După perioada îndelungată a „Coronei” care ne-a ținut într-o continuă tensiune, apoi cele 11 zile ale conflictului cu vecinii noștri, conflict care ne-a zăgăzuit în adăpost, a sosit binevenita libertate. Lumea călătorește, cei care locuiesc în nord fac o vizită celor din sud și invers. Drumurile sunt împânzite cu multe, prea multe autoturisme; în cadrul țărilor OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) suntem pe primul loc în ceea ce privește relația dintre numărul locuitorilor față de cea a mașinilor. Practic, drumurile sunt blocate, ambuteiajul care pe vremuri caracterizase numai orele serii, este prezent aproape tot timpul zilei, la cele mai diverse ore. Există un număr de telefon–prietenul șoferilor–care menționează locurile în care s-au format dopuri de circulație, cu scopul de a încerca evitarea lor. În curând însă, se va ajunge la situația în care va fi mai ușor să se recomande conducătorilor auto participanți la circulația rutieră care anume sunt porțiunile de șosele unde …nu sunt dopuri !
Noul guvern alcătuit din 8 partide cu vederi diferite-prin definiție-și-a prezentat „cartea de vizită” la care aderă de comun acord toți participanții: se pornește la drum cu optimism și încredere reciprocă. Presupun că membrii coaliției au în vedere ca scop suprem, reușita. Este interesul fiecăruia să evite un nou scrutin, la viitoarele alegeri potențiale nimeni nu ar avea cu certitudine garanția de a rămâne în parlament. Eu cred că singura posibilitate de a conduce țara în mozaicul atât de divers al partidelor, este compromisul. Am citit undeva că cel mai bun compromis este acela în care nici una din părțile participante nu este pe deplin mulțumită… ca atare se va fi născut acea aurea mediocritas (Horatius) care îngăduie tuturor fracțiunilor un mod viabil de autentică colaborare !
După al patrulea (!) scrutin, după perioada în care eram înainte sau în alegeri, în sfârșit, se pare că se conturează un nou guvern de coaliție cu participarea a șapte partide cu vederi diferite. Departe de a fi omogen, guvernul preconizat propune o varietate diversificată de idei, proprii fiecărei formațiuni politice, cu scopul unificator de a reveni la rutină–în sensul bun al cuvântului. În acest răstimp țara se confruntă cu demonstrațiile grupurilor care sunt pro sau contra alcătuirii noului guvern. Nu lipsesc nici argumentele celor două părți antagoniste, uneori chiar fără vreo bază autentică, veridică; raționamentele de cele mai multe ori sunt subiective și exprimă aversiunea față de partea cealaltă, de obicei fără temei. Aș vrea să vă atrag atenția asupra opiniei lui Richard Duane Warren, opinie care se potrivește cu situația în care ne aflăm: „Minciunile nu devin adevăruri, faptele negative nu devin pozitive și răul nu devine bun numai fiindcă este acceptat de majoritate…”
„Ura este obârșia multor probleme în lumea de azi; ea n-a rezolvat nici măcar una dintre ele !”–susține Maya Angelou (Marguerite Annie Johnson). După un an și jumătate în care Covid 19, acest virus misterios și necruțător ne-a impus regulile conduitei pe tărâmul tuturor aspectelor vieții, a sosit războiul care a timorat întreaga țară. Paralel cu rachetele lansate din Fâșia Gaza, au izbucnit conflicte între locuitorii evrei și arabi în orașele care odinioară fuseseră considerate ca exemple de viață normală: vecinii colaborau la modul cel mai firesc unii cu alții. La un moment dat, când animozitățile păreau să fi fost calmate, au apărut incendiile… Zile de iunie în care temperaturile sunt înalte, constituie medii propice răspândirii incendiilor, numai că ele nu se nasc singure… Constat cu imensă tristețe că forurile de rigoare au ajuns la concluzia că incendiile din apropierea Ierusalimului se datorează unor persoane care au stârnit focul în mod deliberat. Cui prodest ?
Sofia Gelman–Kiss (Dr. în Muzicologie, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel–Netania)
Alte articole ale autoarei Sofia Gelman–Kiss în Jurnalul Bucureştiului
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
