi.
• Articolul 2. În locul Barourilor se înfiinţează Colegii de avocaţi pe judeţe cu sediul în capitală judeţului, iar în locul Uniunii Barourilor, Uniunea Colegiilor de avocaţi din România. Uniunea Colegiilor de Avocați din România și Colegiile de Avocați de la nivel județean au fost declarate încetate de drept prin art. 79 din legea 51/1995
• Articolul 78. La dată intrării în vigoare a prezenței legi, persoanele fizice sau juridice, care au fost autorizate în baza altor legi să acorde consultanţa juridică, îşi încetează această activitate.

• Articolul 79. Pe dată intrării în vigoare a prezenței legi se abrogă Decretul nr. 281/1954 privind organizarea şi exercitarea avocaturii, (…) precum şi Decretul-lege nr. 90 din 28 februarie 1990 privind unele măsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România, (…), precum şi orice alte dispoziţii contrare. Criminalitatea în domeniul exercitării exercitării profesiei de avocat din România este probată prin faptul că deciziile de înscriere în barou primite pentru avocați sunt emise în numele unor barouri încetate de drept prin legea 3/1948 prin care au fost desființate barourile și Uniunea Barourilor Avocaţilor din România.

Un exemplu de exercitare a profesiei de avocat în barouri desființate prin lege îl constituie falsificarea realității prin introducerea de noi articole în legea 51/1995, republicată de organizare și exercitare a profesiei de avocat, în timp ce această lege este de organizare a profesiei și nu de înființare a barourilor. În timp ce art. 9 din Constituția României, prevede că: „Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.” Prin corupția sistemică din justiția din România, se justifică că profesia de avocat se exercită în baza statutului profesiei de avocat, în timp ce statutul profesiei nu este act de înființare în condițiile legii. Legea reglementează modalitatea de înființare a persoanelor juridice prin art. 194(1) și (2) și art. 200 (2) și (3) din Noul Cod Civil.

Articolul 194 din Noul Cod Civil: (1) Persoană juridică se înfiinţează: a) prin actul de înfiinţare al organului competent, în cazul autorităţilor şi al instituţiilor publice, al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi al operatorilor economici care se constituie de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale. În toate cazurile, actul de înfiinţare trebuie să prevadă în mod expres dacă autoritatea publică sau instituţia publică este persoană juridică; b) prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, autorizat, în condiţiile legii; c) în orice alt mod prevăzut de lege. (2) Dacă prin lege nu se dispune altfel, prin act de înfiinţare se înţelege actul de constituire a persoanei juridice şi, după caz, statutul acesteia.

Articolul 200 din Noul Cod Civil: (2) Prin înregistrare se înţelege înscrierea, înmatricularea sau, după caz, orice altă formalitate de publicitate prevăzută de lege, făcută în scopul dobândirii personalităţii juridice sau al luării în evidenţă a persoanelor juridice legal înfiinţate, după caz. (3) Înregistrarea se face la cerere sau, în cazurile anume prevăzute de lege, din oficiu. În timp ce se prevede că baroul de avocați se constituie și funcționează numai în cadrul UNBR, potrivit prezenței legi și statutului profesiei, nici unul din barourile de avocați din România nu sunt constiuite și nici înființate prin lege de înființare:

Articolul 59: (4) Baroul de avocați se constituie și funcționează numai în cadrul UNBR, potrivit prezenței legi și statutului profesiei.

