Acasă Dezvaluiri Remember: Principiul Excluziunii în Educație. Corupție de (mare) anvergură în învățământul universitar...

Remember: Principiul Excluziunii în Educație. Corupție de (mare) anvergură în învățământul universitar francez. Neutralizarea unei rețele de crimă organizată de tip French Connexion, „specializată” în furnizarea de diplome universitare studenților chinezi!

143
0

Notă. Articolul original

Principiul Excluziunii în Educație. Corupție de (mare) anvergură în învățământul universitar francez. Neutralizarea unei rețele de crimă organizată de tip French Connexion, „specializată” în furnizarea de diplome universitare studenților chinezi!

 

În general, în tările industrializate (respectiv, post-industrializate), tări avansate din punct de vedere democratic, tări cu o economie stabilă si cu „personalitate”», piata de competente prezintă o simetrie „unitara”  si functionează, „no mercy”, după „Principiul excluziunii, respectiv, după „Legea junglei”.   În sensul că dacă apare „ceva” nou, (un „produs” social, material, o institutie, etc.), în principiu, el este (absolut) necesar si util societătii. Din contră, dacă dispare „ceva”, acel „ceva”, într-o mare majoritate de cazuri,  este uzat moral, depăsit si trebuie înlocuit, mai devreme sau mai târziu, în functie de timp, loc si împrejurari.

În tările în curs de dezvoltare (respectiv, în tările emergente), în care societatea civilă este într-o continuă reformă „institutională” si care încearcă să adopte modele socio-economice de tip occidental „consacrate” (sau de ce nu, chiar si combinatii ale acestora!) care, au rezistat timpului, evident, adaptate conditiilor concrete si specifice lor, în care democratia se confruntă cu mari dificultăti, datorită „ruperii simetriei”, iar economia subterană înghite majoritatea productiei interne, în care coruptia face ravagii în toate structurile sociale, în toate institutiile statului, la toate nivelurile, iar îmbogătirea rapidă prin canalele tentaculare ale traficului de influentă si a evaziunii fiscale a devenit o „ideologie”, si in care, legea junglei este supusă doar probabilitătii conditionate, datorită violarii Principiului de excluziune, majoritatea „produselor” (sociale, materiale), respectiv, a institutiilor (sau organismelor publice sau private) create nu sunt nici utile societatii civile si nici nu contribuie la progresul acesteia. Ele nu sunt decât creatoare de flageluri si victime, cupluri, care, mai mult sau mai putin, frâneaza evolutia ei, având ca efect, în mod inevitabil, crearea de „non-valori”, de epigoni, care „inunda” necontrolat piata de competente, polarizând, astfel,  societatea

PREAMBUL

În ciuda conditiilor „grele de trai”, în vechiul regim socialist de tip dictatorial, în ciuda faptului că învătământul românesc, conceput după modelul rusesc, era un învătământ de tip „informativ”, greoi, mult prea abstract, mult prea complex, fără nicio finalitate practică, el era totusi, unul performant (în felul său). O mare majoritate a celor admisi în institutiile (publice!) de învătământ superior erau tineri cu performante intelectuale peste medie, care ulterior, după absolvire, s-au si remarcat (mai mult sau mai putin), la mult râvnitul loc de muncă (stabil), obtinut fie prin repartitie guvernamentală, fie prin „aranjamente”, de tot felul, mai mult sau mai putin oculte! Atunci, eram convinsi că învătământul superior românesc, era un învătământ „de calitate” (din punct de vedere „valoric”).

În anii 1990, odată cu preluarea puterii politice de catre „fortele democratice” ale tării,  aduse la putere (guvernare) de către votul popular, un „pas” important în materie de învătământ, în general si de învătământ superior, in particular, ar fi fost abandonarea sistemului educativ de tip „informativ” si „absrtract”, organizat pe capitole, în principiu, cu „pereti adiabatici” între acestea, în favoarea unuia de tip „formativ” si „intuitiv”, pluri-inter si transdisciplinar, relativ simplu, pragmatic (la indemana elevului sau studentului cu performante intelectuale medii), cu o finalitate practică pe piata de competente, adoptat deja în anii 1980 de catre tările cu economie avansată, care au înteles ca educatia este „functia generatoare” a progresului social – economic.

Acest „pas”, din păcate, nu a fost făcut (realizat) de niciun guvern, fie el de stânga, de dreapta sau centrist, ceea ce astazi, după 3 decenii „de reformă de formă” (si nu de fond!) a generat o criză profundă (de fond!), având ca efect declansarea unui „război civil” în educatie, aflat încă si astazi în derulare, nu atât din cauza Covid-2019, cât mai ales, datorita haosului creat de catre cei care l-au „gestionat”, ca si cum ar fi fost propria lor mosie. [A se vedea pentru detalii si lucrarea autorului].

Sisteme complexe. Subiect de teză de doctorat inter-pluri și transdisciplinar. Formalismul (modelul) matematic al algebrei și analizei matriciale în contaminarea unui „human specimen” cu un virus (agent patogen inframicrobian, inclusiv, Covid-2019/SARS-CoV-2). Aplicații la crearea unui vaccin rezistent contra acestuia. [Subject of inter-pluri and transdisciplinary doctoral thesis. Mathematical (model) of algebra and matrix analysis in contamination of a „human specimen” with a virus (inframicrobial pathogen, including Covid-2019 / SARS-CoV-2). Applications to create a resistant vaccine against it. (Multi-and inter-disciplinary dissertation topic. The mathematical algebraic and matrix model in the contamination of a human specimen with a virus)]. Scopul lucrării este studiul legăturii dintre parametrii sanguini ai unui uman U={s1,s2,s3,…sp} și parametrii specifici ai unui virus V={v1, v2, v3,….vn}, agent patogen inframicrobian fără capacitatea de autoreproducere, multiplicat de o celula parazitată (în particular, Covid-2019), respectiv, mulțimea celor contaminați C ={c1, c2, c3, ….cq}, utilizând algebra și analiza matricială (cu aplicații la compunerea funcțiilor matriciale) în spații vectoriale de dimensiuni finite. Deși fenomenele naturale (din natură) sunt rareori liniare, metoda aproximatiilor și a schemelor de aproximare, liniare, reprezintă un instrument matematic de studiu deosebit de eficace în numeroase cazuri și conduce la rezultate mai mult decât satisfăcătoare. Etapa 1. Construirea (din punct de vedere bio–medical), inclusiv, cu grupa sanguină, a unei matrici sanguine standard al umanului sănătos (Mssu), respectiv, a unui șir de matrici sanguine ale persoanelor contaminate {nMsuc}n≥1 pentru evaluarea „interacțiunii” acestuia cu o matrice standard al virusului (Msv), ceea ce, în principiu, este posibil pentru că spitalele și clinicile de stat (dar și cele private) dispun de o importantă bază de date de analize de sânge (chiar dacă ele sunt, mai mult sau mai puțin actualizate). Etapa 2. Studiul „interacțiunii” matricilor (Mssu) cu (Msv), respectiv, cu șirul de matrici {Msuc} și evaluarea probabilității contaminării unui uman virusul (Msv), pentru departajarea mulțimii asimptomaticilor de restul populației. Etapa 3. Evaluarea compunerii funcțiilor matriciale (Mssu), respectiv, {nMsuc}n≥1 în cazul celor contaminați și (Msv), pentru a putea trage concluzii asupra parametrilor sanguini umani (corespunzând spectrului matricei Mssu), care ar trebui modificați, cu scopul măririi rezistenței la virus. Alegerea convenabilă a parametrilor sanguini umani, a dimensiunilor matricilor Mssu, {nMsuc}n≥1‚ Msv și a bazei spațiului vectorial asociat, ne-ar permite să afirmăm că dacă multiplicarea lor are ca rezultat matricea unitate (In), umanul în cauză, este contaminat cu virus (sau probabilitatea de a fi contaminat este foarte mare). Din contră, dacă compunerea lor diferă de matricea unitate, atunci individul are o probabilitate mică de contaminare și este, foarte probabil, un asimptomatic. Etapa 4. Spectrul matricei Mssu (generat de valorile sale proprii) ar permite realizarea unui vaccin eficace contra virusului și rezistent în timp. Modelul ar putea fi aplicat și în cazul coronavirus disease COVID-2019, provacat de către virusul SARS-CoV-2 (Severe Acute Respiratory Syndrome Coronavirus 2). Nota Autorului Pentru elaborarea modelului, voi utiliza propriile mele analize de sânge, recente (din ultimii doi ani, 2019, respectiv, 2020), de mare fiabilitate, efectuate în cadrul unor laboratoare de biologie medicală la Paris. Nu știu dacă ele sunt complete și nici dacă ele sunt specifice, determinante, pentru modelul care urmează a fi creat, dar altele nu am la dispoziție. Rezultatele acestora sunt afișate în Anexă.

Acestia, din păcate, au înteles gresit democratizarea învătământului superior si au interpretat (foarte) prost principiul egalitătii de sanse în educatie.

În loc să fi fost consolidate marile centre (publice) de învătământ superior cu traditie, au fost create o serie de universităti „poubelle” de stat de „mâna a 2-a si a 3-a, precum si filiale ale lor prin orasele „neuniversitare”, în care învătământul (de masă) era asigurat de către cadre didactice fara titluri academice (reale), promovate peste noapte (prin fel si fel de mijloace si artificii mai mult sau mai putin legale – având la bază plagiatul sau metoda „copy-paste”), fie din învătământul preuniversitar, fie din rândul „profesionistilor”  din „mediul de afaceri” care au marcat „viata activă”. [A se vedea pentru detalii si lucrarea autorului].

Plagiatul în lumea contemporană Monitorul OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Națiunile Unite)

În sfarsit, pentru a permite accesul la educatie tuturor celor care doresc să dispună de studii si diplome, ca bunuri achizitionabile contra cost, legislatorul a permis si înfiintarea unui învătământ „paralel” în cadrul unor institutii private, în special, în învătământul superior, lipsit de calitate, fără valoare, adevărate societăti comerciale si lăcasuri de incultură, focare de „poluare” si „infectie” intelectuală, distributoare de diplome fără acoperire (legal sau ilegal), care în ciuda faptului că, crează (exponential) „non-valori” prin filierele „magistrale” si tentaculare ale „prostitutiei intelectuale”, prosperă, sfidând „Principiul excluziunii” si învătământul de calitate, aflat de altfel, în pragul falimentului, pe cale de disparitie!

