Învățătura creștină, în general, este una dintre cele mai de succes învățături umane și în special una dintre cele mai specifice învățături religioase. Ea este învățătura cea mai de succes, în general, pentru că comparată cu alte învățături ale omului preocupă milioane și milioane de trăitori de pe Pământ și este specifică printre alte învățături religioase, pentru că obiectul credinței este mijlocitorul lui Dumnezeu-omul real obiectivizat și subiectivizat în persoana concretă reală Isus, care prin Învățătura și viața Sa a răspuns celor mai multe aspirații de credință ale omului: mântuire, iertarea păcatelor, înviere după moarte și trecerea la cele veșnice. Îvățătura isusiană se numește creștină deoarce în centrul Ei esențial-primordial stă crucea-simbolul fizic dar și metafizic al trecerii omului prin viață, balansată și echilibrată fizic-metafizic în mod transendentar de temeinicia Adevărului Suprem care este Dumnezeu. Simbolul Adevărului Suprem în abreviatura sa pur metafizică este crucea pătrată, care în manifestare fizic-meafizică și-a deplasat una dintre cumpenele /balanțele sale, cea orizontală ce-i determină suficență absolută, stabilitate și eternitate, spre marginea pilonului central-primordial cel transversal/perpendicular/transcendentar, fapt ce s-a finalizat cu dezichilibrarea suficenței absolute metafizice, transformând crucea pătrată metafizică într-o cruce fizic-metafizică a existnțialului teluric pe care în manifetarea sa umană o trudesc toți muritorii.
În acest fel a apărut omenirea crucificată pe propria cruce de oblădirea căreia depinde deplasarea ei spre marginile pilonului de bază central sau spre centrul lui, deplasarea spre margini însemnând părăsirea lumii lui Dumnezeu a Adevărului Suprem sau respetiv, dimpotrivă cât se poate mai aproape de centrul lui – suportul metafizic etern al dăinuirii veșnice. Transcendentarea metafizicului în fizic și al fizicului în metafizic se petrece simultan, concomitent și sinergic cu deplasarea într-un sens sau altul al barei/balanței orizontale, cea fizică a crucii creștine. Vectorul mișcării orizontalei pe axa centrală, cea transcendentală, este determinat de respectarea și îndestularea întocmai a impulsurilor inductiv-seductive esențial/transcendentare ale transversalei crucii identificată cu Iubirea Absolută dumnezeească. În manifestare existențială lumească vectorul mișcării depinde de gătința omului și vrerea lui de a asculta, respecta și îndeplini aceste cerințe în stare să-i ofere șansa mântuirii și a vieții veșnice.
Pe drumul acesta anevoios de întoarcere la cele veșnice omul întâmpină o mulțime de obstacole unele de netrecut, care îl fac să se pătrundă de obscuritatea nesiguranței rătăcirilor și deznădejdei. La o stududiere mai atentă și mai profundă a Învățăturii Creștine se depistează la prima vedere niște contradicții semnifiative ale sensurilor și conținutului unor prevederi esențiale ale unora în raport cu aceleași carateristici ale altora. Vom da curs tentației de a explica și aduce la un numitor comun semnificțiile și logica lor cu scopul de a demonstra că aceste contradicții vizibile la prima vedere, de fapt, lipsesc cu desăvârșire. Este vorba despe înțelegerea gnostică corectă a cugetărilor isusene, legăturle lor logo-logistice, integritatea și organicitatea lor substanțial și eențial impregnată în țesătura Înțelepciunii Învățăturii lui Isus. Pentru a fi pătrunsă nu întâmplător Isus le-a vorbit ucenicilor săi în pilde, căci nu sunt pe potriva înțelegerii tuturora. Este absolut necesar ca să se facă conexiunile cerute de semnificațiile în esență aceleași ale diferitelor cugetări isusine exprimate în contexte gnostice diferite, dar organic închegate din punctul de vedere al logicii înțelepciunii lor, care împreunate fiind alcătuiesc Profunda Înțelepciune a Învățăturii Cretine. Pentru a scurta expunerea ne vom opri numai la o cugetare a Lui Isus Hristos deschisă ucencilor săi în care însă este concentrată toată semnifcața situaițiilor ce apar în relațiile interumane în cele mai diverse contexte ale vieții în prăfunzimea oglinzii căreia transcendentează toate structurile gnostice logo-logistice ale multor cugetări isusine, unele dinre care fac conexiuni și trimiteri directe semnifcative pentru înțelegerea legăturilor ce formează Organonul – Învățătura lui Isus. Iată cugetarea Isusiană: „Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci oricui te lovește peste obrazul drept întoarce-i și pe celălalt”.1
Dar iată o altă cugetare isusiană. „ Ați auzit că s-a zis celora din vechime: Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea supt pedeapsa judecății”. Dar Eu vă spun că oricine se mânie va zice fratelui său: „Prostule” va cădea supt pedeapsa Soborului; iar rine va zice „Nebunule” va cădea supt pedeapsa focului gheenii”.2 Semnificațiile acestor fraze comparate fiind ne permite să gândim faptul potrivit căruia dacă fratelui celuia căruia i se spune „Nebunule” este pedepsit cu moartea, atunci prin analogie comparativă uciderea unui om oaricare ar fi el, va fi cu atât mai mult pedepsită cu moartea/focul gheenei, căci este fratele mai îndepărtat al fratelui numit „Nebunule” de către fratele său. Oricare ar fi, omul ucis va preluia umplutura semnificației căderii în focul gheenei a fratelui fratelui numit „Nebunule”. De aceea orice omucidere va fi pedepstă de înfăptuitor cu focul gheenii/moartea prilej de meditație asupra impactului marelui păcat.
