Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
„Paradoxul e că, atunci când iubești până când doare, nu mai există durere, ci doar mai multă dragoste” –Maica Tereza
Se simte de peste tot, din aer, din pământ, din cer că vine primăvara. Oamenii o așteaptă, dacă după o zi de soare vine o zi închisă, dezamăgiți bombăne, dar în sinea lor știu că iarna s-a terminat, sunt doar urme rămase, rătăcite de vânt, târâte de curenți, sau doar crâmpeie din iarna viitoare, avangardă a ceea ce va fi peste alte nouă luni, să știm, să nu uităm. Stau în Macondo, pe banca mea, răsfățată de o adiere ușoară, deja haina groasă am lăsat-o pentru alte vremuri, beau cafeaua cu lapte, inele de fum se răsucesc și se amestecă printre nori, șoptesc ușor o melodie cu care am alunecat aseară în somn, teiul meu mă îngână, castanii freamătă la ison pe ritmul meu, în bătaia vântului, banca mă leagănă. Este bine, mă simt bine, primăvara a venit tiptil, făr să o chem, chiar mi-era teamă de ea, mi-era teamă că inima mea nu este complet dezghețată și nu e pregătită pentru zile senine. Ce mi-aș putea dori? Fericire? Nu am definită încă foarte clar noțiunea, dar cred că fericirea n-o poți dori, este ceva în interiorul nostru, o alegere pe care o faci în fiecare dimineață, când te trezești. Este adevărat că o chemi, ți-o propui, ți-o induci chiar și vine o mână și parcă ți-o fură, o privire de gheață, o ocolire, o masă la care vezi un bărbat și o femeie vorbind, poate flirtând, poate tatonându-se, cunoscându-se, dându-te la o parte. Cred că nu există fericirea ca un întreg, există clipe, bucățele, stropi și din păcate cred că nu putem strânge strop cu strop să adunăm întregul, dar dacă astfel de clipe, cineva nu le-a trăit niciodată, poate că nu a căutat unde trebuie.
Nu, odată cu primăvara eu vreau să visez, vreau lumea mea de povești, da, chiar lumea mea cu castele de nisip, lumea mea în care eu construiesc casă pe malul mării pentru Tu, Dor, casă sub soare, sub cer curat, casă cu grădini, cu mușcate la geam, lumea mea în care Tu, Dor nu vine și cu un singur gest dărâmă ceea ce am clădit eu. Și dacă vine, mă zidesc între pereții calzi, și orice ridic eu noaptea, în vis, el nu poate dărâma ziua, la lumina realității. Îmi doresc magie. Oameni buni, copii frumoși, Tu, Dor, hai puneți capul pe genunchii mei, doar stați cu ochii închiși și ascultați.
Taina. Inceput de poveste de Cristina Mihaela Barbu – recenzie
- Magia este ceva ce-ți apare noaptea în vis, și apoi în altă noapte și iar și iar, ceva ce nu poți descrie, și dimineața pleci în căutarea a ceea ce ai visat, uneori nici nu-ți dai seama că încerci să găsești ceva și cauți, și cauți, câteodată găsești, de multe ori, nu găsești, dar continui să cauți.
- Magie era când eram copii și când la noi în curte la Gorj, în preajma Crăciunului, se topea zăpada și tataia se ducea pe marginea căii ferate, lua zăpadă în roabă și venea cu ea în curte, acolo unde se topise mult prea devreme sub tropăielile noastre și noi chiar credeam că din toată lumea, numai la noi în curte a nins iar.
- Magie este când un adult trecut prin viață, prin dureri, prin încercări, continuă să-l aștepte pe moș Crăciun, nu-l împiedică vorbele, nu-l dezamăgesc zvonurile, nu ascultă oameni cu suflet îmbătrânit din vreme.
- Magie este când mergi pe zăpadă, în fața ta nu se vede nimeni și totuși înaintea ta apar pe zăpadă urme de pași, tu te oprești, pașii se opresc, pornești, pornesc și urmele în fața ta, este un înger care lasă urme în zăpadă și tu crezi asta, ești fericit.
