Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
- Ce este viața un dat sau o achiziție?
Viața este un dat pe cât este obligatorie și este o achiziție pe cât este o reprobabilitate. Ca obligație este absurd și cinic să ne punem o astfel de întrebare, pentru că dacă nu ar fi obligatorie, atunci nici nu am exista și implicit nici nu am putea pune această întrebare. Și deci dacă suntem si o putem pune este totuși un dat. Pe când ca achiziție viața poate constitui o realitate sau dimpotrivă o poate aboli. Ca achiziție, așadar, viața este o pură relativtate încorsetată continu într-o înșiruire de diversificații schimbătoare în regim detransformare evoluționistă în timp, născătoare de la sine putere de noi și noi forme.
Iată că Universul Dumnezeu conform legilor sale numai de El știute și aparținute a făcut ca din uniform să se nască neuniformul, adică dispersarea în miliarde și miliarde de soluții, una fiind a relativității numită viață și nu a absolutului inert. Prin urmare acolo unde nu există diversitate prin polimorfismul relativității, acolo nu există viață. Atributul principal-fundamental al veții, care o caracterizează esențial și legic, este percepția/senzația–incipientele/primordialele a mai comlicatelor forme a lor: rațiunea, gândira, logica și conștiința ale tuturor formelor, care și constituie împreună ceea ce numim diversitate prin unitate și unitate prin diversitate-elementul alcătuitor principial și legic al închegării unei comunități-conceptul ideinc principial și la fel legic, generic numit democrație-aceasta fiind, de fapt, definiția democrației la nivel esențial.
Esențialul/primodialul unități în filosofie se numește Sein, iar însăși formele diversități aduc relativității ceea ce se numește filosofic în particular Dasein. Așa dar, la temelia ideincă a Democrației/Demosului stau atât Sein–esențialul/unitatea cât și Dasein–(da+Sein), comunitatea (unitate+unitate)–sociumul. Tocmai de aceea se numește Demos, pentru că le conține pe ambele Sein+Dasein, acesta fiind și fundalul legic al diversității, adică a veții ca atare. Și atunci cum și de ce să nu credem în Demos–Democrație de fapt în Dumnezeu (vedem asemănarea semantică), dacă ea înseamnă viață, o asigură fundamental, dându-i vigoare și potențial energetic. Tocmai din acest motiv democrația socială este singura cale de dezvoltare, care susține prosperititatea, fiind însăși intrinsecul ei. Și atunci de ce să ne plângem pe viață când ea, de fapt, suntem noi în esența ei primordială ca un dat ,adiă ca o obligație fundamentată legic de relativitatea diversităților.
Astfel se face, că orice ar realiza omul și orice ar dori, el este impus să-și asume integral viața ca un dat și obligație și nu ca o achiziție reprobabilă (vezi mai sus) –motiv și cauză ce imprimă veții ceea ce numim fericire, care deci, nu este altceva decât însăși viața ca atare. Prin urmare este fericit omul care își asumă viața dar nu o consumă asemenea unei lumânări care arde, eliminând mai multă lumină decât fum. Prin umare este plauzibil, sănătos și fericit să nu ne plângem pe viață oricare ar fi ea ca să elminăm mai mult fum, ci să emanăm mai multă lumina divină a lui Dumnezeu.
- Căutăm formele sau esențele ascunse în ele?
Cotidianul solens non solens pune pe potentatul zilei în fața unor manifestări ale multiplelor probleme și atitudiiei omului în ipostazele pe care le ia comportamentul său drept consecință directă sau indirectă a felului său de a fi suficient sau insuficient, respectiv eficient sau ineficient în a le rezolva. Un simț penetrant însoțit de o gândire critică cât de cât dezvoltată nu are cum a nu le observa și pune în vizorul unei analize mentale și trage niște concluzii în stare să ușureze înțelegerea corectă a lor și a le folosi în vederea soluționării complicațiilor pe care acestea le provoacă.
