Proză scurtă. „Promo” pe Calea Victoriei (ca în Times Square) – Epoca „sticle și borcane”. Corespondență de la Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr. în Arte, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului)

Sute de mii de oameni, cum nu am mai văzut aici de la revoluția din decembrie ’89, se vânturau de colo-colo, într-o teribilă și spontană paradă a modei, care imita costumația personajelor din serialul promovat. În jurul statuii lui Carol I din fața Bibliotecii Universitare se derula Muzeul Bridgerton, cu vitrine în care se aflau costumele personajelor și tablouri mari cu portretele lor. Cele feminine erau florale. Așa erau îmbrăcate și fetele din promenada bucureșteană, cu rochii dantelate, cu fuste din materiale cu paiete și pene, rochii-cămașă, libere, fluturând în vânt, transparente, cele mai multe cu imprimeuri colorate, cu flori peste tot. De altfel, în fața Bisericii Kretzulescu stația de autobuz de acolo era pavoazată cu zeci de coroane de flori, ca la un bal princiar, împodobită fiind cu tablouri mari în care străluceau personajele din film, precum regina Charlotte.

„My Christ, My Messiah”

Trebuie să spun că Bridgerton este un film de epocă, se petrece în high life-ul londonez din perioada Regenței. În centrul acțiunii se află Daphne, fiica cea mare a puternicei familii Bridgerton. Se dă o bătălie pe piața competitivă a mariajelor, în stilul lui Mândrie și prejudecată de Jane Austin. Dar aici romanciera după care a fost inspirat serialul se numește Julia Quinn. Ea sintetizează parcă tot ce a creat Austin în romanele sale, punctând marile momente care defineau politica aranjamentelor maritale. Evident,  există și o foaie de scandal, o ziaristă care pune mereu paie pe foc, ca și un rebel, un duce indezirabil, care strică jocul aranjamentelor. Totul devine un scandal la adresa bunelor moravuri, pigmentat de strălucite replici care fac fala duelului intelectual londonez. La acest capitol, literatura engleză nu are egal. Serialul este produs de celebra companie americană Netflix. Avem, așadar, sarea și piperul atracțiilor, în stilul romanțat al marilor romane englezești, scrise de femei. Iubiri furtunoase, despărțiri fatale, concubinaje, trădări, intrigi, politichie de curte, perversiuni erotice, tot tacâmul unui spectacol fără pretenții, dar după care poporul, masa de cinefili, se omoară, se manifestă libertin, așa cum se aruncau fetele pe băncile din stația florală, săltându-și rochiile colorate, dezvăluindu-și fără jenă pulpele adolescentine, făcându-și fotografii non-stop. Nici la concertele de la Ateneu nu am văzut atâta erotism și eleganță. Organizatorii show-ului stradal au dat dovadă că au studiat bine locul desfășurării și natura distractivă a românilor.

Era o atmosferă total crazy. Delirul mulțimii era amplificat de atmosfera arhitecturală a Căii Victoriei, care îmbină noul, clădirile din oțel și sticlă, de un mare rafinament, cu frumusețea clădirilor vechi, toate restaurate, puse în evidență de cochete restaurante și vitrine de la parter, cu servicii occidentale, ca și numele bistrourile cu mese pe trotuare. În fața fostului Teatru Național, unde e Novotel, o trupă de tineri cânta în draci, alta în fața Teatrului „Odeon”, unde s-a instalat un podium cu muzicieni în frac, cântând muzică de promenadă, iar în fața Palatului Regal un circar aduna mii de oameni cu scamatoriile lui–făcea jonglerii cu trei bastoane folosindu-se de mâini, picioare, umeri, gât și de tot trupul lui. Un număr de circ ca o prestidigitație de Las Vegas.

Oriunde te uitai, se petrecea ceva atractiv. Nu mai erai în România „lui Ciolacu, să-l ia dreacu”, ci undeva în Times Square, modelul show-ului promo. Exact, numai acolo am mai văzut o atmosferă așa de libertină, o relaxare generală, cu turiști de pe tot pământul, așa cum erau și pe Calea Victoriei, unde se auzeau glasuri pe diferite limbi, în special engleza. Lipseau doar deghizări, păpuși uriașe cu Superman, Supergirl etc. Mulți negri și multe femei grase, unele obeze, dar care defilau în rochiile înflorate cu un surâs de fericire molipsitor. Și vremea a fost foarte călduroasă, peste 20 de grade, iar după ce s-a întunericit, organizatorii Bridgerton au proiectat fragmente din serial pe frumoasele clădiri de epocă ale Căii Victoriei, cum ar fi Grand Hotelul Continental, unde mai ieri, de pe balconul lui, ne făcea cu mâna Regele Mihai. Și invazia de lume era ca acum.