 APROFUNDAREA DOSARULUI

Într-o tară civilizată, cu o democratie avansată, cu o economie stabilă si competitivă, în care Principul Excluziunii pe piata de competente este ridicat la rang de „religie” (lege), un învătământ superior lipsit de valoare (si calitate), nu poate nici măcar supravietui, cu atât mai putin, prospera. Si totusi, chiar si în aceste tări există un „învătământ de masă” adresat studentului de „rând” cu performante intelectuale medii (modeste) si unul selectiv, învătământ elitist (de excelentă), adresat, doar, unei categorii de studenti cu abilitati intelectuale înalte, capabili de performantă”. Majoritatea institutiilor de învătământ superior din aceste tări îsi recrutează studentii lor pe baza de „dosar (rezultate scolare, performante intelectuale dobândite de-a lungul anilor de studii – în cadrul ciclului inferior de pregatire, etc.), însă cele elitiste sunt mai „pretentioase”, oarecum, decât cele  „de masa”.

Există însa si tări, ca Franta, în care cele două tipuri învătământ superior sunt separate printr-un „gard de protectie”. În sensul că, învătământul superior de masă, în general se desfăsoară în institutii numite „universitaăti” (publice), accesibile tuturor cu diplomă de bac iar cel elitist, în cele cunoscute sub numele de „grandes écoles” (scoli de înalte studii – publice, private sau private sub contract cu statul), accesibile, în general, cu 2 ani pregătitori post-bac (echivalenti cu primii 2 ani universitari), în urma unui concurs de admitere (scris si oral) extrem de dificil, care necesită, printre altele, rezultate scolare deosebite în ciclul inferior (secundar) de pregătire, la toate disciplinele, un important volum de cunostinte, putere de abstractizare, de întelegere, de asimiliare, de analiză si sinteză si poate nu în ultimul rând,  putere de muncă, iesite din comun.

Acest sistem este unic în lume si este deosebit de performant. El este accesibil, doar, într-un procent de numai 6-7% absolventilor de liceu. Majoritatea demnitarilor (parlamentari, senatori, etc.), dar si a oamenilor politici, în general (primari, presedinti ai consiliilor departamentale sau regionale, leaderi ai partidelor politice, etc.), a cadrelor superioare de conducere din institutiile publice sau private (de învătământ superior si cercetare, de dezvoltare, de productie, de comert si marketing, etc.), a diplomatilor, a înaltilor functionari din ministerele de Interne, ale Armelor si Justitiei, sunt, absolventi de scoli de înalte sudii („grandes écoles”), care de altfel, formeaza elita intelectualitatii franceze în toate domeniile de activitate ale vietii sociale.

Nombre d’années d’études. Le schéma des études supérieures. Nombre d’années d’études. Autres spécialités Vétérinaire spécialisé Médecin généraliste. Pharmacien spécialiste. Diplômes d’écoles. (vente,industrie, tourisme,transports, communication…) Dentiste spécialiste. Doctorat. Docteur en architecture. DEC. D Archiviste- paléographe. Vétérinaire. 7. D2. Orthophoniste. 7. Master. Diplôme. D’ingénieur. Dentiste. Pharmacien. Diplômes. d’écoles. Master. S. Habilitation. D1. 6. Diplômes d’écoles. (IEP,commerce, art et audiovisuel, ingénieurs…) Assistante. sociale, Infirmière, Kiné(1)… 6. Diplôme d’ingénieur. Sage- femme. S. S. S. S. Master. DNSEP. Architecte. DSCG. 5. M2. 5. Vétérinaires. S. DSAA. M1. 4. Ecole des chartes. 4. kine. S. Commerce – gestion. ENS. ENS. S. ENS. Licence. Licence professionnelle. Ingénieurs. DCG. DNAP/DNAT. Sage-femme. Sage – femme. Dentaire. 3. Pharmacie. L3. L3. 3. Médecine. Grandes écoles post-bac. S. S. DEUST. DUT. BTS/BTSA. S. S. S. Architecture. DMA. 2. L2. Prépa. éco. Prépa. Sciences. Prépa. lettres. écoles. 2. Compta – gestion. paramédical. Beaux – Arts. Autres. Social et. S. Arts. 1. 1ère année commune. aux études de santé. L1. Prépa. éco. Prépa. Sciences. Prépa. lettres. 1. S. S. S. S. S. S. S. S. S. S. S. S. S. S. UNIVERSITE. LYCEE OU ECOLE (OU UNIVERSITE) Diplôme ou Diplôme d’Etat. (1) Attention,certaines écoles paramédicales recrutent après un première année d’études de santé. Il existe des passerelles entre les différentes filières. Bac. S. Accès sélectif (concours à épreuves,sélection sur dossier) Bac.

Este un sistem vechi de sute de ani, un sistem inpenetrabil de catre „non-valori” si evident, incoruptibil. [A se vedea pentru detalii, lucrarea autorului].

Accesul în sistemul elitist francez de Înalte Studii „Grandes Ecoles” – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învățământul superior francez de sute de ani!

Nu însa acelasi lucru se poate spune si despre învătământul superior de masă, cel universitar, accesibil, în principiu, tuturor absolventilor de liceu, sub o forma sau alta.

Cert, dacă în tările în curs de dezvoltare (în curs de industrializare) sau în curs de integrare europeană, coruptia în mediul universitar este un flagel prezent în toate structurile si nivelurile acestuia (o conditie „sine qua non”), ea există, totusi (din pacăte!), si în tările cu economie avansată, însa, din fericire, ca un fenomen superficial.

În special în universitătile de rangurile 2 si 3 care trebuie, si ele, să supravietuiască, violând astfel Principiul de excluziune si Legea Junglei universitare, cu sprijinul societătii civile, precum si a fondurilor publice. Astfel, în cadrul unei anchete pe care am desfăsurat-o (în acest deceniu) în Franta, am descoperit un trafic de diplome de mare anvergură („la scară”) iesit din comun (destul de rar întalnit, în această tară!), un fenomen bine cunoscut (si tolerat oarecum!), cu care, de altfel, se confruntă si universitatile private din Romania.

Investigatiile încep în cursul lunii octombrie 2008, în capitala departamentului Var, Regiunea Provence–Alpes–Côte d’Azur), la Universitatea Sudului din Toulon  [cunoscut sub numele de „Micul Chicago” în perioada activitatii criminale a celebrei organizatii de crima organizata specializata în traficul de stupefiante „French Connexion”. [A se vedea pentru detalii, lucrarea autorului].

Montaje financiare frauduloase în legătură cu organizația criminală „French Connexion” (Montages financiers frauduleux en liaison avec la „French Connexion”) – Thomas CSINTA (Corespondență din Franța)

Formând „specialisti” în domeniul stiintelor naturii si a tehnicii (tehnologiei), în drept, în stiinte economice si socio-umane, respectiv, în limbi moderne (LM), limbi straine aplicate (LEA) si în educatie fizică si sport (cu  cca 11.000 de studenti), Universitatea Sudului (Université du Sud Toulon–Var, USTV) este o institutie publică de învătământ, cu caracter stiintific, cultural si profesional, creată în 1968.

Implantată în mai multe site-uri ale ariei metropolitane Toulon: La Garde, Saint-Raphaël, La Valette, si Draguignan, pe o suprafată de cca 35 de ha, Universitatea Toulon, dispune de 500 de cadre didactice titulare dintre care 264 de cadre didactice universitare cu titlul de „enseignants– chercheurs” (profesori, conferentiari universitari si ATER – Atasati  Temporar de Învătământ si Cercetare), iar restul cercetatori si cadre didactice provenite din învătământ mediu (professeurs agrégés si certifié).

Anual, în această institutie, cca 1.500 de specialisticonfirmati în viata activă” (stiintă, tehnică si tehnologie, economie, comert si marketing, juristi si avocati, etc.) intervin „din exterior” (cu statut de „profesori asociati”) tinând seminarii, cursuri, prelegeri sau conferinte pentru „îmbinarea armonioasă” a teoriei din cursurile universitare (obligatorii) cu practică din „viata (activă) de zi cu zi”.

Alături de ei, un „corp de armată” format din 287 de functionari titulari (personal administrativ, ingineri, muncitori, infirmieri si medici) „veghează” pentru ca în aceasta institutie sa fie respectate, cu „strictete”, legile specifice ale celei de a V-a Republicii franceze, instaurată în 1958 de catre generalul Charles de Gaulle (1890 – 1970, presedintele Republicii între 1959–1969).  [A se vedea pentru detalii si lucrările autorlui].

Remember: 1959–1969. „Il faut tuer De Gaulle (1970–2020)”, „le plus illustre des Français”. „De Gaulle trebuie ucis”. „Cel mai ilustru dintre francezi”, fondator și comandant istoric, legendar, al celei de a V-a Republici și atentatele (atacurile) teroriste eșuate contra acestuia (Subiect de teză de doctorat, Partea I: OAS – Organizația Armată Secretă, puciul generalilor de la Alger, dosarul Bazooka, atentatul de la Pont-sur-Seine)

Remember: 1959–1969. „Il faut tuer De Gaulle (1970–2020)” „le plus illustre des Français”. „De Gaulle trebuie ucis”. „Cel mai ilustru dintre francezi”, fondator și comandant istoric, legendar, al celei de a V-a Republici și atentatele (atacurile) teroriste eșuate contra acestuia (Subiect de teză de doctorat, Partea II: Charlotte Corday de la Petit–Clamart, Mont Faron)

În ciuda faptului că Toulon (Métropole Toulon Provence Méditerranée– cu o populatie de aproape 600.000 de locuitori) este cel mai mare port militar francez, ocupând locul 10 în clasamentul marilor sisteme urbane franceze (si locul 3 pe Coasta de Azur, după Marsilia si Nisa), în topul celor 85 universităti (publice!) franceze, Universitatea Toulon nu ocupă (din punctul de vedere al „aprecierii) decât modestul loc 63, ceea din pacăte o clasează (după părerea mea!), doar, în rândul universitătilor de categoria a 3-a. (A se vedea pentru detalii articolul autorlui: Autonomie universitaire. Liste des Universités françaises autonomes).

