Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Ca să avem o zootehnie performantă, este nevoie de irigații. Este un adevăr elementar, pentru care nu mai trebuie să pledăm. Am discutat despre provocările la care e supusă zootehnia cu fermierul Ioan Chiriac de la Radomirești, județul Bacău. „Pe malul Siretului, erau organizații nefuncționale ale udătorilor (UAI) pentru că lipsea sursa de apă. Sistemul a funcționat până prin 2000 dar s-a colmatat sursa și nu a mai avut apă. Cum este UAI Dumbrava din comuna Itești. Sursa de apă era lacul de acumulare de pe Siret, dar lacul s-a colmatat între timp și nici stația nu mai funcționa. Lacul nu are golire de fund. Există companii de stat, beneficiare ale investițiilor făcute înainte de 1989, dar, după 1990, nu au mai făcut întreținerea lacului. Problema e că se pompa apa de jos la vreo 50 de metri, după care apa curgea pe un canal deschis. Se pierdea multă apă pe canal. Acum, beneficiem de un proiect finanțat prin ANIF de vreo 5 Mil€: se reface priza, se decolmatează, se pun pompe noi, cu debit variabil, cu consum mai mic de energie, și tot canalul va fi betonat și impermeabilizat. Este o lucrare mare, dar care le aduce fermierilor un avantaj fiindcă vom avea apă la solele pe care le lucrăm. Acum, organizațiile udătorilor beneficiază de fonduri europene gratuite până la 1,5 Mil € pe un proiect pentru stații de re-pompare a apei din aceste canale de irigații prin conducte de pvc. Eu nu am acces la proiectul tehnic al ANIF. Fermierii vor plăti cheltuielile neeligibile. Se ia un avans de la Fondul de garantare și Organizația udătorilor plătețște un comision. Oricum, sumele plătite de fermieri sunt infime, raportate la un grant de maxim 1,5 Mil€, dar să nu uităm investiția de bază, care este de 5 Mil€. Este un avantaj extraordinar. Era nevoie de această lucrare.”
Pentru zootehnie, este nevoie de porumb de siloz, de un fân de calitate. Zonele din sudul Moldovei, din Dobrogea, Bărăgan și din toată Oltenia se confruntă tot mai dramatic cu episoade lungi de secetă. Nu cumva guvernele noastre ar trebui să aloce fonduri preponderent pentru fermierii care fac zootehnie? Adică poți să pierzi cultura de porumb un an sau doi și poți să reiei ciclul, sigur, cu niște cheltuieli mari, dar dacă ai distrus vacile unei ferme, e foarte greu să mai refaci șeptelul. Sacrificăm vitele, pierde enorm fermierul și pierde România.
„Pentru fermele de vaci cu lapte, furajul de bază este porumbul de siloz. În general, fermele zootehnice, care au fost construite înainte de 1989 (iar eu mă aflu într-o astfel de fermă), s-au ridicat pe lângă cursuri de apă. Nu se construia nicio fermă zootehnică dacă nu avea măcar un pârâu în preajmă. Înainte de 1989, se insista foarte mult pe valorificarea producțiilor secundare din agricultură și din industria alimentară. Lucru care se face și acum. Alergăm după borhot până la Buzău sau până la Miercurea Ciuc. În același timp, se cereau producții tot mai mari de boabe. Și atunci luau de la baza furajeră, ceea ce provoca o adevărată luptă între zootehniști și fermierii de la vegetal, dar se făcea siloz și atunci. Acum, avem libertatea să semănăm porumb pentru siloz cât să îndestuleze ferma. Ministrul Barbu a venit cu o propunere bună, pe care a și notificat-o la Bruxelles. Suma de 460€ la hectarul de porumb siloz este o poveste. Eu nu cred.
Este o idee foarte bună, dar trebuie dusă până la capăt. Porumbul siloz este un furaj de volum și trebuie pus în imediata apropiere a fermelor, dar asta intră în contradicție cu GAEC 7 (n.r. Standardul de Bune Condiții Agricole și de Mediu 7), care interzice monocultura. Trebuie deci creată o facilitate pentru porumbul siloz, care nu trebuie condiționat de rotația culturilor. Altfel, te obligă peste un an să cari porumbul tocat de la distanțe foarte mari, ceea ce înseamnă costuri foarte ridicate.