Muzeul Bridgerton este pe Calea Victoriei

Un negru stătea uimit de ce vedea, cu gura căscată. Cică așa ceva n-am mai văzut, cum vă distrați continuu voi, românii. Păi da, zic, fiindcă prin tradiție, la noi în fiecare zi e sărbătoare. Dar când mai munciți?, mă întreabă el impacientat. Dar ce, zic, munca e pentru noi? E pentru nemți. Noi suntem cu nemunca, cu distracția. Iar azi, nu vezi, muncesc alții pentru noi, ne-au adus aici de toate să ne distrăm și mai copios. Dar cum ați reușit să rămâneți așa de veseli, că ați avut o istorie destul de întunecată? Secretul e că ne-am învățat cu călăritul și ne-am descurcat. Voi, africanii, ați fost călăriți de colonialiști și nu v-ați descurcat, ați ieșit mereu ca după un apartheid. Dar noi am fost călăriți și de turci, și de austro-ungari, și de ruși, iar acum de americani, dar am scos-o la capăt, cum o s-o scoatem și acum, nu vezi ce veselie e aici?!

Sigur, zona Bridgerton a devenit un vad de distracții non-stop, trotuarele erau ocupate de mese pline cu bunătățuri scumpe, iar în zona Capșei se desfășura un comerț stradal ca de Crăciun, în Piața Constituției, unde sunt sute de căsuțe cu tot felul de obiecte și mâncăruri. Sub coloane erau zeci de tarabe cu bijuterii artizanale și haine de toate felurile. Un adevărat târg. Strada Edgar Quinet era plină de tarabe, care duceau până la Librăria Academiei (fostă Sadoveanu). Ei, și aici, ce mi-au văzut ochii, în vitrină un raft cu cărțile mele. În aceeași vitrină, sub raftul meu, se afla și cartea lui Florin Piersic, Viața este o poveste. Librarul mi-a expus șapte titluri, la mijloc Homo Novus, romanul viitorului, care atrăgea toate privirile, iar de o parte și alta Ideale. Stăteau cuminți și așteptau viitorul, privind la prezentul zburdalnic din preajma librăriei.

În zona Poștei și a Muzeului de istorie altă nebunie, se desfășurau artiști independenți, care făceau muzică de calitate. De acolo, puteai merge în zona Carul cu bere-Biserica Stavropoleos-Teatrul de Comedie (total reînnoit, restaurarea a scos în evidență o clădire de o rară frumusețe)-Calea Lipscanilor, cu tumultul ei balcanic, inconfundabil. Pe toată această unduire de șarpe era puhoi de lume, de tineri de pe tot pământul, care se distrau, în delir, într-un mod foarte zgomotos. Organizatorii show-ului Bridgerton au știut să aprindă scânteia, promo lor a fost un pretext ca să se distreze românii, să arate că la acest capitol pot fi și ei crazy, ca englezii și americanii. Iată că poate exista și o altă Românie, diferită de cea pe care o fac guvernanții, o Românie cum o vor străinii și poate și tinerii din România. E bine, nu e bine? Dar realitatea ne arată că ceva se întâmplă, că pulsul vieții nu poare fi stăvilit, e imprevizibil și este foarte diferit de pulsul politicii.

Epoca „sticle și borcane”

Nu, nu e vorba de Epoca de Aur, ci de epoca cioclului „Ciolacu să-l ia dreacu”, care trăiește numai cu spatele la popor, dar acum, că vin alegerile, s-a întors cu fața și ce-a observat? Că poporul e într-o grea pierdere, pierde sticlele și borcanele. Atunci a dat o lege să nu se piardă. Și a comandat la UE pentru popor mașini speciale, care să înregistreze sticlele și borcanele, și să-i dea amărâtului strângător un bon, fiecare sticlă fiind plătită cu aceeași sumă cu care a cumpărat-o, 50 de bani! Nemaivorbind de absurdul situației, el trebuie să caute magazinul care e dotat cu o astfel de instalație, fiindcă multe, cele mai multe, nu au. E ca și cum s-a scumpit produsul. E limpede o scumpire generală mascată, fără nici o explicație. Nu-ți convine, cumpără mata de altundeva. De unde?