Din investigatiile noastre reiese că scandalul ar fi avut la origine, un eveniment, mai mult decât, „banal”, în sensul că, se înâmplă, din păcate, destul de des. Este vorba de o studentă de origine chineză care este egresată (în camppus) la începutul lunii octombrie 2008, imediat după deschiderea anului universitar 2008-2009. Rareori, însa, asemenea agresiuni au loc pe fondul unor probleme rasiale, având în vedere faptul ca marea comunitate chineză în Franta pare a fi bine integrată si n-ar crea (cel putin, teoretic si aparent) niciun fel de probleme, nici localnicilor (francezilor) si nici autoritătilor locale. Dar cum aparentele, în general, însală, practic, realitatea este putin diferită de ceea ce încearca sa  evidentieze aparantele!

Fată de comunitatile musulmane de origine africană (magrebini–din Africa de Nord: Algeria, Tunisia, Maroc, dar si Egipt, respectiv, negrii din Africa Neagra/Subsahariana: Congo, Zair, Coasta de Fildes, Senegal, Gabon, Camerun, Mali, etc.), care sunt bine organizate si „integrate”– mai mult sau mai putin „în cultura si civilizatia franceză” – ceea  ce, de altfel, se manifesta indirect, mai ales  prin „rebeliune”, mai mult sau mai putin justificată, contra fostului imperiu, comunitătile de origine asiatică (China, India, Sri Lanka, etc.), sunt mai putin organizate si au un statut social, mai mult, de  „minorităti” decât de „comunităti”.

„Docile”, dar adepte ale unei culturi si civilizatii (complet) diferite (de altă natură), aceste minorităti, într-o majoritate de cazuri, se confrunta cu mari dificultati  în ceea ce priveste comunicarea (orala si scrisa) în limba franceza si, oarecum, sunt si marginalizate în cadrul societatii civile. Cu alte cuvinte, acestea „evoluează” (supravietuiesc), în principiu, conform unor legi specifice lor, traditionale, bine definite, care le „ermetizează” (izolează, oarecum), de restul societatii civile franceze.

În sfârsit, în ceea ce priveste studenta agresată, exprimându-se cu mari dificultăti în limba franceză, pe de o parte si fiind supusă „legii tacerii”, pe de altă parte, ancheta în dosar a debutat cu „stângul”. Ceea ce, însă, mi s-a părut mai mult decât (foarte) ciudat, a fost faptul că o studentă care nu posedă nici măcar cunostinte de limba franceză corespunzătoare DELF (Diploma Elementară a Limbii Franceze/A1-A2, B1-B2) sa poată urma cursuri de specialitate, în domeniul administrarii intrepriderilor si afacerilor, la nivel de masterat (ciclul 2 univeritar), în cadrul IAE (Institututul de Administrare a Intreprinderilor si Afacerilor–Institutul de Stiinte al Managementului) apartinând Universitătii Sudului (USTV) de la Toulon, unde, în principiu, având în vedere profilul si nivelul de studii, ea ar fi trebuit sa fie titulara, nu numai de DELF, dar de DALF (Diploma Aprofundată a Limbii Franceze/C1-C2), înainte de a fi admisă. În urma acestui incident, de altfel, fără urmări grave, în cursul lunii februarie 2009 autoritatile administrative din cadrul Universitătii Sudului deschid o anchetă preliminară internă.

Implicarea mea în acest dosar infractional de mare anvergură, are loc, ca urmare a unei note administrative din partea anchetatorilor, având în vedere faptul că la una dintre persoanele (studentele) anchetate (care ar fi tranzitat România) ar fi fost identificate documente informative despre CUFR–Consultanța Universitară, Studii și Cercetări, de pe lângă școlile superioare franceze înalte studii de la Bucuresti, ceea ce a avut ca efect si audierea mea, permitându-mi, astfel, sa particip, indirect, la anchetă.

De fapt, documentele i-au fost furnizate studentei (de la IAE–Toulon) din Franta, de catre o „compatrioata” a ei, Y.L. (studenta la ASE), stabilita (cu parintii) în România (la Bucuresti), care s-a interesat de programul de pregătire pentru concursurile de admitere în scolile superioare franceze de înalte studii (si universitati de prim rang–categoria  1) al absolventilor de liceu (în majoritatea cazurilor, studenti –admisi, deja, la facultătile universitătilor de stat acceptate de CUFR în profilurile: matematică si fizică, automatică si calculatoare, informatică, teoria informatiei si ingineria sistemelor informatice, inginerie aerospatială, electronică si telecomunicatii, respectiv, cibernetrică, informatică si statistică economică), care, încerca sa-si continue studiile în Franta.

Daca Y. L., împreuna cu colegul ei, Z. K., nu au fost admisi la pregătire, nu este datorită situatiei lor scolare (de altfel, foarte bună si excelentă) si nici datorită capacitătii lor intelectuale (deosebite) dar, întocmai, datorită faptului că nu aveau decât cunostinte relativ reduse de limbă franceză, insuficiente, pentru întelegerea si aprofundarea, nici măcar a cursurilor CPAI1 (Curs de Pregatire Aprofundat Intensiv de Nivel 1- care permite accesul în ciclul univewersitar 1) si cu atât map putin CPAI2 (Curs de Pregatire Aprofundat Intensiv de Nivel 2 – ca permite accesul din cilclul universitar 1 în ciclul 2), cu toate ca ei erau, deja, în posesia unor DELF (A2, respectiv, B1).

Acest „amănunt”, ca de altfel si cel legat de nivelul de cunoastere al limbii franceze, pe care le-am si furnizat autoritătilor de anchetă, cred ca ar fi fost, oarecum, la originea „autosesizării” acestora, urmată, evident, de o plângere depusă de către un profesor de la IAE pe la mijlocul lunii februarie, care va permite autoritatilor judiciare si politienesti să deschidă, oficial, pe 26 martie o IJ (informatie judiciara) legat de numărul excesiv de mare de studenti de origine chineză înscrisi în acest iunstitut, ceea ce va avea ca efect lansarea unei perchezitii de mari proportii, pe 9 aprilie, la sediul administrativ al a acestuia. Ca urmare, Parchetul de pe lângă TGI (Tribunalul de Înalta Instantă) de la Marsilia care a fost însarcinat cu dosarul, descoperă, astfel, o filieră (pusă la punct cu meticulozitate) de trafic de diplome al acestui institut, în care erau implicati (direct sau indirect), cadre didactice universitare, atât de la IAE, cât si de la USTV, dar si cetâteni de nationalitate chineză (rezidenti în China, plasati în functii administrative importante).

Din investigatiile noastre reiesea că începand cu anul universitar 2004 – 2005, „câteva sute” de studenti chinezi (estimati între 347–426) ar fi obtinut (sub diverse forme) diplome de Master în Antreprenoriat la IAE. O cifră exactă nu putem furniza pentru că autoritatile nu ne-au permis accesul la dosar, direct, iar printre studentii cu nume de rezonantă chineză, exista si cetăteni veniti la studii în Franta, cu „în regula”, adică, cu un nivel de pregătire profesional si lingvistic „corespunzător”, nivelui de studiu (Master – M1 sau M2). În plus existau si câtiva, stabiliti definitiv, în „conditii legale”, fie obtinând azil politic (ca urmare a unei solicitări la OFPRA–Oficiul Francez pentru Protectia Refugiatilor si Apatrizilor), fie prin căsătorie cu un cetătean francez sau străin (inclusiv, chinez), dar rezident permanent în Franta.

Interesant este însă faptul că la acest tip de master, studentii chinezi erau acceptati într-un procent de 98-99%, fată de alte nationalităti (inclusiv francezi!) care erau admisi, doar, într-un procent de numai 65-66%.

Rezultatul investigatiilor noastre a fost confirmat, oarecum, si de către Profesorul Pierre Sanz de Alba, Vicepresedintele Universitătii, care declara, ulterior, în celebrul cotidian francez „Le Monde” că „aproape 100% dintre candidaturi de origine chineză sunt acceptate, fată de numai 60-70% dintre candidaturile franceze si europene”. În plus, am putut constata si faptul că numărul candidatilor chinezi (si admisi, evident !) în perioada 2004 – 2009 era într-o crestere liniară cu o pantă  de cca 30°, ceea ce ar fi trebuit să ridice conducerii universitatii, evident, o serie de semne de întrebare. Ceea ce din păcate, nu s-a întâmplat.

Atunci însă când traficul de diplome de master de antreprenori de la IAE a început să fie mediatizat si numai atunci, Valérie Pécresse (atunci Ministrul Învătământului Superior si al Cercetării) a „simtit nevoia”, în sfârsit, sa recunoască public faptul că „grave iregularităti” au fost constatate la Universitatea Toulon, iar „responsabilitatea Presedintelui Universitatii este profund angajata”, conform concluziei anchetei administrative. Acest raport, al IGAEN (Inspectia Generală a Administratiei Educatiei Nationale), elaborat de o comisie condusă de catre Christian Nique, rectorul Academiei de la Nisa (in cadrul caruia functioneaza si Universitatea Toulon, una dintre cele 18 academii regionale al MEN, a fost transmis Procurorului Republicii de la Marsilia, Jacques Dallest, care a ordonat, în sfârsit, deschiderea unei IJ (informatie judiciare) pe 26 martie 2009, pentru „coruptie pasiva si activa, si escrocherie”, ceea ce a permis lansarea unei percheztii de mari proportii la sediul central al IAE, pe 9 aprilie.

Din cele ce am putut afla în plus, este că Valérie Pécresse ar fi solicitat pe 14 aprilie si o anchetă administrativă (foarte tardiv!) legată de „conditiile delivrării  ale diplomelor de antreprenoriat studentilor chinezi”.

Este interesant faptul că atunci când rezultatul anchetei a fost adus la cunostintă Profesorului Laroussi Oueslati (Presedintele Universitătii Toulon), la sfarsitul lunii iulie, el s-a declarat „profund socat”  de cele întâmplate, ca si cum, ar fi fost „complet străin” de aceasta gravă infractiune (de crima organizată) care se derula de-a lungul anilor, în institutia pe care o dirija. Si asta în ciuda faptului că Valérie Pécresse sustinea, după ce a avut acces la rezultatul anchetei administrative că „presedintia universitatii” n-ar fi fost străină de acest vast trafic de diplome, s-ar fi derulat, „controlat” si „gestionat cu cap”, de către cei cale l-au conceput si l-au pus în aplicare (cu succes).

