Vara mâncam, orice dădea pământul, mâncam. Asta visam eu la vremea aceea, că mănânc, că mi-e cald, visam pături de lână care să mă acopere, perne pufoase în care să mă scufund, și când mi-era cald, apucam să visez din când în când că mă plimbam cu trăsura, eram încălțată cu botine, aveam rochie vaporoasă, dar visul se sfârșea repede, când mi-era cald adormeam degrabă, legănată de trăsura ușoară care mă ducea în lumea cealaltă, unde totul era verde, vară, viață…
Visurile îmi dădeau putere și mie ca și celor din jurul meu, să continuăm viața, așa cum era ea, dar când aștepți să se întâmple ceva, și aștepți și aștepți la infinit și nu se întâmplă nimic, atunci visurile te împiedică să-ți continui viața, te blochează, undeva, în interiorul lor și nu mai poți altfel să trăiești decât visând. Nu știu ce așteptam să se întâmple, doar în ținuturile acelea, niciodată nu se întâmpla nimic, dar credeam că eram singura care visează, și dacă Dumnezeu mi-a dat darul de a visa, înseamnă că mie, mie, mai ales, trebuia să mi se întâmple ceva. Uneori, ca să mă conving de unicitatea mea, o întrebam pe muma:
- Mumă, tu visezi? Se uita la mine, căpiată, plictisită.
- Tu, fată, crezi că eu am timp de visele tale? Încercam să-i povestesc ce visam, s-o fac părtașă la binele meu ce va urma, dar mă gonea obosită de vânzoleala mea, de viața din mine, ce se cerea trăită la maxim.
- Ia uite, fată, cățărați pe spatele câinelui, începură și purecii să latre. Ia, caută de găsește-ți ceva de făcut, că eu singură nu mai pot.
Plecam, dezamăgită, dar, încă odată convinsă că doar eu visez. În clipele acelea, mi se părea că Dumnezeu îi ținea în viață pe cei din jurul meu, doar pentru că aparțineau unui întreg, unei unități, de fiecare depindea viața celorlalți, ca un lanț de vieți, fiecare era o verigă de care ținea viața celorlalți.
Conf. dr. Cristina–Mihaela Barbu (Craiova)
,,Universitar de certă vocaţie pedagogică în Craiova ….(cu două licenţe la Universitatea din Bucureşti, în chimie–1993 şi psihologie–2007, plus o a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător ştiinţific cu intuiţii irefragabile, Doamna Cristina –Mihaela Barbu– mai presus de acestea–este un intelectual rasat şi scriitor cu talent incontestabil, bine cultivat…..” (Dan Lupescu)
Notă. A se vedea și articolele conexe
Bagajul de acasă (Corespondență de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, Craiova)
Niciodată povești…(Corespondență de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, Craiova)
Articolele autoarei Cristina – Mihaela Barbu în Jurnalul Bucureştiului
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