În timp ce prin Comunicatul nr. 145 din 28/02/1990, emis de Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, publicat în MOf. nr. 32/28.02.1990, dispus în aplicarea art. 14 din Decretul-Lege nr. 90/28.02.1990, s-a prevăzut reînființarea Uniunii Avocaților din România (UAR), prevăzută să preia activitatea specifică profesiei de avocat de la Ministerul de Justiție, în realitate nu a mai fost reînființată instituția că persoană juridică nici de legiuitor, nici de avocații care au fost scoși din subordinea Ministerului de Justiție, unde în perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a Decretului-Lege 281/1994 și, până la intrarea în vigoare a Decretului-Lege 90/28.02.1990, avocații au funcționat că funcționari ai statului în calitate de salariați în cadrul Uniunii Colegiului de Avocați din România că instituție subordonată Ministerului de Justiție. În lipsa reînființării UAR, nu a avut cine să reinfiinteze nici unul dintre barourile de avocați din România, iar toate formele de organizare denumite barouri de avocați, respectiv Uniunea Avocaților din România, redenumită ulterior, cu începere din anul 2004, în Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR), au organizat în fals profesia de avocat, cât timp nu a existat lege de reînființare a acestora, iar, prin Decretul-Lege 90/20.02.1990 cu privire la profesia de avocat, au fost desființate formele de organizare a profesiei de avocat din perioada de funcționare a acestora din timpul statului comunist. Formă legală de organizare a profesiei de avocat este înființată prin Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR), creată în aplicația tezei de doctorat în drept a autorului, dr. Botomei Vasile, publicată în anexă 35, pg 278, și anexă 36 din pg 279-318 din teza. În cadrul acesteia, a fost reînființat Baroul București, prin hotărârea de înființare nr. 8 din 10.01.2012, publicată în anexă 34 din pg 274-278, CIF 29695330.

Se pune întrebarea firească: Prin ce act juridic se face dovadă succesiunii UNBR din Uniunii Avocaților din România, cât timp această formă de organizare prevăzută să fie reînființată în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Decretului-Lege 90/28.02.1990, publicată în MOf. 32/28.02.1990, nu a mai fost reînființată? La cine se referă art. 59(5),(6) din legea 51/1995, republicată, care prevede:

(5) UNBR este succesoarea de drept a Uniunii Avocaților din România.

(6) Folosirea fără drept a denumirilor „Barou”, „Uniunea Națională a Barourilor din România”, „UNBR” ori „Uniunea Avocaților din România” sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de prezența lege constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Prin Comunicatul nr. 145/28.02.1990 emis de Biroul executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională publicat 

În continuarea ordinii de zi, biroul executiv a examinat şi adoptat Decretul-lege privind unele măsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România, care, pornind de la principiul democratic al garantării exercitării dreptului la apărare, stabileşte statutul de profesie liberă pe care avocatură trebuie să-l aibă prin însăşi natură să şi, în consecinţă, dispune scoaterea acesteia din subordonarea faţă de Ministerul Justiţiei. În vederea realizării acestui principiu se prevede reînfiinţarea Uniunii avocaţilor din România şi a consiliului uniunii, care preiau atribuţiile Ministerului Justiţiei cu privire la conducerea activităţii acestei profesii.

Drept urmare, în lipsa reinfiintarii Uniunii Avocaților din România și a reinfiintarii barourilor de avocați desființate prin legea 3/1948, fapta penală, prevăzută de art. 59(6) din legea 51/1995, care condamnă libertatea de exprimare în folosirea de cuvinte din denumirile: „Barou”, „Uniunea Națională a Barourilor din România“, „UNBR” ori „Uniunea Avocaților din România” sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, constituie proba abuzului de drept atât național pentru că nu sunt reînființate nici una nici altă, dar mai cu seama proba abuzului de drept internățional, pe dovadă că fapta penală nu este prevăzută în legislația din dreptul internațional. Folosirea de astfel de denumiri constituie un drept la libertate de exprimare garantat fără intervenția autorităților statului și fără limita de frontieră, conform art. 10(1) din CEDO. Această fapta a fost inventată prin derogare fără drept de legiuitor român, de la art. 7.1 din CEDO, în condițiile în care prevederile art. 15 pct. 1, 2, 3, interzic cu desăvârșire statelor membre să deroge de la principiul de legalitate a încriminării din art. 7 din CEDO.

În concluzie, faptele penale prevăzute în legile speciale din dreptul intern, care completează Codul Penal, inclusiv din acesta, care nu sunt prevăzute în dreptul internățional, nu se pedepsesc, prin aplicarea prevederilor art. 16(1) din lit. b, teza I din Codul de Procedura Penală. Prevalează în dreptul intern normele juridice din dreptul internațional. Acestea obligă judecătorul să facă abstracție de prevederile penale din dreptul intern, prin achitarea acuzatului, ceea ce atrage consecință răspunderii penale pentru infracțiunea de represiune nedreaptă în concurs cu infracțiunea de abuz în serviciu pentru procurorul care a comis fapta de trimitere în judecată a acuzatului. Jurisprudența CEDO permite ignorarea legii de către magistrați, dar numai în favoarea justitiabilului, nicidecum în dauna lui! A se vedea în acest sens și Hotărîrea CEDO în cauza Dumitru Popescu împotriva României (publicată în Monitorul Oficial nr. 830/5 decembrie 2007), paragraful 104: „statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture–din oficiu sau la cererea părților–prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale”; Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale face parte integrantă din ordinea juridică interna a statului român conf. art. 11, art. 20, art. 148(2),(4) din Constituția României;