Ne-am întors la Epoca de Aur. Și pe vremea lui Ceașcă mulți trăiau din vânzarea de sticle și borcane, diferența este că azi le înghit și fac socoteala mașini de import! Acesta e miracolul UE, a invadat piața românească până la sufocare cu „soluții” mizere, fără consistență, nimic esențial. Cum ar fi să începem să învățăm să ne hrănim cu insecte sau să nu mai folosim hârtie igenică, să ne cumpărăm toalete japoneze, care costă 3.000€ bucata! Bine că ne anunță că suntem pe locul 6 la obiecte uitate prin mașini! Așa cum presa trebuie să ne publice texte esențiale, așa și piața ar trebui să fie în favoarea poporului, ce vrea el, nu să se trezească peste noapte că trebuie să trăiască după reguli colaterale. De aceea am muncit 40 de ani la stat, ca acum să vând sticle și borcane!? Pe toate le duc la debara, să le ia femeia de serviciu. În Occident am văzut că există niște tomberoane pe stradă, în fața fiecărui bloc, unde pui sticlele și borcanele separat, ambalajele de plastic separat, la fel hârtia. E o treaba civilizată, tu returnezi ambalajele pe care nu le plătești la magazin! Dar nu, Cioclii de la guvernare vin cu idei de împrumut, mizere, nu fac nimic esențial.

Ce lucru esențial a făcut Ciolacu în guvernarea lui? Poate fi el comparat cu Gheorghe Maurer? Sau Ciucă cu Ștefan Andrei? Sau Mădălin Voicu, „veșnic” secretar de stat la cultură, cu Ion Traian Ștefănescu? Plâng de mila poporului român care a ajuns pe mâna Cioclilor actuali, la milioane de tineri mă gândesc, și nu au ce face, sunt manevrați de acești gropari, fiindcă sunt dezinformați, sunt ca un fel de carne de tun, nu știu nici cum a fost înainte, nici cum e adevărata democrație din occident. Degeaba la spui că piața românească este invadată de produsele străine, dar că funcționează nu ca în Occident, fiindcă aici fac afaceri groparii din Occident și, combinându-se cu groparii noștri, iese o ciorbă de-ți vine să vomiți! Sunt cel mai mare adversar al dictaturii, dar și al haosului. Azi e împărăția haosului, a răului, când sacrificiul tinerilor din 22 decembrie este mereu batjocorit. E mai rău ca înainte la nivelul multor infrastructuri. Azi birocrația crazy domină România. Dacă înainte un birou de funcționari avea un șef, azi, dacă acel birou are 30 de funcționari, are 30 de șefi! Birocrații fără rușine conduc România la groapă. Ei sunt tot atât de puternici ca Moartea. Se spune că totul e nesigur pe pământ, în afara morții. E singura certitudine. Eu aș adăuga și birocrația așa cum mi-a spus o funcționară de la ghișeul unde plăteam taxele anuale și m-am mirat de atâta hârțogăraie!  Cică, memorabil, cum, nu știați „morții se îngroapă în pământ și cei vii în hârtii!” Această vorbă a fost scânteia care m-a făcut să scriu romanul Mahalaua. Citiți și vă cruciți ce înseamnă birocrația în România.

Vin alegerile. Cutia poștală ne este iarăși plină de hârtii, cu fluturași ai marionetelor care ne cer să-i alegem și realegem. Pe cine să alegi, când vezi pe liste aceiași gropari care au rămas datori de la promisiunile anterioare? Nici o schimbare. Nici un suflu nou. Nici un proiect nu are pe lista lui copiii! Iar pe bătrâni, să-i ia dreacu! Le-am compus groparilor și o poezie.  „Vin aegerie”: „Nicușor are o tobă, bum-bum-bum,/Nicușor bate la tobă, bum-bum-bum,/Nicușor multe promite, bum-bum-bum,/Nicușor n-are un dinte, bum-bum-bum./Dinte sau minte?/Nicușor latră la Clotilde, bum-bum-bum,/Că nu-i bună de președinte, bum-bum-bum,/Se roagă Nicușor la popi, bum-bum-bum,/Să nu mai cădem în gropi, bum-bum-bum./Dar vine Firea și i-o trage, bum-bum-bum,/Că e tare în mijloace, bum-bum-bum./Piedone din pușcărie, bum-bum-bum,/Vrea primar la primărie, bum-bum-bum,/Îi ia toba lui Nicușor, bum-bum-bum,/Ca să știe un întreg popor, bum-bum-bum,/Cine-i toboșar de frunte, bum-bum-bum,/El, că are hoții mai multe, bum-bum-bum./Tot bate și strigă, îl auziți?/Să-l ia dreacu,/pe Cioleacu,/pe Geoană,/îl fac pastramă,/pe Șoșoacă,/o fac vacă,/pe Armand,/o bag sub gard!/Să vie Iliescu cu șoferii,/să ne-aducă pe minerii,/să facem un Chiolhannis/cu Iohannis, bum-bum-bum!”