Analizând această cujetare a lui Isus aici constatăm că semnificația ei ăntr-un fel este contradctorie semnificației următoarelor spuse ale lui Isus: „Ci oricui te lovește peste obrazul drept întoarce-i și pe celălalt”, fapt care ar permite anularea uneia de către alta. Însă la o mai aprofundată pătrundere a logicii lor descoperim că, de fapt, nu există nici o opunere în stare să ducă la excluderea uneia de către alta, ci doar o opuziție a factorilor conlucrativi între ei prin conexiunile sensurilor primordiale, certificare de aceași temeinicie comună ambelor situații prin care se expricmă presupusa contrapunere totală a factorilor opozanți. Având în vedere aceste lucruri putem noi oare justifica din punct de vedere creștin răspunsul care i se cere omului atunci când el primește nu numai o palmă sau ceva mai mult sau mai puțin, dar îi este aplicată o acțiune violentă ce-i pune viața în pericol când el la fel de violent se apără fără să încalce regulile poveței isusiene? Pentru a ne dumeri, răsupunzând la această întrebare, este necesar să înțelegem corect, de fapt, ce se petrece din punctul de vedere al Învățăturii creștine atunci când viața omului este pusă în primejdie și el răspdunde la fel de violent agresorului. Dacă agresatul va urma litera și spiritul cuvintelor lui Isus atunci el uu ar trebui să se opună ucigașușlui său, ci să-i permită să fie torturat.
Însă, de fapt, nu este coret. Pentru a coștientiza corectitudinea comportamentului agresatului din punct de vedere creștin, trebuie să pătundem semnificația altei cujetari isusiene, care, de fapt, justifică un astfel de comportament al celui agresat în virtutea faptului, că el își apără și își salvează viața, dar nu numai unele atribute ale ei de natură corporală. Iată cuvintele lui Isus care justifică acțiunea agresatului împotriva agresorului în cazul riscului de ași perede viața: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul dar nu pot ucide și sufetul, ci temeți-vă mai degabă de Cel ce poate să piardă și trupul și sufletul în gheenă”.3 Cine este „…Acel ce poate să piardă și trupul și sufleul în gheenă”? Numai Dumnezeu. Prntru care mare păcat? Păcatul omuciderii sâvârăit de către cine? În acest caz de către agresor? Nu. Pentru că el poate ucide numai trupul dar nu și sufetul, deoarece putere asupra sufletului său prin Dumnezeu o are numai agresatul, adică cel ce poate fi ucis pierzându-și astfel partea de Dumnezeu care-i aparține ca suflet, din care cauză este pedepsit de E -de Cel ce poate să piardă astfel, de drept și trupul și sufletul în gheenă. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple omului îi este slobozit de către Dumnezeu sufletul său de a-si salva atât trupul cât și sufletul. Astfel se explică corectitudinea omului permisă de Dumneeu de a face totul ca să-și apere viața, adică să-și apere trupul și sufletul. Constatăm deci, că nu absolut în toate cazurile la propriu și la figurat vorbind „….oricui te lovește peste obrazul drept întoarce-i și pe celălalt”, ci numai în varianta când omului îi este pusă viața în pericol. Vedem, așadar, că acolo unde par a fi prezente semnificații opuse normelor generale ale Învățăturii Creștine inetervin posibilitățile explicațiilor lor pe baza și cu ajutorul acelorași legități esențiale ale Ei-dovadă a unicității și integrității structurii sale gnostice și logo-logistice însumate în AdevărulAbsolut care este Dumnezeu. În acest fel pot fi explicate și aduse la un numitor comun creștin întreg suportul cugetărilor isusiene acolo unde este cazul de intervenit pentru a turna lumină cu uneltele și mijloacele aceleași înțelepciuni isusiene cu sopul de a elimina orice suspiciune a lipsei integrității și unicității Învățăturii Lui Isus.
___________________________
- 1 Noul Testament. Evanghelia după Matei, Suferirea răului și iubirea vrăjmașului. Cap 5 Vers. 39, p.6, Word Wide Printing Duncanville, USA. 1998
- 2 Ibidem, „Despre ucidere”, Vers. 22, p.5.
- 3 Ibidem, „Primirea apostolilor de lume” Ca 10, Vers. 28, p. 12
Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Născut la 8 iulie 1947 în satul Fântâniţa (raionul Drochia, Republica Moldova), în 1972 Petru Ababii, a absolvit Institutul de medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucart un timp ca medic generalist în Orhei (municipiu din partea centrală a Republicii Moldova, situat la cca 50 km spre nord de Chișinău, pe malul râului Răut, fiind centrul administrativ al raionului cu același nume și unul din principalele centre economice ale regiunii centrale a țării). Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică:
- „Animus+Animus/Anima—Anima! sau Narcis Hiperionic”, Chișinău, 2005
- „Transmulticulturalismul monoteist sau transcendență și creștinism”, 2008
- „Decodificarea logigramei în ivonicul filosofic al lui Petre Țuțea”, 2010
- „Creștinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei”, 2012
- „Prim adevăr și interpretare în aspect filosofic, sociologic și literar”, 2013
- „Aforisme, Gânduri, Reflecții”, 2020
- „Geneza metafizică a gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane”, în pregătire
- „Gândirea critică filosofică”, în pregătire
Notă. Alte articole ale autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului
Articole asociate
Notă. Toate articolele Societății de avocatură Pavel, Mărgărit & Asociații în Jurnalul Bucureștiului
Articole asociate
Notă. Acreditarea OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului al Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite), în calitatee de „Observator intern” la Alegerile prezidențiale din luna mai–2025 de către AEP (Autoritatea Electorală Permanentă)





Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”

- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).





- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…


- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…













1.jpg)
























Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului







