1.jpg)
Omul contemporan se găseşte într-o continuă mişcare extensivă, vectorii căreia nu sunt îndreptaţi spre fiinţa sa, ci permanent spre exteriorul ei. Drumul parcurs este a unei orizontale absorbitoare de spaţii, care diluează puternic capacităţile sale de concentrare şi întoarcere la sine. Este calea ce duce în vagul unui deşert, ce pustieşte sufletul şi capacităţile lui de a tempera lăcomia fără margini a trupului. Din cauza păcatelor cu care se împovărează astfel, trupul nu poate servi un lăcaş confortabil pentru suflet. Suferinţele apărute în urma răscumpărării greşelilor săvârşite slăbesc capacităţile spirituale ale fiinţei, care în felul acesta nimereşte între-un cerc vicios al înfăptuirii a noi şi noi acţiuni reprobabile. Fiinţa în sine reprezintă o simbioză armonioasă între suflet şi trup, dar care însă, nu poate ţine piept presiunii exercitate de trupul preocupat până la refuz de satisfacerea cu orice preţ peste necesităţi a nevoilor sale. Nimerind în vidul existenţial astfel format, omul este incapabil să mai revină la sine pentru aşi restabili confortul intern sufletesc. Dar cum altfel ar putea el să refacă acest echilibru simbiotic salvator, decât numai prin contemplare, adică prin meditaţie asupra condiţiei sale de om şi asupra faptelor sale? Ori, tocmai această echitate a relaţiei dintre trup şi suflet asigură fiinţei echilibrul spiritual şi un comportament adecuat în societate-conduită care nu-i permite să încalce drepturile altora ca el prin minciună, fals, uz de fals, uz de putere, abuz de bunătatea şi bunăvoinţa semenilor.
Meditaţia este un dialog al sufletului cu trupul-un fel de monolog al sine-lui cu sine, din care învingătoare iese fiinţa. Meditaţia este posibilă şi poate avea efect asupra celuia care o practică, numai dacă respectivul crede, într-adevăr, că echilibrul dintre cele două părţi alcătuitoare ale fiinţei este posibil de înfăptuit. Aceasta şi este credinţa, ce face pe om să se bazeze pe forţele proprii în stăruinţa de a nu fi sedus de patima viciilor de tot felul. Credinţa este transcendentară, aidoma transparenţei gândului, ce penetrează mediile interioare ale fiinţei umane, în stare să pună o oglindă refractoare între suflet şi trup, imaginile cărora vor coincide şi se vor recunoaşte una pe alta , dacă individul se va afla într-o devenire pozitivă (va păşi pe calea recuperării integrale). Transparenţa gândului (oglinzii) permite lor să se compare într-un raport astfel ca fiecare să perceapă starea în care se află-situaţie ce le va impune să se cunoască prin raţionamentul cognoscibil apărut în consecinţă. În rezultat ia naştere conştiinţa de sine ca cunoaştere de sine. Cunoaşterea de sine şi contemplarea sine-lui alcătuiesc caracterul individual al persoanei, care la rându-l ei stau la baza demnităţii umane.
- Meditaţia transformă mişcarea extensivă a capacităţilor individuale ale fiinţei într-o mişcare intensiv-intrinsecă, care reprezintă caracterul transcendentar al spiritualităţii ei. Aceasta este singura modalitate prin care omul se întoarce la originile sale: la tradiţie, memorie, adevăr, echitate, demnitate şi moralitate – la Dumnezeu.
- Meditaţia eliberează sufletul şi înnobilează mesajul lui, opreşte răul şi favorizează bunătatea, cumpătează firea şi caracterul, descătuşează pornirile bune ale fiinţei, îi luminează vederile şi alungă întunericul. Ea aşează pe om într-o medie a stărilor sale interioare ferite de orice influenţă venită din partea intenţiilor cu caracter ambiguu. Este o medie identificată cu un „tu”(ta) echilibrat, aflat în câmpul meditativ în stare să transforme pe omul imoral într-un om adânc spiritual, fortificându-i totodată statornicia şi ameliorându-i starea sufletească.
- Meditaţia ajută pe om să pătrundă tainele credinţei, adevărului şi sfinţeniei slovei creştine. Ea canalizează toate energiile lui pe făgaşul unei autocritici reparatorii şi constructive, pe care nu i-o poate impune însă nici o altă modalitate de a se cunoaşte singur pe sine.
- Meditaţia îi dă posibilitate omului să se privească ca într-o oglindă, şi să se compare cu ceea ce-i oferă spre analiză adevărul pe care el l-a abandonat din cauza necredinţei sale.
- Meditaţia opreşte pe om din drumul rătăcirii la o răscruce de căi, unde el va trebui s-o aleagă pe cea dreaptă după un popas odihnitor şi deschizător de noi orizonturi necunoscute până atunci. Sunt orizonturile necuprinse ale spaţiilor interioare ale fiinţei sale, pe care el va trebui să le cucerească, şi să le dezlege tainele pentru a se putea cuceri pe sine şi aşi cunoaşte adevăratul scop şi adevăratul sens al vieţii.
- Meditaţia este ca un vis eliberator, care scoate fiinţa din vidul existenţial. Şi atunci să îndrăznim, să mai credem, că viaţa este o amintire trecătoare? Oare nu este o amintire care va alcătui memoria meditativă faptul că, totuşi, eşti Om, atunci când scapi o lacrimă de compasiune în faţa unui cerşetor? Câţi dintre oameni îşi umezesc ochii şi sufletul în faţa lui?!
Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Notă. Născut la 8 iulie 1947 în satul Fântâniţa (raionul Drochia, Republica Moldova), în 1972 Petru Ababii, a absolvit Institutul de medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucart un timp ca medic generalist în Orhei (municipiu din partea centrală a Republicii Moldova, situat la cca 50 km spre nord de Chișinău, pe malul râului Răut, fiind centrul administrativ al raionului cu același nume și unul din principalele centre economice ale regiunii centrale a țării). Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică:
- „Animus+Animus/Anima—Anima! sau Narcis Hiperionic”, Chișinău, 2005
- „Transmulticulturalismul monoteist sau transcendență și creștinism”, 2008
- „Decodificarea logigramei în ivonicul filosofic al lui Petre Țuțea”, 2010
- „Creștinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei”, 2012
- „Prim adevăr și interpretare în aspect filosofic, sociologic și literar”, 2013
- „Aforisme, Gânduri, Reflecții”, 2020
- „Geneza metafizică a gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane”, în pregătire
- „Gândirea critică filosofică”, în pregătire
- Articolele autorului Dr. Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