- Magie este când pe stradă, te plimbi, ești trist sau poate doar obosit, tracasat de treburile zilnice, poate puțin plictisit și cineva, trecând pe lângă tine, îți zâmbește și zâmbetul acela simți că înseamnă ceva, că-ți aduce bine, sau magie este când un copil străin, de pe stradă, ridică mâna și te apucă, râde strâmb și știrb la tine și nu știi cum, oboseala dispare, trăiești și vrei să trăiești, zâmbetul copilului te emoționează și nu știi dacă trebuie să plângi sau să râzi, râzi, dar în ochi ai lacrimi, trăiești în același timp și bucurie și emoție, te simți ca acadeaua de-o strânge știrbul mic între buze!
- Magie este când aștepți, este emoția așteptării, este când te simți liber și ai încredere în tine, când cineva trebuie să vină, genunchii tremură, palmele transpiră, obrajii ard. Și vine.
- Magie este natura, este fluturele oprit din zbor pe o petală, este stropul de rouă care se scurge pe pământ, este pisica leneșă tolănită la soare, este calul priponit la marginea câmpului, este un copac bătrân, lăsat într-o parte de greutatea anilor și sub crengile căzute un câine la fel de bătrân se ascunde de arșiță.
- Magie este atunci când greșești și vrei să fii iertat, despre lacrimi nespuse, plânse în singurătate, fără curajul mărturisirii, unii nu te iartă, alții te ceartă, dar deja te-au iertat și este atunci când cineva ți-a greșit și l-ai iertat, uneori, acela nu are nevoie de iertarea ta, te ignoră și magia dispare, apare fața urâtă a poveștii, zmeul care bea apă vie în încercarea de a-l răpune pe Făt Frumos, dureri pe care nu poți să le ocolești, respirații îngreunate, goliciune, van, purgatoriu, sfârșit! dar Făt Frumos este întotdeauna cel bun și în povești, binele învinge și magia este câștigul din pierdere, câștigul din durere, zâmbetul de după durere.
- Magie este când nu ți-e frică de nimic, ai visat urât, și ce-i? Nu ți-e teamă, când ești singur, când nimeni nu vrea să fie lângă tine, când nimeni nu te susține, frica te cuprinde, te învăluie, nu scapi, te înhață, magie este când vine o putere de sus, îți încordezi tot corpul și arunci frica, o scuturi de pe tine, a venit dragostea, te-a cuprins și frica nu mai apare, îți dă drumul, nu te mai simți atacat și nu te mai ține strâns, a venit dragostea și magia dragostei te mângâie, te încălzește, dragostea dă totul şi nu pretinde nimic, este atât de multă magie în dragoste, magia este despre oameni care nu se tem de nimic și nu se tem nici să sufere, da, magia este și despre mine, despre fiecare dintre noi, despre voi toți!
- Magie este atunci când mă așez cu fața spre soare și îmi apare o umbră lungă, lungă care se întinde peste tot, până ajunge la tine și tu când vezi umbra venind știi că este umbra mea, știi că nu este un nor de ploaie care se așterne peste oraș și te lași umbrit de mine.
- Magie este atunci când pun mușcate la geam și ele înfloresc și eu mă gândesc că treci pe lângă ele și le vezi, le simți, le miroși, iar iarna, pun globuri aprinse în curte și mă gândesc că oriunde ai fi, ele vor lumina ca un far calea ta.
- Magie este atunci când îmi este somn, somn adânc și tu îmi faci semn să pun tâmpla pe pieptul tău și să dorm și chiar dorm, tu îmi așezi palmele peste urechi să nu aud niciun zgomot și ușor îmi susții capul, să nu cadă, te lași ușor pe spate, să-mi fie somnul mai lin și eu dorm și dorm și te visez cum ai grijă de mine și-mi place când ai grijă de mine.
- Magie este când lucrăm la studiu, tu mă vezi în fața ta, dar eu nu sunt acolo, eu m-am ridicat demult de pe scaun, nu pot să stau locului prea mult timp, îmi place vocea ta, este o muzică pe care aș asculta-o la nesfârșit, sunt ca o pisică și aș vrea să mă cuibăresc și să torc, m-am ridicat, m-am așezat lângă tine, nimeni nu vede asta, nici tu nu vezi, dar mă simți, te uiți mirat, dar înțelegi, zâmbești și accepți magia, m-am așezat lângă tine, pun capul pe genunchii tăi, mă culcușesc acolo lângă inima ta, n-aș vrea să mai plec și dorm torcând ca o pisică mare, ascultând la nesfârșit vocea ta.