Aici merita să fac o observatie pertinentă, cred eu, importantă, legată de implicarea (directă sau indirectă, sub o formă sau alta) în infractiune, neconditionat, a presedintelui universitătii. Fără să pun la îndoială, eventuala, vinovătie, a presedintelui, într-adevăr, începând cu 1969, când a fost creată functia de presedinte a unei universităti (în Franta, fara restrictie de nationalitate), acesta (obligatoriu, un „enseignant–chercheur” sau research professor), dirija si „gestiona”, cel putin teoretic, această institutie academică, dar „presedintia” nu înseamnă, numai „presedintele”, ceea ce, de altfel, sugera (mai mult sau mai putin) subtil, Valérie Pécresse.

Pentru că, presedintele ales cu o majoritate absolută de voturi (de către  membrii consiliului de administratie) pentru un mandat de 4 ani (care poate fi reînnoit, pentru un alt mandat, o singură dată) care „reprezinta” universitatea, prezidează atât consiliul, cât si insitutia, având, teoretic, o „putere executiva”, dar, practic, cum se întâmpla în realitate, este mai mult o „mascota de imagine” a institutiei si nu este „foarte” la curent cu „maniganțele” („masinatiile” secrete si frauduloase) ale consilului de administratie sau ale biroului presedintelui universitatii (compus, tot din enseignants – chercheurs), din care, nu rareori fac parte, alaturi de cei mentionati si directorul general al serviciilor sau alti responsabili administrativi.

Un alt element interesant în dosar care ne-a atras atentia era faptul că studentii chinezi admisi în ultimii ani, nu numai că nu erau în posesia DALF (sau în cel mai rău caz DELF!), dar nici măcar nu se puteau exprima în limba franceză. Acest lucru ne-a facăt să credem ca majoritatea acestor studenti au venit în Franta, la urma urmei, nu pentru a învata (studia), dar numai pentru simplul fapt de a-si cumpăra diplome care, dupa obtinerea lor, vor fi apreciate pe piata de competente în China. Atât în cadrul intreprinderilor autohtone (locale), cât si în cadrul celor franceze implantate în China.

Având în vedere faptul că DALF, respectiv, DELF sunt acordate studentilor străini de către institutiile culturale franceze aflate pe teritoriul tărilor lor, pare evident faptul ca în China, aceste diplome nu puteau fi obtinute decât cu complicitatea unor functionari (francezi si chinezi) care lucrau în cadrul acestor institutii, adica, prin intermediul unei filiere de tip Franch Connexion! În concluzie, Parchetul de pe lângă TGI Marsilia a încredintat instrumentarea dosarului, JI (Judecatorului de Instructie) Franck Landou de la PEF (Polul Economic si Financiar) Marsilia, care, joi, pe 9 aprilie perchezitionând sediul central administrativ al IAE, a adunat toate lucrările studentilor chinezi, în ultimii 4 ani (adică, între 2005 – 2009).

Supus unui interogatoriu de catre PJ (Politia Judiciara) din Toulon, directorul institutului (IAE), Profesorul Pierre Gense ar fi recunoscut că la începutul anului 2009 i-ar fi fost propus de catre un student chinez, suma de 100.000€ pentru diplome de licente (Bac+ 3 ani) si masterat (Bac+5 ani) acordate unui număr de 60 de compatrioti ai săi, ceea ce reprezenta cca 1.760€ pentru o diplomă univeesitară (de scurtă sau lungă durată) în antreprenoriat.

Din sursele noastre, se pare că o diploma Master de „întreprinzător” se procura (în medie) cu suma de 2.700€. Dar „pretul putea varia” între 2.000 – 3.000€, în functie de cerere, de oferta, de contextul social – politic si economic, etc. Alte diplome puteau costa mai mult sau mai putin.

În cursul anului 2008, un singur student (L. L. X, al carui nume nu il putem mentiona aici), ar fi reusit să vânda compatriotilor săi, nu mai putin de 300 de diplome. Si acest lucru numai datorita faptului ca în China, diplomele Scolilor Superioare Franeze de Înalte Studii (Les Grandes Ecoles) sunt foarte cotate. Cum IAE este o institutie care functioneaza în cadrul Universitătii Sudului, dar independentă de departamentele de studii ale Universitătii, mai mult ca sigur ea era confundată de catre ei cu un „grande école”, care functioneaza în cadrul unei universitati, numite, în general, „scoli superioare de înalte studii universitare”. Pentru că în Franta există multe scoli superioare de înalte studii cu diplome foarte apreciate, care apartin unor universităti. Ele se numesc scoli superioare de înalte studii universitare.

Revoltati contra acestor practici, mai multi studenti chinezi au alertat în octombrie 2008 Ambasada Chinei la Paris si 2 dintre ei au depus chiar si o plângere la Comisariatul Central de Politie (Hôtel de Police) la Toulon, care a permis de fapt autoritatilor judiciare si politienesti franceze să se lanseze într-o anchetă complexă si de lungă durată. Studenta agresată (fizic) nu ar fi fost decât una dintre cele care au intrat prin aceasta filiera French – China connexion” la IAE a Universitătii Sudului si care datora o mare sumă de bani intermediarului său, motiv pentru care, de altfel, ar fi si fost agresată!  În concluzie, se pare că filiera era bine organizată! Credem că exista în China (si ulterior, chiar si în Franta !), persoane juridice sau fzice care „intermediau” intrarea tinerilor chinezi în Franta la studii (având în vedere că accesul în tara lor era foarte selectiv si greu accesibil!), iar ulterior, garantau (evident, contra unei sume importante de bani) si obtinerea diplomei de Licenta sau Master într-o specialitate căutata în China (cu precadere, în domeniul antreprenoriatului,  comertului si marketing-ului). Acesti studenti chinezi, „studenti turisti” în Franta, când se se intorceau în tara lor de origine, mentioneau în CV-ul lor ca ar fi făcut cursuri în cadrul unor institutii superioare de învătământ reputate (prestigioase), de tip „grande école”, cu atât mai mult cu cât, multe dintre acestea, au contracte bilaterale de colaborare cu o serie universitati si institutii publice universitare, în cadrul MEN (Ministerul Educatiei Nationale).

În ceea ce priveste existenta „masivă” a „componentei franceze” în filiera mai sus mentionată (contrar unor partizani ai educatiei publice si a unor personalitati politice din regiunea „micului Chicago”), ea era prezenta, cu certitudine, într-o serie de institutii franceze care erau responsabile cu recrutarea studentilor străini în învătământul superior din Franta. În primul rând, cele care delivreaza atestatiile de cunoastere a limbii franceze din străinatate (instuitiile franceze si filiale lor regionqle), iar în al doilea rând institutiile (universitatile) franceze metropolitane care admit pe baza acestor documente tinerii chinezi la studii si ulterior, le acorda chiar si diplome de sfârsit de ciclu universitar. Merită să subliniez aici si faptul că în Franta atunci studiau anual cca 260.000-270.000 de studenti straini (astazi, cca 350.000), ceva mai multi decât în Germania (cca 250.000), dar mult mai putin ca în SUA (peste 600.000), respectiv, în Marea Britanie (cca 330.000). Iar numărul studentilor chinezi era de cca 23.000, ei clasăndu-se, atunci (în perioada 2004 – 2009) pe locul doi după francofonii, marocani (cca 32.000) dar înaintea algerienilor (cca 22.500). În schimb, numărul lor în 2000, nu era decât de cca 2.100.  

Din investigatiile pe care le-am întreprins legat de accesul tinerilor chinezi la studii în Franta, reiese ca, cel putin teoretic, el nu este chiar asa de simplu cum pare la prima vedere. Într-o primă etapă ei erau (si sunt si astazi) obligati să se inscrie pe site-ul internet „CampusFrance” (ca orice „neeuropean”), iar ulterior, în a doua etapă, trebuie să-si valideze dosarele de candidatură prin intermediul unei unităti de învătământ din cele 35 CEF (Centre pentru studii în Franta) implantate în afara frontierelor Republicii Franceze, de regulă, în acele tări, care, mai mult sau mai putin, sunt francofile, adica, în care există interes din partea tinerilor sa-si continue studiile superioare in Franta, în special, în în institutiile universitare si post-universitare.

Aceste CEF organizează, în particular, TLF (Teste de Limbă Franceză), care se deruleaza atât în scris, cât si în oral, suportate din punct de vedere financiar de către candidat, iar reusita la aceste teste este obligatorie (o conditie sine qua non) pentru obtinerea vizelor de studii în Franta, delivrate pe baza rezultatelor acestora de către Consulatele Franceze, desigur după ce într-o etapă ulterioră, candidatul dovedeste cu documente fiabile „din punct de vedere legal” (adică, „în regulă”) că el a fost admis într-o universitate (institutie) franceză pe baza dosrului său de candidatură, care printre altele, contine informatii (detaliate si complete) atât despre resursele sale materiale (financiare), cât si despre rezultatele sale scolare din perioada anilor de studii, în ciclul secundar.

Însă, din cercetările pe care le-al efectuat în acest dosar,  reiese că „incidentul” legat de agresarea studentei chineze, era, doar un „amanunt” al evenimentului istoric infractional, pentru că, deja pe 19 martie 2009, Tristan Lecoq, Directortul CIEP (Centrul International de Studii Pedagogice), ar fi previnit într-o scrisoare CNU (Consiliul National al Universitătilor – instantă consultativă si decizionară creată în 1945) din Franta, dar si presedintii universitătilor franceze, „ca s-ar părea că ar exista mari disfunctiuni la nivelul mecanismelor de elaborare si corectare ale TLF si că există sanse ca ele să fie, chiar si fraudate, în diferite CEF, în special, în centrele agreate, din China”! Si acest lucru, foarte probabil, pentru că cele 5 centre agreate din China (Pekin, Sanghai, Canton, Chengdu si Wuhan) au optat pentru TLF pe calculator, adoptat de altfel si de catre CIEP, pentru a face fată cu eficacitate, numeroaselor solicitatări din partea candidatilor.