Paște fericit: „Nicușor bate la tobă” în parcul Cișmigiu (de la corespondentul nostru permanent – al Jurnalului Bucureștiului, scriitorul și cineastul Dr. Grid Modorcea)

„Nicușor pe eșafod” (Corespondență de la Grid Modorcea, Dr. în arte, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului)

Din păcate, umorul nu ne salvează. Nu-i nimic de râs aici când alde Șoșoacă își dă poalele peste cap și devine tanc, fiindcă-i singura cu iie și cu pană la pălărie, în stare de eradicare profetică, demnă de premiul Queer Palm: „Vă promit o nouă cale, bum, bum, bum,/să se termine cu epoca de animale, bum, bum, bum,/să facem transparente magistrale, bum, bum, bum/din sticle și borcane goale!, bum, bum, fleoșc (s-a spart toba)!”

Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr. în Arte, cel mai prolific autor român în viață, SUA–New York) 

• Articolele scriitorului și cineastului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului
• Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
• Grid Modorcea filmografie
•  Grid Modorcea IMDB

Articole asociate

Miracolul Trump. „Ideale” – a 125 – a carte a marelui intelectual român contemporan Grid Modorcea („Omul bibliotecă” – scriitorul cu cea mai vastă și completă operă religioasă din cultura română), „cel mai important” și cel mai prolific autor român în viață, membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului. Structuri algebrice (inele, ideale, morfisme)

Nota redacției

Remember. „Asociații” mei Michel Ardouin („Porte–Avions ”) și Charlie Bauer (revoluționarul „Robin Hood”) – asociații lui Jacques Mesrine („inamicul public n°1 al societății civile”), autori de pagini remarcabile în istoria criminală franceză contemporană. Mon „associé” Michel Ardouin („Porte–Avions ”) l’associé de Jacques Mesrine (L’ennemi public n°1) et Charlie Bauer (révolutionnaire d’extrême gauche) auteurs des pages remarquables dans l’histoire de la grande criminalité française contemporaine

Intelligence-ul românesc de la tradiție la modernitate (Romanian intelligence from tradition to modernity) – Intelligence Info (partener media al Jurnalului Bucureștiului)

Simpozionul internațional „Lucian Blaga” – Ediția a II-a – Satul românesc izvor de spritualitate și inspirație. „Conceptul marelui anonim și dialogul cu transcendentul. Pledoarie pentru o disciplină centrată pe opera lui Lucian Blaga” (Lucrarea prof. dr. Narcis Zărnescu, membru al Academiei Germano-Române și al Academiei Oamenilor de Știință din România, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului, membru titular al CRIFST – Comitetul Român pentru Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii al Academiei Române, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques”)

Prezentarea (recenzia) cărții „Analiza geopolitică și securitară a Orientului Mijlociu. Studiu științific.” – autor Alba Iulia Catrinel Popescu (prof. dr. Narcis Zărnescu, critic și istoric literar, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului, redactor șef al Revistei „Academica” și redactor șef adj. al revistelor „Cunoașterea științifică”, „Intelligence Info”, „Studii și Comunicări” și „Noesis” ale CRIFST al Academiei Române, membru al Academiei Germano – Române și al Academiei Oamenilor de Știință din Româmia, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” din Franța)

„Etică și Intelligence” – lucrare prezentată la Sesiunea Anuală a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Germania) de către corespondentul nostru permanent prof. dr. Narcis-Stelian Zărnescu (redactorul șef al Revistei Academiei Române „Academica”, secretar științific al Secției X – Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR – Academia Oamenilor de Știință din România), membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Conferința CRIFST (Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii) a Academiei Române. „Impactul AI, din perspectiva binomului foucaultian episteme – techne” (Prof. dr. Narcis Zărnescu, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului, membru titular al CRIFST, redactor șef al revistei „Academica”, redactor șef Adjunct al revistei de Sudii și comunicări și al revistei Noesis al CRIFST, secretar științific al Secției X– Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR–Academia Oamenilor de Știință din România, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques”)

„Viitorul cărții și al suporturilor de carte” la CRIFST (Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii) – DIS (Divizia de Istoria Științei) de Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de autori

Scurtă incursiune în Istoria detectivismului (Partea 2). Corespondență de la Maria Bumbaru președinta ANDR (Asociația Națională a Detectivilor din România)

Scurtă incursiune în Istoria detectivismului (Partea 1). Corespondență de la Maria Bumbaru președinta ANDR (Asociația Națională a Detectivilor din România)

„Din viața investigatorilor privați (Privat investigator – Pi/∏/π)– mituri și realități”. Interviu cu D-na Maria Bumbaru președinta ADNR (Asociația Naționlă a Detectivilor din România). Partea 2 (Activitatea și „costul” real al unui ∏)

Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră, Ne…