Potrivit par. 103 din aceeași Hotărîre CEDO: „Acest aspect implică obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurîndu-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor”. Adevărată deviantă și criminalitate este în rândul procurorilor și judecătorilor care nu au principii de moralitate în recunoașterea adevărului și în repararea greșelilor comise, nici responsabilitate pentru condamnări prin represiune nedreaptă, abuz în serviciu, fals intelectual, pentru care ar trebui să stea în închisoare, nicidecum să aibă pensii speciale, privilegii și pretenții de inamovabilitate când în fapt ei sunt criminali cu gulere albe.

Mediator Dr. Botomei Vasile, Președinte Asociația Culturală Cealaltă Românie

Bibliografie

1. Teza de doctorat în drept: „Răspunderea administrativă: aspecte practic-științifice în plan comparat–Republica Moldova și România, specializarea 12.00.02–Drept public (administrativ); Organizarea și funcționarea instituțiilor de drept
2. Convenția Europeană a Drepturile Omului
3. Constituția României
4. OG 137/2000 a Guvernului României
5. Codul Civil Român
6. Codul Penal Român
7. Legea 192/2006, actualizată, privind organizarea și funcționarea profesiei de mediator
8. Legea 51/1995, republicată, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat
9. Site de informare legislativă
10. Practică juridică a instanțelor penale din România

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

„Februarie apollonist” – Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași – Ediția XXXV (27 februarie – 1 martie 2025) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea – partener media al Jurnalului Bucureștiului & directorul executiv al Trustului de Presă Pompidu – Iași)

Serviciul Internațional de Investigații Criminale (ICIS) al Jurnalul Bucureștiului în partenariat cu OPDP (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) la Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” Ediția XXXV (2005). Sprijinul UZPR – Iași acordat proiectelor socio – judiciare în care Jurnalului Bucureștiului este implicat (direct sau indirect) prin anchetele sale private (Raportul pe anul 2024)

Etica utilizării inteligenței artificiale în educație (Profesorul Dumitru Popa, Decan al Facultății de Stiinte ale Comunicarii si Relatii Publice – Universitatea Apollonia Iași). Lucrare prezentată la Congresul Internațional al Universității Apollonia (27 februarie – 1 martie 2025) cu Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)

Forma canonică (normală) Jordan (suport de curs și probleme cu soluții detaliate) pentru elevii „preparatoriști” (CUFR) și studenții în Licență (Universități) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

„Etică și Intelligence” – lucrare prezentată la Sesiunea Anuală a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Germania) de către corespondentul nostru permanent profesorul Narcis-Stelian Zărnescu (redactorul șef al Revistei Academiei Române „Academica”, secretar științific al Secției X – Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR – Academia Oamenilor de Știință din România)

Le grand concours de Grandes Ecoles d’ingénieurs „Mines – Ponts” (Les sujets de Maths & Physique – 2024). Celebrul concurs al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești „Mines – Ponts” (nivel Prépa/CPGE – Licență/Master). Subiectele de Matematici generale și speciale și de fizică specială propuse (Enunțuri – 2024)

Volumul 8 din ciclul de lucrări științifice (cărți) „Investigații Jurnalistice în serial” în 12 volume, „Societate & Economie” (Le 8e tome du cycle de travaux scientifiques – livres „Investigations journalistiques en série” en 12 tomes, „Société & Economie)

Volumul 5 din seria de lucrări consacrate marilor și tradiționalelor concursuri de admitere în sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești (la matematici și științe fizice) ale grupurilor GEIPI – Polytech, Advance, Avenir și Puissance Alpha (2020 – 2024). Les Grands Concours classiques des „Grandes Ecoles” d’ingenieurs (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir et Puissance Apha). Maths – Sciences physiques (2000-2024)

• Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.