În mesajul său, Profesorul Lecoq, mentionează si faptului că în octombrie 2008 el ar fi fost alertat de catre Consulatul Francez din China, în legatură cu această posibilă fraudă a TLF, via internet. Conform declaratiei acestuia, el are fi si luat imediat măsuri severe („drastice”), reînnoind toate item-urile acestor TLF până la sfârsitul anului, hotărând să le modifice, de atunci, chiar si trimestrial. În plus, el propune si organizarea, „gratuit”, a unor sesiuni complementare de „exprimare în scris” a candidatilor, în centrele universitare, în care acestia se inscriu (la concurs), si ale caror rezultate trebuie sa coincidă cu rezultatele TLF aflate în dosarele lor din CEF agreate în China. Este totusi interesant faptul că în ciuda fraudelor descoperite, din păcate, din informatiile pe care le detinem, neoficial, nicio universitate franceză nu a solicitat candidatilor chinezi, până în prezent, sustinerea unor asemenea sesiuni complementare.

 Notă. În urma prmulgării legii LRU (Libertatea si Responsabilitatea Universitătilor) pe 18 august 2007  (în timpul mandatului prezidential al lui lui Nicolas Sarkozy/2007-2012) si punerea ei în aplicare incepând cu 1 ianuarie 2009, data la care 18 universitati din cele 85 (în care studiaza cca 1,5 milioane de studenti) si-au dobândit autonomia, majoritatea universitătilor (în special cele decategoria a 2-a si a 3-a) au intrat în grevă generală luni de zile, compromitând astfel desfăsurarea în conditii normale ale cursurilor si seminariilor, ale lucrărilor practice de laborator, sustinerea examenelor de diplomă de sfârsit de ciclu universitar (de Licenta, de Masterat si Doctorat). Si asta în ciuda faptului că descentralizarea lor continua, iar de la 1 ianuarie 2010, alte 33 de universităti vor deveni autonome.

Printre cele care au devenit autonome începând cu „primul val” se numară desigur universitătile mari si reputate (prestigioase), de prim rang – categoria 1 (dar si câteva mai mici de rang secund – categoria 2): Paris 5,6,7, Paris – Marne  la Vallée, Paris – Cergy-Pontoise; Lyon 1, Aix-Mareseille 1; Toulouse 1; Strasbourg 1, Nancy 1; Montpellier 1, La Rochelle; Limoges, Mulhouse, Clermond Ferrand 1, Troyes; Jean MonnetSaint  Etienne, Pasquale Paoli Corte – Corsica.

Dintre acestea cele mari si prestigioase sunt: Paris 6, Paris 11, Strabourg 1, Paris 7, Grenoble 1, Paris 5, Bordeaux 1, Lyon 1, Aix-Marseille 2, Montpellier 2, Toulouse 3, Aix-Marseille 1, Nancy 1, Paris 9, Bordeaux 2, Lille 1, Nice, Rennes 1, Paris 1, Paris 4, Paris 3, Bordeaux 3, Toulouse 2, Paris 12, Nancy 2, Poitiers, Strasbourg 2, Paris 10.

Restul de 34 universităti (printre care, majoritatea de categoria a 2-a si a 3-a, inclusiv, Universitatea Sudului Toulon, în afară de câteva mari, prestigioase, dar specializate în stiinte socio-umane, stiinte ale organizării – depinzând de bugetul public, într-o măsură mai mare sau mai mică: Paris 1, Paris 3-4, Paris 9-10, Toulouse 2, Lille 1, Bordeaux 3, Strasbourg 2, Nancy 2) vor deveni autonome în cadrul unui proces mai lung, celui de-al 3-lea val, începând cu 1 ianuarie 2011,  care va dura până la sfârsitul anului 2012. (A se vedea pentru detalii articolul autorlui: Autonomie universitaire. Liste des Universités françaises autonomes).

Acestea vor face fată cu mari dificultăti legii LRU, datorita nivelului slab de pregătire al studentilor admisi si ar fi trebuit, în principiu, sa fie „condamnate la disparitie” (mai devreme sau mai târziu), conform Principiului de excluziune în educatie, respectiv, Legii junglei universitare. Pentru că, conform legii LRU universitătile devenind autonome, cel putin teoretic, ar fi trebuit sa primească mai putini bani putini de la bugetul staului si se „autogestioneze”.

Cele care vor deveni autonome cu cel de-al „2-lea val” (1 ianuarie 2010), sunt si ele printre elitiste, majoritatea (dar găsim printre ele si unele mici, mai putin cunoscute si  prestigioase): Paris 2, 11, 12, 13, Paris – Versailles-St. Quentin, Lyon 3, Aix-Mareseille 2, 3, Bordeaux 1, 2 ; Toulouse 3, Lille 2, Sphia Antipolis  Nice, Rennes 1, 2, Grenoble 1, Montpellier 2, Nantes, Clermond Ferrand 2, Tours, Poitiers, Pau, Avignon, Dijon, Besançon, Brest, Metz, Belfort-Montbéliard, Angers, Littoral,  Compiègne, Valenciennes. În total, este vorba de 51 de universităti dintre cele 85 existente. În majoritatea cazurilor, cu ajutorul unor fonduri private obtinute în cadrul unor contracte de colaborare, de cercetare aplicativă, cu firme potentiale din punct de vedere economic, ca de-altfel si scolile superioare de înalte studii !

Legea LRU (înitiată de către Nicolas Sarkozy – singurul dintre presedintii celei de a V-a Republici franceze care nu era absolvent de un grande école) descentralizează desigur sistemul educativ superior centralizat de tip piramidal si acordă putere de decizie (deplină) presedintiilor universitătilor, atât în ceea ce priveste recrutarea cadrelor didactice universitare (ceea ce înainte se efectua centralizat de către CNU–Consiliul National al Universitatilor, printr-o procedura complexă, putin transparenta, destul de birocratică si mai putin, tehnocratică), remunerarea lor conform rezultatelor obtinute la catedra si în activitatea lor de cercetare, reformarea statutului de Enseignant-Chercheur–Research Profesor (Conferentiar si Profesor universitar), făcând flexibilă activitatile lor atât în învătământ cât si în cercetare, în functie de domeniul în care ei au mai multa competentă (renuntând la normele clasice, fie de 128h de curs magistral, fie 192h seminar sau 288h de laborator), cat si în ceea ce priveste programele de colaborare cu sectorul industrial si economic (ceea ce, în general, era impus de către MESC (Ministerul Învătământului Superior si al Cercetării). [A se vedea pentru detalii si lucrările autorlui].

Cele 7 păcate „capitale” ale unui fost președinte de stat francez. Incursiune în istoria unui „five-year term”, a celei de a V-a Republici, plin de reforme, care a eșuat pe „the green mile” a istoriei Republicii.

Evident, autonomia universitară, avea ca scop, eliminarea de pe piata de competente a institutiilor cu profil eduucativ neperformant, generatoare de „non-valori” cu diplomă, care nu-si vor gasi ulterior locuri de muncă corespunzătoare (studiilor lor), în detrimentul celor elitiste, performante ale căror absolventi, ulterior, vor fi bine apreciati si bine „cotati” în institutiile în care se vor angaja.

Cu alte cuvinte, prin autonomia universitară, MESC încearca să aducă universitătile (cele mai) prestigioase la nivelul scolilor superioare de înalte studii, pe fondul „distrugerii” (falimentării)  învătământului universitar neperformant, în care esecul acolar varia între 65-75%, fata de cele performante, în care acesta era, în medie, 30-35%.

Însă, contrar universitătilor private românesti, adevarate lăcasuri de incultură, focare de „poluare” si de „infectie intelectuală” care sunt obligate pentru conservarea unei bunăstări si prosperitatăti materiale, ca să-si păstreze (toti) studentii, indiferent de performantele lor scolare (inclusivi, „turistii” –  dacă plătesc bine sau mai mult, si pe cei a căror prezentă la curs este un „eveniment istoric!) si ale căror cadre didactice se compromit în tot felul de acte (infractionale) umilitoare, degradante si demoralizante, cele franceze fiind publice, obtin subventiile de la stat, din banii publici, ceea ce le permite sa-i înfrunte pe cei „neperformanti” cu mai multă demnitate si îsi permit, inclusiv,  reducerea efectivelor lor, cu mai multă „seninătate” si fără niciun fel de „compromis”, cel putin teoretic si aparent!

În sfârsit, în ciuda „atractivitătii” sistemului universitar în Franta (datorită compatibilitătii cu cel european–în special, în cadrul programelor de colaborare Erasmus–la care, anual, participa cca 50.000 de studenti francezi), ultimele statistici arată că, din ce în ce mai mult, absolventii de liceu francezi, preferă „filiera regală” (unică în lume–fără echivalent în cadrul învătământului superior european) a sistemului (ultra)elitist al scolilor superioare de înalte studii, adică, CPGE (Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles – Prépa), urmat de un „grande école”, având în vedere viitorul pe care acesta îl oferă absolventului (cel putin în Franta), în raport cu cel oferit de către, „concurentul” său, învătământul superior (universitar) francez, chiar dacă avem în vedere, în exclusivitate, numai, universitătile cele mai prestigioase (de prim rang – categoria 1).

Subliniez aici si faptul că, desi, în principiu, în universităti sunt scolarizati absolventii de liceu care nu au fost admisi în „filiera regală” a educatiei elitiste franceze (Preépa+Grande école–se vedea pentru detalii, lucrarea autorului: Accesul în sistemul elitist francez de Înalte Studii „Grandes Ecoles” – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învățământul superior francez de sute de ani!), asta nu înseamnă, neapărat, că niciunul dintre studentii celor 85 de universităti n-ar face fată acesteia.

Desigur există si studenti în cele 85 de universităti (cu un total de cca 1,5 milioane de studenti – dintre care cca 850.000 în Licenta, 450.000 în Master  si 66.000 în Doctorat – iar restul în IUT – Institut Universitar de Tehnomogie, IUP – Institut Universitar Profesionalizat, etc)  care, având un nivel de pregătire si un potential intelectual, undeva, „la granita” dintre cele 2 sisteme educative, au preferat sistemul universitar, întocmai, pentru faptul că acesta din urmă este mult mai accesibil si suplu (flexibil), iar, nivelul mult mai scazut al învătământului în acesta, le permite acestora să se evidentieze („fără un efort urias”), în prima pătrime (¼) al efectivului. Este vorba, cu precadere, de studentii „adepti”  ai proverbului românesc: „decât codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş”

Astfel, dacă numărul absolventilor de liceu admisi în Prépa (Clase Pregatitoare) era de 70.263 cu două decenii în urmă, numarul lor cu un la 6inceputul acestui deceniu era de 82.564, în timp ce numărul celor înscrisi în Licenta (primul ciclu universitar) a scăzut la 625.714, de la 708.000, cu două decenii în urmă, pentru ca în astazi (în 2020) sa asistam la o crestere semnificativa în ambele filiere (85.126  în Prépa si 849.765 în Licentă). Un elev in Prépa costă cca 14.880€/an, fată de numai 9.970€/an, în Licentă (la universitate), iar confom statisticilor, cca 62% dintre ei urmează filiera stiintifică, cca 24% filera economică si socială, si numai restul,  de cca 14% dintre ei se înscriu în filiera literară si artistică.