- Magie este atunci când îmi este dor de tine, dar dor, dor și mă sui pe un covoraș fermecat și pe covoraș plec în zbor, noaptea să nu știe nimeni, să nu mă vadă nimeni, să nu se știe că fac magii și mă apropii de casa ta, pun capul pe pervaz și te urmăresc cum dormi și dacă te foiești, cânt un cântec de leagăn și adormi imediat, mă apropii de patul din lemn în care doarme dragostea mea, îți urmăresc obrazul, când te trezești, zâmbești, dar ai pleoapele atât de grele, visezi frumos, închizi ușor ochii și dormi în continuare, dimineața, eu plec și niciodată tu nu mă găsești, dar știi că în somnul tău eu am fost acolo, cu tine și nimeni altcineva nu mai știe.
- Magie este când tu ești obosit și-mi spui că ești obosit, mie mi se strânge inima și iau toată munca de pe biroul tău, instalații, eprubete, trepiede, spun cuvinte deasupra lor și transform totul într-un câmp de maci și alergăm amândoi printre maci, totul este roșu în jur, roșu este și în noi, și fulgeră și începe ploaia și printre tunete, printre stropii de ploaie, strigăm, cântăm, ne învârtim, dansăm.
- Magie este când Dumnezeu oprește timpul, oprește clipa, trecerea, atunci când sunt cu tine, și râdem și glumim, ne cunoaștem, ne povestim, nimeni nu intră și nimeni nu știe ce vorbim și trece vremea, dar noi suntem tot acolo, vorbind și când realizăm că stăm de mult timp acolo, toți din jur sunt bătrâni, numai noi suntem tineri, timpul a rămas în loc, toți au trecut prin anotimpuri, noi am rămas doar primăvara. Magie este când sunt la tine în laborator, trebuie să plec pentru că nu se cade să mai stau, eu știu asta și tu știi asta și mă ridic, dar nu vreau să mă ridic și plec și în ușă, tu spui: Mai stai!
- Magie este când nu te-am văzut niciodată cum te închizi la șireturi, dar închid ochii și-mi imaginez și acum știu, este atunci când nu știu cum ești tu în pijamale, dar îmi imaginez și acum știu, este atunci când nu știu cum te speli pe dinți, și nu știu cum ești atunci când plângi și nu știu cum ești atunci când îți este dor, dar închid ochii, îmi imaginez și acum știu și atunci când eu nu știu cum ești când vii acasă, cum te lași obosit, dar ușurat, cum arunci cămașa de pe umeri, o lași ușor pe un colț de scaun, la ce te gândești? dar închid ochii și îmi imaginez.
- Magie este când tu te joci cu mine, mă lași să mă cațăr pe umerii tăi și-mi duci mâinile la spate, în joacă și te faci că le răsucești, pe mine mă doare și ție atunci ți-e milă și îmi lași mâinile libere, magie este să te ating, ești drag, să îmi bag nasul lângă gâtul tău, să te miros, tu să mă muști de nas, ca în orice joacă.
- Magie este când dragostea mea se repetă peste tot, se propagă, se multiplică, o caut în culori, o găsesc în arome, dragostea mea are suflet, da, este vie, are viață și trăiește în apă, în aer, în pământ. Magie este când te văd cu cineva, privirea „mea” nu mai e a mea, zâmbetul este pentru altcineva, hainele tale miros a altă femeie, te iert, încerc să uit, continui să mă agăț de dragostea mea ca un naufragiat de o bucată de lemn în mijlocul oceanului, printre valuri, printre rechini ce vor să-l spintece. Vin talazuri uriașe, scândura se răstoarnă, îl lovește, da, chiar scândura cu care supraviețuiește, îl rupe, îl umple de sânge, dar se ține de ea, este salvarea lui. Fără bucata aceea de lemn, s-ar scufunda, ar muri, nimic n-ar mai fi!
Corespondență de la Conf. dr. Cristina–Mihaela Barbu (Craiova)
„Universitar de certă vocaţie pedagogică în Craiova….(cu două licenţe la Universitatea din Bucureşti, în chimie–1993 şi psihologie–2007, plus o a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător ştiinţific cu intuiţii irefragabile, Doamna Cristina–Mihaela Barbu–mai presus de acestea–este un intelectual rasat şi scriitor cu talent incontestabil, bine cultivat….” (Dan Lupescu)
Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin „marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.
Notă. A se vedea și alte articole ale autoarei în Jurnalul Bucureştiului
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