Vizionând un interviu la un post de televiziune cu participarea lui Theodor Paleologu am fost martorul unei situații de acest fel, de a discerne o încurcătură dialogică în care protagoniștii au incitat, fără să vrea o problemă la ordinea zilei prezentă, de fapt, în sânul societății românești, dar nu numai, de maximă importanță, care este un atribut al perioadei pe care trecutul, prezentul și încă o parte din viitor respectiv a parcurs-o, o parcurge și o va mai parcurge încă. Este vorba despre etapa postpostmodernistă a perioadei postmoderne prin care trece societatea românească, inclusiv cea basarabeană (vezi Petru Ababii, „Transmulticultralismul monoteist sau transcendență și creștinsm. Paradoxurile postmdernismului basarabean. Suportul postmodernismului”, Chișinău, 2008, p. 183. ) împreună, istoric și geografic vorbind, cu toate poporele Europei răsăritene.
Dialogul a inclus desfășurarea unei ideii de conjunctură polemică, în care s-a evidențiat atitudinea dialoganților față de o chestiune, care în esența ei ține de filosofia noțiunilor ca atare și a relației intrinsece a formei și conținutului ei, adică a esenței/sensului ei. Concret printre altele a fost atinsă atitudinea afectivă a românilor nu față de orice mașină, ci anume, față de mașinile de lux, de mașinile, în principiu, frumoase și arătoase exteror, adică iubitori de forme și mult mai puțin de ce acund ele. Moderatorul a găst că este vorba mai degrabă despre „capra vecinului de peste gard” și nu altceva, afirmație cu care Theodor Paleologu părea să fide acord, neaducând nici o altă idee în stare să schimbe radical problema de interpretare și înțelegere corectă a adevărului, devenit astfel incitant de a fi descoperit și spus.
Dialogica întotdeauna conform naturii sale se vrea în esență a fi dinamică, dialectică , adică duală în regim de reciprocitate sinegic modelată numită dialog, dar concomitent să fie și logică în regim de raționalitate suficientă efectivă, implicit afectivă numită gândire critică. Miracolul cât pe ce să se producă însă n-a fost fie. Nu s-a întâmpat pentru că dialogica s-a limitat numai la atât–în a lăsa problema suspendată. În principiu, deși acest epizod la prima estimare pare a fi banal, simplu, de neluat în seamă și nesemnificativ sub nicio formă, în esență, de fapt, el ascunde una din caracteristicile de bază a etapei postpostmdrniste a evoluării societății românești, aceea a dominaiței în percepția colectivă a lui, a aprecierii nu a esențelor și sensurilor fundamentale ale lucrurilor și a tot ce ține de ele, ci a formelor lor exterioiare–fapt ce invocă și trage după sine și atitudinea preponderent formalistă a românilor față de lucruri și realitățile lor, implicit a eficienței și eficacității activităților lor pentru gestionarea corectă a mersului lor prin realitate cu toate metehnele aderente.
Toate acestea constituie facultatea unei acumulări istorice a prerogativelor atribitive ale idiologiei utopice a comunismului în care filosific virbind la putere era și mai este un trebuie violent, adică un trebuie de făcut, dar nu est–fecem, pentru că trebuie de făcut nu este altceva dcât o încărcătură peste puteri, peste margini a zilei prezente cu probleme și griji imposbil de a fi realizate, adică este vorba despre încălcarea unei prevederi a Învățăturii creștine iisusiene, care spune următoarele „Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâne, căci ziua de mâne se va îngrijora de ea însăși. Ajnge zlei necazul ei”. (vezi „Noul Testament. World Wide Printing Duncanville„ USA, 1998, Cap. 6, vers. 34, p.7.) în care „îngrijorarea de ziua de mâine” este tocmai acest trebuie comunist, iar „ajunge zlei necazul ei!” este acest este/facem, adică preponderent ce și nu prepondrent cum. Și atunci să mai spună cineva, că Învățătura Creștină nu este cea mai mare și mai dreaptă îmvățătură religioasă din lume, iar în citatul Iisusian să conțină toată exegeza filosofică umană?!