În sfârsit, cred ca merită să semnalez si faptul ca, în vastul trafic de diplome unversitare mentionat mai sus, ar fi fost implicate si alte universităti francezem (în afără de cea de la Toulon), tot, universităti de „dimensiuni” mici, dar nu neapărat de categoria a 3-a, ceea ne duce cu gândul la ideea că, poate, „coruptia si crima organizata”, în delivrarea frauduloasa a diplomelor universitare, ar fi fost (cel putin, atunci) o „afacere prosperă”, care sigura supravietuirea în „jungla universitară” (în special, după acordarea autonomiei), dominată de către universitătile mari si prestigioase. Cu alte cuvinte, „afacerea”, ar fi fost justificata (sic!).

Este vorba de Universitatea din Pau (Université de Pau et des Pays de l’Adour, UPPA –fondată în 1970), având ca UFR (Unităti de Formare si Cercetare – facultati, în sistemul vechi) Stiintele juridice (dreptul), Economie, Gestiune–IAE, Stiinte si Tehnologie, Limbi si Literaturi straine, Stiinte si Tehnici ale activitătilor fizice si sportive, autonoma de la 1 ianuarie 2010.

Localizată la Pau (prefectua departamentului Pyrénées Atlantiques, cu o comunitate urbană de cca 250.000 de locuitori), Bayonne, Tarbes si la Mont-de-Marsan, în bazinul Adour, UPPA este al treilea pol universitar ca mărime în sud-vestul Frantei (cu cca 20.000 de studenti la Pau si cca 15.000 în celelalte site-uri), dupa Universitătile Bordeaux (1-4) si Toulouse (1-3).

Membrăa a Asociatiei „Pyrénées Océanes Campus”, prezidata de catre profesorul Philippe Lafontaine (Directorul grupului ESC–Scoala Superioară de Comert Pau), UPPA este federată cu scoli de renume, ca grupul ESC (grup de Scoli Superioare de Înalte Studii Comerciale) Pau, 5 scoli superioare de ingineri de înalte studii (ENIT, ENSGTI, EISTI, ESTIA, ISA BTP), precum si IAE (acelasi institut ca si cel care functionează în cadrul Universitătii Sudului de la Toulon!), în expansiune la nivel european, urmând să admita ca membri, Universitatile spaniole de renume, Aragon, respectiv, Pampelune si mai multe scoli de ingineri si comerciale spaniole reputate.

Apoi, o altă institutie  implicată în traficul de diplome este Universitatea La Rochelle (prefectura departamentului Charente, regiunea administrativa Poitou – Charentes, singurul port francez în apele „profunde” ale Oceanului Atlantic, o comunitate urbană de 175.000 de locuitori, în centrul unui spatiu urban La Rochelle-Niort-Val de Charente cu peste 500.000 de locuitori), o unitate de învătământ superior pluridisciplinară de dimensiuni mici (cu un efectiv sub 10.000 de studenti), fondata în 1993, localizată in site-urile La Rochelle – Ville en Bois – Les Minimes cu 3 UFR (facultăti): Drept–Stiinte  Politice si de Gestiune, Stiinte Fundamentale – Stiinte Ingineresti, respectiv, Limbi si Literaturi – Arte – Stiinte Umane, precum si cu o unitate de IUT (Institut Universitar de Tehnologie), devenită autonomă, cu „primul val”,  la 1 ianuarie 2009.

Si în sfârsit, celebra si vechea Universitate Poitiers (prefectura departamentului Vienne si a regiunii administrative Poitou–Charantes, cu o comunitate urbană de 270.000 de locuitori) fondată in 1431, cu cu un efectiv de cca 25.000 de studenti, repartizati în 7 UFR (facultăti): Drept si Stiinte Sociale, Medicină si Farmacie, Stiinte Umane si Arta, Limbi si Literaturi, Stiintele Sportului, Stiintele Fundamentale Aplicate, Stiinte Economice si 6 Intitute: IUT (Angoulême), IUT (Poitiers), IAE (acelasi ca si la Toulon !), IPAG (Institutul Pregătitor pentru Administratia Generală), IRIAF (Institutul Riscurilor Industriale si Financiare) si IUFM (Institutul de Pregătire al Cadrelor Didactice pentru concursurile nationale de titularizare Capes si Agrégation), una dintre cele mai apreciate în Franta, care dispune de un buget de peste 200M€/an, devenită autonomă de la 1 ianuarie 2010.

Poitiers, cu aproape 33.000 de studenti (Universitatea Poitiers, ENSMA- Scoala Nationala Superioara de Inalte Studii Ingineresti de Mecanica si de Aerotehnica, ESCEM- Scoala Superioara de Inalte Studii Comerciale si Management, precum si cu un număr mare de centre private de pregătire ca ISFAC- Institut Superior de Formare a cadrelor prin Alternantă) pentru o populatie municipală  de cca 90.000 de locuitori, este considerat orasul francez cu cea mai mare densitate de „materie cenusie”, in care s-au nascut si au trăit o serie de mari personalităti, printre care, filozofi si umanisti (Rablais, Descartes, etc.), înalti functionari bisericesti (Saint Hilari, Saint Martin, etc.), regi, duci si conti (Richard Cœur de Lion- Richard 1er, Jean Sans Terre, etc.), oameni politici (Jean-Pierre Raffarin-fost prim ministru, René Monory-fondator al celebrului „Futuroscope”, presedinte de Senat, etc.), oameni de stiinta (Luc Montignier – Premiul Nobel pentru medicina 2008 pentru descoperirea virusului HIV, Camille Guérin–descoperitorul  vaccinului contra tuberculozei, etc.), inalti functionari ai statului si militari (Jean Vilain, Gabriel Massé, etc.), artisti (Jules Berry, Léon Perrault, etc.) sportivi (Laurent Rodriguez, Brian Joubert, etc.), precum si scriitori si jurnalisti celebri (Louis François Marie Bellin de La Liborlière, Dominique Jamet, Pierre Bélanger, Abel Bonnard, etc.).

În sfârsit, pentru a cunoaste adevărul (oarecum!) legat de vastul trafic de diplome universitare (de tipul celebrei retele de trafic de stupefiante French Connexion din anii 1960-1970) de la IAE (Institutul pentru Administrarea Intreprinderilor/Afacerilor) descoperit la Universitatea Sudului (Toulon–Var, Franta), am dezlăntuit o serie de investigatii (oarecum, pe cont propriu!) care au necesitat colaborarea unui număr impresionant de persoane si personalităti, aflate, atât în Franta, cât si în România sau în China. Majoritatea dintre ei, nu au ezitat si s-au implicat (direct sau indirect) în acest proiect, furnizându-mi o serie de informatii legat de absolventii chinezi ai universitatilor franceze care triăesc si îsi desfăsoară activitatea în institutii, societăti comerciale, intreprinderi, etc., chineze sau europene (printre care si franceze) in China continentală.

Este vorba, în primul rând, de fosti studenti de-ai mei, francezi, de origine chineză, respectiv, studenti chinezi, care au studiat în Franta si s-au întors la ei, în tară, pentru a pune „umărul la constructia socialismului stiintific modern, chinezesc”, încercând să „îmbunatatească”  teoria Marxist-Leninistă cu „elemente noi”!

În al 2-lea rând, de fost colegi de-ai mei de studii din Romania si Franta, azi sefi (administratori generali) de întreprinderi în China sau formatori IT în cadrul unor cabinete specialiazite în tehnologia informatiei, atât în Franta cât si în China.

Iar, în al 3-lea rând, dar nu neaparat în această ordine, de prieteni intimi de-ai mei din Franta, reputati oameni de afaceri, care lucrează (colaboează)  cu firme chinezesti si care cunosc bine „politica” diplomelor universitare franceze utilizate în noua  Chină, fosta comunistă, devenită capialistă (dar, tot cu o ideologie, oarecum comunistă!) pentru a deveni leader mondial în „materie” de indice PIB (care cu o contributie de cca 14.217Md$US la economia mondială, ocupă, încă, „numai” locul 2 după SUA – cu  o contributie de 21.345Md$US, înaintea Japoniei – cu un PIB de        5.176  Md$US sau a unor puteri economice europene importante, membre ale G7 – Grupul celor 7 state cele mai dezvoltate, ca Germania – cu  3.964  Md$US, Franta – cu 3.062 Md$US sau Maria Britanie – cu  2.829  Md$US, respectiv, Italia – cu 2.100$US).

Înainte de a prezenta concluziile (finale) noastre relativ la fraudarea diplomelor universitare franceze în cadrul filierei French Connexion în China, trebuie să  amintim aici, câte ceva, despre, învătământul din China. În 1986, guvernul chinez defineste obiectivul său (pe termen lung) în materie de educatie, intoducând învătământul obligatoriu de 9 ani. În 1977, în Republica Poulara Chineză existau 628.840 de scoli primare, 78.642 de scoli medii (licee, învătămât secundar – preuniversitar ) si 1.020 institutii de învătămât superior. În 2002, cca 91% dintre chinezi, stiau să scrie si să citească (95,1% dintre bărbati, 86,5% dintre femei si 98,9% dintre tineri cu vârstele cuprinse între 15-24 de ani). În februarie 2006, guvernul chinez introduce gratuitatea învătământului obligatoriu, inclusiv, a manualelor scolare, eliminarea taxelor de scolarizare, în provinciile (mai) sărace din vestul Chinei. În martie 2007, China anuntă decizia sa de a face din educatie o „prioritate strategica” natională, cu un buget national triplat în 2 ani si cu o finantare suplimentară de 223,5 MdCNY (cca 22Md€) pe o perioadă de 5 ani (adică, până în 2012), pentru ameliorarea învătământului obligatoriu, în zonele defavorizate (din punct de vedere social – economic)  ale mediului rural.

