Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
„Paradoxul e că, atunci când iubești până când doare, nu mai există durere, ci doar mai multă dragoste” –Maica Tereza
Magie este când îmi spui: pleacă! și eu plec, mă pricep atât de bine să plec, sau îmi spui: Vino! și eu vin, pentru că așa sunt eu, o măsură întreagă, nu pot fi niciodată, în niciun moment doar o jumătate de măsură și încerc ca nicio renunțare, nicio suferință, nicio nepăsare de-a ta să nu mă marcheze iremediabil, dar mă marchează și atunci magia este când am gând curat despre tine chiar dacă m-ai făcut să sufăr și rugăciunea mea este la fel de adâncă, gândurile și dorurile mele nu sunt otrăvite, magia este când chiar dacă greșești îți dai seama ce te face fericit, magia este puterea de a-ţi asculta inima, chiar dacă mintea, rațiunea îți spune altceva, magie înseamnă să nu te oprești din iubit, chiar dacă lumea întreagă, toți din jur, chiar și tu ridici metereze în calea inimii, magie este când ești speriat de tot ce se întâmplă în jurul tău și în tine și crezi că dacă vei face ceea ce simți, totul se va prăbuși peste tine, dar faci totuși așa cum simți, în ciuda minții, a lumii, a universului, magia este când iubești, gândurile aleargă, dorurile zboară, timpul trece, clipele se scurg, sunt nefiind și viața curge.
Magie este când după luni de zile în care ai crezut că ești în jurul lui, că te simte, că te vede, că te aude, înțelegi că de fapt, nu ești nicăieri, te-ai înșelat, dar continui să trăiești visând, și câteodată mai plângi pe stradă, pentru că nu poți plânge acasă, magia este când nu uiți nimic, pentru că tu nu știi să uiți și nu vrei să uiți, chiar dacă anumite secvențe ți se derulează în inimă, sfărâmând în cale, chiar dacă o amintire îți apare brusc și doare și ca un deochi te întoarce, te fură, te golește.
Magie este când după ani de zile, cineva îți dă o poză de la un început, undeva în spate ești tu, neavând habar ce vâltori aduci și eu nu las pe nimeni să pună mâna pe ea, când nu mă vede niciun ochi străin, o scot și o privesc, eu venită dintr-un București ostil, neprietenos, puțin melancolică, puțin tristă, hotărâtă să nu-mi mai fie niciodată frig, învățând că însăși viața îți cere compromisuri, încercând să mă vindec ca după o traumă care golise din mine mișelește toată forța, voința, respirația, tu, crezându-te singur printre străini, fără să bagi de seamă că acolo undeva, este cineva care poate fi umărul pe care te poți sprijini. Privesc o poză și îndrăznesc să-mi amintesc cum erai atunci când încă nu existai, de parcă nu te iubeam deja, te-am lăsat să mă vezi vulnerabilă, te-am lăsat să-mi cunoști slăbiciunile, nu știu dacă ai înțeles ceva din măreția gestului meu, măreție pentru că orice dăruire are o măreție unică, din renunțarea la mine însămi, sau ai crezut că este doar o simplă gâdilare de orgoliu, o încercare de flatare, o capitulare…
Taina. Inceput de poveste de Cristina Mihaela Barbu – recenzie
Cam asta este, cam așa văd eu magia, ai dormit? Ai ascultat povestea? Este timpul să te trezești, este timpul să pleci, dar să nu uiți, îndiferent câți ani ai, câți ani vei mai avea, nu cere fericire, nu cere împliniri, nu cere sănătate, cere doar magie și le vei avea pe toate. În magia pe care am trăit-o eu în acești ultimi ani de viață, am pierdut și am câștigat, am plâns și am râs, drumul mi s-a părut când lin, când plin cu gropi și denivelări, uneori m-am pedepsit cu lacrimi și dor, alteori am învățat să mă prețuiesc și pe mine așa cum îi prețuiesc pe cei din jur, am învățat că trebuie să încerc măcar maturitatea, am învățat că viața este ca un puzzle, ai în mână mii de piese, trebuie să știi să le așezi și ca să nu pui piesele aiurea, îți trebuie mai mult decât ceea ce am știut eu să fiu și îți mai trebuie echilibru, împăcare cu tine însuți, blândețe câteodată, chiar compromisuri mărunte care te ajută să nu fii nevoit să faci compromisuri majore, exact în momente cheie din viață și am învățat asta cu preţ greu, al suferinţei şi al maturizării silite, aproape impuse, am învățat că dragostea poate rezista chiar dacă bariere sunt ridicate de toată societatea sau de noi înşine, nu m-am jucat niciodată cu dragostea, mi-am asumat-o, m-am pedepsit singură, dar am trăit-o și nu regret nimic…
Îți mulțumesc pentru tot, îți mulțumesc mai mult ca orice pentru dragul cu care mă trezeam dimineața, îți mulțumesc pentru tot ce-am învățat, pentru tot ce-am trăit, îți mulțumesc pentru că într-o zi, când nu trebuia să vin la institut, dar am venit gonită de dor, mi s-a părut că tu te bucuri că mă vezi, ai zâmbit, ochii ți s-au luminat și am avut vedenia unui timp ce nu trecuse şi a unui suflet ce nu iubise demult şi nu murise și, da, chiar dacă acum știu că mi s-a părut, îți mulțumesc pentru că mi s-a părut, pentru că niciodată, cu altcineva nu mi s-a părut, îți mulțumesc acum pentru castelele pe care le-am ridicat și chiar dacă au fost de nisip, am trăit fericită în ele, pentru că am trăit alături de tine, îți mulțumesc pentru dragostea mea inocentă, copilărească, curată, dar atât de ilogică și imatură și știu că prin orice voi trece, niciodată nu voi mai iubi la fel, niciodată nu va mai fi la fel.
Dar am învățat și îți mulțumesc și pentru asta, că sunt momente în viață, când chiar și magia doare, mă privesc, uneori în oglindă și îmi spun că este bine să nu aștept nimic, ca să nu mă doară. Deşi….Chiar dacă nu știi nimic din ce ți-am scris, poți să închizi ochii și să-ți imaginezi tot ceea ce am scris vreodată, tot ceea ce nu am scris, dar am simțit, este suficient să închizi ochii. Chiar dacă nu vei vrea să recunoști, anumite litere nu au fost scrise doar pe foi albe, unele, le-am scris acolo, într-un colțișor din tine, păstrat cu grijă, ascuns de ochii tuturor, colțișorul acela îl vei duce cu tine toată viața și va fi bucățica ta din mine, primită cadou, odată, împreună cu un liliac alb, pentru că nu există „degeaba”.
Corespondență de la Conf. dr. Cristina–Mihaela Barbu (Craiova)
„Universitar de certă vocaţie pedagogică în Craiova….(cu două licenţe la Universitatea din Bucureşti, în chimie–1993 şi psihologie–2007, plus o a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător ştiinţific cu intuiţii irefragabile, Doamna Cristina–Mihaela Barbu–mai presus de acestea–este un intelectual rasat şi scriitor cu talent incontestabil, bine cultivat….” (Dan Lupescu)
Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin „marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.
Notă. A se vedea și alte articole ale autoarei în Jurnalul Bucureştiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