Așadar, românii urmează să caute și să descopere încă aceste esențe creștine să le afle în lucruri și să se comporte ca atare, dar nu formele fetișiste înșelătoare ale lor și atunci relalitățile lor cotidiene și nu numai se vor aranja, justifica, eficientiza și esențializa de la sine putere neapărat cu ajutorul lui Dumnezeu și Învățăturii Iisusiene, deoarece sine–sein ține de suflet, adică de esențe– Divinitate. Deci „capra nu ete a vecinului de peste gard” dar a tuturor românilor–a fiecăruia în parte.
Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Născut la 8 iulie 1947 în Fântâniţa, raionul Drochia, Republica Moldova, a absolvit în 1972 Institutul de Medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucrat ca medic generalist în Orhei. Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică: Animus Animus-Anima-Anima! sau Narcis Hyperionic, Chișinău, 2005; Trans(multi)culturalismul monoteist sau transcendenţă şi creştinism, 2008; Decodificarea logigramei în iconicul filosofic al lui Petre Ţuţea, 2010; Creştinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei, 2012; Prim adevăr şi interpretare în sens filosofic, sociologic şi literar, 2013; Aforisme, gânduri, reflecţii, 2020, Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane, 2025; Gândirea critică filosofică, sub tipar la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila.
Are numeroase articole şi studii publicate pe platformele Academia Edu şi Cunoașterea Dintre acestea enumerăm: Câteva opinii referitoare la filosofia lui Emil Cioran; Fenomenul transcendenţei în poezia lui M. Eminescu „Unda spumă”; Scrisori Schiller; Unele aspecte ale circuitului vicios al gândirii neoplatoniciste contemporan; Interesul şi rolul lui în formarea omului spiritual; Materialism şi realitatea esteticii; Reflecţii neoplatonice privind realitatea virtuală contemporană; Lumea în viziune transcendental-creştină, Rezolvarea dilemei vieţii este însăşi existenţa vieţii. Viaţa ca existenţă; Taină şi cunoaştere în abordarea temei teoriei generale a sistemelor, Proiectul sinelui şi rămânerea în sine ca proiect şi sens existenţial, Definiţii ale gândirii critice, Meditaţia (comprimată filosofică), Imperfecțiunile democrațiilor şi căile de depăşire a lor.
Colaborează cu reviste din România (Regal Literar, Cunoaşterea ştiinţifică, Ofranda Literară, eCreator, Moldova Literară, Steaua Dobrogei, Cervantes, Contrast Literar, Boem@, Constelații Diamantine, Amfiteatrul Literar, Thymes, Acolada, Apollon, Vâlcea Literară, Melidonium, Antares, Arena Literară, Sintagme Codrene, Luceafărul, Neuma, Polymnia, Mărturii Maramureşene, Cervantes, Urmuz, Mirajul Oltului, Reşiţa Literară, Rotonda Valahă, Cooltartis, Impact), din Spania (Spania Literară), Australia (Revista Emoţii şi lumină), S.U.A. (Revista de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină, New York; Revista Conexiuni Culturale, Cleveland, Ohio), Israel (Jurnal israelian din Tel Aviv), Canada (Destine Literare, Ziarul Observatorul din Toronto), Franţa (Jurnalul Bucureştiului-„Le Petit Parisien” din Paris).
Au scris despre opera sa: Acad. prof. dr. Liviu Pendefunda din Canada, Pr. dr. Theodor Damian din New York, Prof. univ. dr. Thomas Csinta din Paris (Referat asupra Operei filosofice al autorului Dr Peru Ababii), Prof. univ. dr. Petru Bejan din Iaşi, Mirela Cocheci, director al Revistei Amfiteatrul Literar, Doina Drăguţ, redactor-şef al Revistei Constelaţii Diamantine, Nicolae Sfetcu, redactor şef al Revistei Cunoașterea Științifică, Iosefina Schirger şi alţii. Are în lucru studii şi articole pe diverse teme filosofice şi de critică literară. (Iosefina Schirger)
Notă. Articolele autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
[…] Ce este viața un „dat” sau o „achiziție”? (pastilă filosofică). Căutăm formele sau es… […]