În ceea ce priveste învătământul superior, calitatea universitătilor variază considerabil în tară, de la o regiune la alta. Cele mai cotate universităti din China (continentală) ar fi (după părerea celor care trăiesc, au studiat si studiaza în China): Universitatea din Pekin, Universitatea Poporului Chinez (Renmin University of China) si Universitatea „Qinghua” din Pekin; Universitatea Fudan, Universitatea „Jiao-Tong” si Universitatea Normală a Chinei de Est din Shanghai; Universitatea „Jiaotong” din Xi’an; Universitatea „Nankin” din Nanjing; Universitatea de Stiinte si Tehnologie chineză din Hefei; Universitatea „Zhejiang” din Hangzhou si Universitatea din Wuhan.

În general, părintii chinezi sunt foarte implicati în educatia copiilor lor si doresc ca ei „să aibă parte de o pregătire excelentă”, în cele mai bune scoli si universităti, chiar dacă acest lucru, uneori, cere mari sacrificii financiare! Cursurile private (particulare), ca si în Romania, în special, în „sectorul”  limbilor străine si muzica sunt foarte la modă” în rândul clasei de mijloc (medii). În ciuda faptului că guvernul, motivat, încearca sa retină în China absolventii „straluciti” ai universitatilor reputate (prestigioase), majoritatea părintilor doresc (ca si în România!) expatrierea copiilor lor. Începând cu plecarea lor, la studii, în strainatate, pentru ca ulterior, eventual,  sa poată obtină un job , „pe bani adevarati” (!), cum vor si romănii, fără ca „oferta” sa fie, întotdeauna, corespunzaătoare „pretentiilor”, în majoritatea cazorilor, ca si la români.

Revenind acum la rezultatele investigatiilor noastre, am putut identifica 1.589 de fosti studenti francezi (în ultimul deceniu), care actualmente, lucrează în diverse întreprinderi chineze si europene (printre care si franceze!), în special din nordul, estul si sudul Chinei, mult mai urbanizate decât restul tării (centrul si vestul), în care sunt  implantate si mari (unităti), aglomeratii si sisteme urbane.

Printre acestea mentionam cele care ni s-au părut semnificative (importante).

Este vorba de Municipalitatea Shahghai (cca 27 mil. locuitori, cu o arie metropolitană de cca 70 mil. de locuitori), în estul Chinei, cu 27 întreprinderi europene (dintre care 5 franceze) si 13 chineze, cu 67 de absolventi de universităti franceze, din care 23 în domeniul afacerilor, inclusiv, la antreprenoriat, la IAE (Universitatea Sudului Toulon !), Universitatile Poitiers, La Rochelle si Pau. Am identificat si 6 absolventi de Universitatea de Tehnologie in Stiintele Organizarii (Paris IX, Dauphine) si Paris I (Panthéon-Sorbone), din care 4 aveau intr-adevăr un nivel de fanceză DALF C1. Doi dintre ei însă, „proaspăt” absolventi, aveau, totusi, „usoare dificultati” de exprimare. Alti 3 dintre ei vorbeau limba franceză numai la nivel de DELF A2, ceea ce ar fi fost insuficient pentru frecventarea cursurilor de master la IAE. Interesant este faptul ca niciunul dintre universitatile mentionate mai sus, nu a solicitat dobândirea autonomiei universitare. Nici începând cu 1 ianuarie 2009 si nici cu 1 ianuarie 2010.

Municipalitatea autonomă Beijing (cca 25 mil. loc.) în nordul Chinei, cu 31 intreprinderi europene (6 franceze) si 11 chineze, cu 55 absolventi de universităti franceze, din care 24 absolventi ai IAE (Universitătile: Toulon, Pau, Metz, Caen, Perpignan, Paris IV-Sorbonne). Mentionez aici că niciuna dintre universitătile: Sudului (Toulon), din Perpigan, din Caen si Paris IV (Sorbonne) nu a aderat, nici ele, la autonomia universitară de la 1 ianuarie 2009 si nici de la 1 ianuarie 2010. În ceea ce priveste universitatile din Metz si Pau, am mai mentionat căa, ele au devenit autonome de la 1 ianuarie 2010. Dintre cei cu care am reusit să intrăm în contact, numai 6 aveau un nivel de DALF C1 si 9 de DELF B1! Restul se exprimau cu mari dificultati în limba franceza, dar întelegeau, parcă, „ceva” mai bine (sic!).

Provincia Hong Kong (cu cca 7,5mil. loc), regiune adminstrativa specială în sudul Chinei, 21 intreprinderi europene (5 franceze) si 22 chineze, cu 33 de absolventi de universitati franceze, din care 17 absolventi de IAE (Toulon, Poitiers, Pau, Caen, Bordeaux, Orléans). Numai 6 dintre ei au nivelul DALF C1 si 5 DELF B1 ! Restul nici măcar nu intelegeau limba franceză, aproape deloc! Dacă Bordeaux si Poitiers devin autonome de la 1 ianuarie 2010, Universitea Orléans nu a aderat la autonomia universitară, decât la data limită. 

Provincia Guangdong (cu cca 110 mil. loc.), în sudul Chinei, 77 de întreprinderi europene (9 franceze) si 29 chineze, cu 91 de absolventi ai universitătilor franceze, din care 43 absolventi ai IAE (Olréans, Pau, Toulon, La Rochelle, Poitiers). Dintre cei 37 contactati, 2 aveau nivelul de DALF C2, alti 5, nivelul de DALF C1, 10 nivelul de DELF B1, restul nici nu se puteau exprima în limba franceză.

Provincia Hubei (provincia de la „nordul lacului”, referindu-se la poziția sa la nord de lacul Dongting, cu cca 60 mil. loc), în centrul – est al Chinei, cu 25 de întreprinderi europene (7 franceze) si 29 chineze, cu 65 de absolventi de universităti franceze si 19 absolventi de IAE (Toulon, Poitiers, Pau, Perpignan, Bordeaux). Dintre cei contactati, 5 aveau nivelul de DALF C1, 9 nivelul de DELF B1, restul nici nu cunosteau limba franceză.

Municipalitatea autonomă Tinajin (cu cca 16 mil. loc.) în nordul Chinei, cu 45 de întreprinderi europene (7 franceze), cu 55 de absolventi de universităti franceze si 11 absolventi de IAE (Toulon, Pau, Perpignan, Lille), dintre care 7 contactati, 2 cu nivel de DALF C1 si 3 cu nivel de DELF B2 ! Restul, nu se exprimau în limba franceză!

Provincia Shaanxi (cu cca 40 mil. loc.), veche unitate administrativă din nord-vestul Chinei, cu 18 întreprinderi europene (6 franceze) si 11 chineze, 22 absolventi de universităti franceze, 5 absolventi ai IAE (Toulon, Pau, Poitiers si Lille). Cei 7 contactati se exprimau foarte greu în limba franceză, erau în posesia unor DELF A2. De restul nu stim nimic.

Provincia Heilongjiang (cu cca 40 mil. loc.) în nord-estul Chinei, cu 22 de întreprinderi europene (2 franceze) si chineze, 17 absolventi de universităti franceze (Paris I-Panthéon Sorbonne, Paris IV-Sorbonne, Lille I, Bordeaux IV). Nu am întâlnit niciun absolvent al IAE, dar ar fi existat în zona vreo 7 „întreprinzatori” chinezi cu firmele lor private si absolventi ai IAE Toulon. Nu i-am putut contacta, dar cei cu care am vorbit  au fi fost la curent cu traficul de diplome franceze si aveau o părere „foarte bună” despre aceste diplome! Ca fapt divers, niciunul dintre universitatile mentionate mai sus nu a aderat la autonomia universitară decât cu putin timp înainte de data limită.  

Provincia Jilin (Changchun cu cca 30 mil. loc.)  în nord-estul Chinei, cu 13 întreprinderi europene (2 franceze) si chineze, 15 absolventi de universităti franceze, numai 4 absolventi de IAE (Toulon, Pau, Bordeaux). Niciunul dintre ei nu vorbeau limba franceză.

COMENTARIUL AUTORULUI

Nu am mentionat toate regiunile Chinei cu mare densitate urbană cu un potential economic ridicat cum ar fi si ale metropolelor Shenyang (Provincia Lianoning, cu populatia 4,5 mil. loc., si 8,5 mil. loc. aria metroplitană), Nanjing (Provincia Jiangsu, cu poulatia 4,2 mil. loc., si 8,5 mil. loc., aria metropolitană, capitala „sudului” în opozitie cu Beijing – capitala „nordului”), Chengdu (Provincia Sichuan, cu cca 4 mil. loc, si 15,5 mil. loc., aria metropolitană) sau Hangzou (Provincia Zheijiang, cu populatia de 3.,5 mil. loc., si cca 10 mil. de loc., aria metropolitană), etc., unde trăiesc si lucrează multi absolventi ai universitătilor franceze, în special al IAE, pentru că intentia noastră nu a fost sa prezentăm o listă exhaustivă a lor. De altfel, asa ceva, ar fi si fost, tehnic, imposibil!

Astăzi, prin „China” întelegem în general China Continentală (Republica Populară Chineză, Hong-Kong si Macao, inclusiv) cu o populatie de cca 1,4 md. loc. fondata de către leaderul leaderul comunist Mao Zedong in 1949 la Pekin si Republica Chineză (Insula Taiwan), fondată în 1912 la Nankin (capitală si astăzi) de către Sun Yat-sen pe rămăsitele fostului imperiu chinez al dinastiei Qing (al cărui guvern, mult timp, a fost condus de către leaderul nationalist Tchang Kai-chek) cu o populatie de cca 23 mil. loc, care împreună formează zona economică „Marea China”.

După reformele economice angajate în 1978 de catre leaderul PCC Deng Xiaoping ea devine unul dintre actorii economici si geo-politici mondiali cei mai importanti, iar astazi, cu un PIB nominal de cca 13.000Md$S, ceea de-a doua putere economică mondială, după SUA (cu PIB nominal cca 20.000Md$US) si înaintea celorlate state membre ale G7 (Japonia–PIB nominal cca 5.000Md$, Germania– PIB nominal cca 4.000Md$US, Franta–PIB nominal cca 3.000Md$US, Marea Britanie – PIB nominal cca 2.800Md$US, Italia – PIB nominal cca 2.000Md$US si Canada – PIB nominal cca 1.700Md$US).

În sfârsit, iată si cele 4 noduri „dure” ale retelei (grafului) de tip french connexion, prin care, în principiu, studentii chinezi ajung în Franta. Primul, este reprezentat de către persoanele juridice si fizice având ca „obiectiv de activitate” în China, educatia (prin intermediul cursurilor private si în special, al celor de limbi străine). Al 2-lea nod, este reprezentat de către cele 5 CEF (Centre de Sudii a Limbii France) în China (Pekin, Sanghai, Canton, Chengdu si Wuhan), în care (ca si în Romania, dar aproape peste tot, in institutiile socio-culturale franceze) personalul de nationalitate franceză, competent pentru orientarea profesională a viitorului student în Franta, lipseste (este absent) cu desăvârsire. Evident, din motive financiare! El este înlocuit cu personal recrutat la „fata locului” (rectruté local), în principiu, foarte incompetent (ca si in Romania, de altfel) si mult mai coruptibil, care „rupe” ceva în limba franceză si are doar vagi cunostinte despre educatia în Franta, dar care costă mult mai putin autoritătilor franceze. Al 3-lea nod este reprezentat de către universitătile franceze, destinatiile finale ale tinerilor chinezi dornici sa studieze în Franta. În sfârsit, cel de-al 4 –lea nod, un adevarat „nod gordian”, reprezentat de către cadrele didactice universitare (enseignants – chercheurs, research professors) din institutii, care se lasă corupti si permit obtinerea diplomelor de către acesti tineri chinezi care, într-o mare majoritate de cazuri, nu au nici măcar, un nivel de limbă franceză corespunzător DELF. Cu atât mai putin corespunzător DALF, care ar fi absolut necesară pentru nivelul de Master (M1-M2, reprezentând ciclul universitar secund) si în special, în filierele socio–umane, financiar–economice si literar–artistice. 

În ceea ce priveste coruptia, ea este prezenta, generalizată si „bine pusa la punct” în toate nodurile retelei (grafului). Iată de ce vorbim în cazul acestui trafic de diplome, în termeni juridici, de o  „crima organizata”. Suma de bani necesară admiterii la studii si finalizării acestora (în principiu, între 2.000-3.000€/diploma), este platita, în general, în „rate”. După posibilitătile fiecăruia. Ea, însa, este integral achitată la obtinerea diplomei universitare! „Recuperatorii” sunt, în exclusivitate, chinezi. Cu un deceniu în urmă când „traficul” a fost „evidentiat”, public (adică, scandalul este declansat) la Universitatea Sudului de la Toulon, conform surselor mele proprii, ar fi fost înscrisi cca 650 de chinezi.

EPILOG

Pe 18 ianuarie 2016 (adica, dupa 6 ani de ancheta adminisrativa si penală, ceea este foarte rar într-un dosar corectional), va debuta la Tribunalul Corectional din Marsilia, procesul traficului de diplome de la Universitatea Sudului Toulon, descoperit cu un deceniu în urmă. Printre cei 6 inculpati în dosar (pentru coruptie pasivă, fals si uz de fals, respectiv, deturnare de fopnduri publice – având în vedere că studentii chinezi „adusi” la studii în Franta, beneficiau de alocatii de studii si de locuintă din partea Statului francez, prin intermediul primăriei) se afla, evident, fostul presedinte al universitatii, Laroussi Oueslati (înalt functionar al statului, atunci în vârsta de 55 de ani), care va si demisiona în anul universitar 2009–2010 (ca urmare a solicitării revocării lui de catre ministrul învătământului superior si a cercetării de atunci, Valérie Pécresse – care, de altfel, va fi anulată pe 12 iunie 2015 de catre Consilul de Stat) si în plus, în acest dosar, va efectua si o detentie provizorie (între 27 septembre 2010 – 6 mai 2011).

Conform declaratiei acestuia, care într-o primă fază, nega acuzatiile care i-au fost aduse, el ar fi avut ca obiectiv, cresterea numărului de studenti (în special, străini), ca urmare a punerii în aplicare a dispozitivului de autonomie universitară, în genul sistemului anglo–saxon, la propunerea presedintelui Nicolas Sarkozy (2007 – 2012), adept al acestuia. Alături de el va fi judecată si Huimin Ren (însarcinată din partea presedintiei universitătii cu recrutarea studentilor chinezi). Alti 4 cetateni de nationalitate chineza vor fi considerati „complici” ai lui Laroussi Oueslati (dintre care 2, încarcerati si ei în detentie proivizorie cu „seful” lor), dar numai, unul singur, Qing Li (fostă studentă chineză) a fost adus în fata instantei, pentru că ceilalti 3 au părăsit, între timp, teritoriul national (francez).

În verdictul său din 24 ianuarie 2016, Oueslati, care, ulterior, ar fi recunoscut ca „i-ar fi fost greu sa reziste tentatiei”, Tribunalul Corectional din Marsilia, îl condamnă pe acesta la 2 ani de închisoare, dintre care un an cu suspendare si la o amendă penală de 10.000€, în timp ce Ren, „asociata” lui va fi amendată cu 35.000€ (din care ½ revenea, tot lui Oueslati), pentru angajarea ei pe un post de ATER (Atasat Temporar de Învătământ si Cercetare – cu o durată de 4 ani, renuvlabil) de limbă chineză, fără să îndeplinească conditiile impuse de lege (să fie titular de diploma de doctor si să fie admis pe listele de calificare pentru titlul de „enseignent – chercheur”, în asteptarea unei titularizări si n-ar fi efectuat nici orele de curs prevăzute în contract), motiv pentru care a si fost sanctionat, în plus, cu un an de închisoare cu suspendare.

Cei 4 chinezi, complici în dosar, au fost sanctionati, toti, cu pedepse de închisoare, cu suspendare, cuprinse între 6–18 luni, ceea ce nu a mai necesitat extrădarea lor în Franta, cu toate că mandate de arestare internatională, ar fi fost emise contra lor, de către procurorul Ludovic Leclerc, care, în calitate de avocat general la proces (reprezentând Ministerul Public) a si solicitat contra lui Oueslati, 3 ani de închisoare dintre care 18 luni de suspendare.

În sfârsit, după cum era si de asteptat, profesorul Laroussi Oueslati si Huimin Ren vor face apel (recurs) la sentinta pronuntată de către TC Marsilia, ceea ce a fost o „idee” bună pentru că, instanta în Apel de la Aix en Provence (Aix – Marseille Métropole) a fost mai „întelegătoare” (indulgentă) cu ei, reducând „substantial” sanctiunile lor penale, cu toate că pe 3 noiembrie 2016, avocatul general al acuzarii Pierre-Jean Gaury (reprezentând Ministerul Public) a solicitat aceasi pedeapsă cu care inculpatii au fost sanctionati în Prima instantă si în plus, cu interdictia de a „putea practica, timp de 5 ani, o functie publică”. Astfel, fostul presedinte al universitatii Toulon a fost condamnat, conform verdictului din 14 decembrie 2016, la 2 ani de închisoare, dar cu suspendare si la o amendă de „numai” 20.000€, iar „colaboratoarea lui, Huimin Ren, la 6 luni de închisoare cu suspendare si „numai” la 10.000€”. Ca urmare, CNU (Consilul National al Universitilor) a aprobat fostului  profesor să-si reia activitatea didactică universitară si de cercetare începând cu luna mai 2017, dupa ce a fost  „radiat pe viată” (în urma procesului din Prima instanta), de pe lista functiei publice de „enseignant – chercheur”.

De origine tunisiană, profesorul Laroussi Oueslati (n.1960), ajunge în Franta (cu părintii si cei 8 frati ai săi) la vârsta de 9 ani si va copilării în cartierul Sainte-Musse din Toulon. În afară de functia de presedinte al Universitatii Sudului Toulon (ales pe 6 februarie 2007 cu 70% din totalul de vouturi si pâna la demisia sa, pe 6 noiembrie 2009, al cărui vicepresedinte a fost între anii 2002–2007), acesta era, începând cu 2004, si consilier al regiunii administrative PACA (Provence – Alpes – Côte d’Azur) din partea PRG (Partidul Radical de Stânga – al carui membru era din 1993), dar si consilier municipal al primariei Toulon (prima dată, între 1995 – 2011, apoi din 2004, din nou).

Doctor în stiinte ingineresti (în 1990 la Universitatea Toulon), competententele profesionale ale profesorului Oueslati, sunt multiple, în domenii foarte diversificate: informatică industrială si sisteme inteligente asistate de calculator, electronică, electrotehnică,  automatică, matematică si fizică aplicată, în urma unor studii „clasice” universitare (tipice, unui imigrant!), fără să fi trecut prin „filiera regală”, tipic franceză, al sistemului educational elitist de „grandes écoles”.

După un bacalaureat stiintific (Bac S) la Liceul Rouvière, el se înscrie în filiera universitară de scurtă durată (bac+2 ani de studii) si „diplomantă” a IUT (Instritut Universitar de Tehnomogie), unde obtine o diploma de în geniu electric si informatica industriala. Apoi, având rezultate foarte bune, în loc să se angajeze în viata activă (cum se întâmplă, în general), el trece la sistemul universitar de lungă durată si obtine Licenta (Bac+3 ani de studii), respectiv, Maîtrise (Bac+4 ani de studii–astazi, Master 1/M1, dar echivalentă cu o diplomă universitară de lungă durată în sistemul vechi) în electronică, electrotehnică si automatică a Universitatii Sphia Antipolis din Nisa, pentru că un an mai târziu să obtină si un DEA (Diplomă de Studii Aprofundate– echivalenta cu un Master 2/M2) în sisteme inteligente asistate de calculator, la Universitatea Aix – Marseille.

După sustinerea tezei de doctorat în 1990, el devine ATER la Universitatea Paris 6 (Pierre-et-Marie-Curie), iar ulterior, după abilitarea sa ca „enseignent – chercheur” (în calitate de conferentiar si apoi ca profesor), va preda matematica, informatica, automatica si fizica aplicată la Universitatea Sudului de la Toulon, unde va fi apreciat, atât pentru competenta sa profesională cât si pentru cea de manager, ca initiator a unor proecte universitare importante, printre care si crearea de DU (Diplomă Universitară) în „Jurnalism, presă, multimedia” (în 1998), respectiv, dezvoltarea UFR (Unitate de Invătământ si Cercetare – facultate în vechiul sistem) „Stiintele informatiei si comunicării”  (în 2004).

Bibliografie

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.