Nu mai ajung banii promiși de ministru. O idee generoasă se poate transforma în costuri suplimentare. Dacă pui lucernă lângă fermă, porumbul trebuie să-l duci mai departe. Eu ar trebui să semăn porumb la 30 de kilometri, o cheltuială suplimentară, mai mare decât cei 270€ promiși. În jurul fermei, am doar 100 de hectare și doar acolo pot pune porumb siloz. Este un început și sistemul e perfectibil. Oricum, trebuie făcut ceva pentru că vaca de lapte este în cădere liberă ca efectiv. Avem cea mai mică producție pe cap de vacă mulsă din Europa. Reușim să asigurăm doar 40% din necesarul de consum și importăm diferența din țările vecine. Înainte de 1989, aveam 7 milioane de vaci cu lapte”, spune Ioan Chiriac. În Registrul Genealogic din România, avem 250.000 de vaci. „Problema este însă alta: numărul fermelor de vaci cu lapte se reduce de la an la an. E adevărat că investitorii străini fac alte ferme mari, ceea ce trebuie să le dea de gândit celor care fac strategii la Ministerul Agriculturii pentru că vaca are un prag de rentabilitate. Eu cred că susținerea ideii că 20 de vaci cu lapte rezolvă problema unei familii este falsă. Pragul de rentabilitate este mult mai sus. S-a demonstrat că o fermă este profitabilă dacă are minim 100 de vaci cu lapte la muls. Nu vorbim de cei cu două-trei vaci. Ei există acolo pentru a mobila relieful.”
Nu cumva noi avem nevoie stringentă de crescători în primul rând? Concomitent, trebuie să formăm tineri cointeresați să crească vaci. „Dacă vor fi facilități, crescătorii vin. Fiecare își face un minim plan de afaceri. Pentru mine, 3 ani din 5 au fost proști. Pe mine m-a salvat zootehnia. Faptul că nu am suprafață agricolă mare m-a ferit de pierderi foarte mari și m-am ocupat mai mult de zootehnie, unde cash-flow-ul este mult mai bun, decât la cultură vegetală. În anii foarte proști pentru producția vegetală, zootehnia nu are aceleași probleme. Zootehnia amortizează șocurile cumva în situații de criză. Numai că zootehnia presupune mult mai mult efort. Este industria grea a agriculturii și trebuie să lucrezi 365 de zile pe an. Pe măsură ce numărul de animale crește, zootehnia devine o activitate aproape industrială, în care poți să planifici, inclusiv aprovizionarea cu furaje din exterior. Cu excepția furajelor de volum, care trebuie produse lângă fermă.”
Va mai dori fermierul cu 1000 de vaci să păstreze junincile de dragul subvenției? Fiecare crescător are tactica lui de fermă. E greu de crezut că va face investiții noi în adăposturi. „Dacă acest program de cointeresare ar fi stabil, cred că ar fi destui care și-ar mări efectivele. Nu toți. Generația mea este mai conservatoare și continuăm activitatea pentru că este modul nostru de viață. Trebuie să-i atragem însă pe tineri prin programe cu facilități. Ar putea veni și unii emigranți înapoi dacă oferi facilități pentru juninci, pentru construcții zootehnice noi. Există voința să se acorde credite cu dobândă de 1,95% pentru agricultură. Este o măsură foarte bună în condițiile în care rata de finanțare a Băncii Naționale este de 7%, iar noi împrumutăm cu 10% ca să facem zootehnie. Atât plătim la băncile din România, bănci care, în ultimele 9 luni, au depășit profitul pe care l-au făcut în 2022. Cel mai mare profit din istorie. Să vedem dacă guvernanții manifestă consecvență în politicile lor.”
Este adevărat că o fermă comercială performantă este un sistem și, ca orice sistem, are o anume inerție a ei. Lucrurile par că merg de la sine fiindcă omul a devoltat afacerea în timp, însă pentru un emigrant care s-ar întoarce, o investiție în vaca de lapte, cu puținii bani câștigați în Occident, este o nebunie. Acolo unde au năpădit fermele DN Agrar, nu mai poate nimeni să crească măcar 5 vaci, nu 50 sau 100. Un tânăr care se întoarce are o singură șansă: să lucreze la ei în condițiile impuse de ei. România are nevoie de ferme mari și de ferme mici, dar acest raport trebuie stăpânit atent prin politici adecvate. Avem nevoie și de unii, și de alții, dar ca să elimini posibilitatea apariției unor fermieri tineri în zone mari din țară este o crasă lipsă de strategie social-economică. „Din nefericire, acesta este viitorul. Îmi pare rău că trebuie s-o spun. Străinii vin aici și nu fac niciun comentariu în raport cu facilitățile oferite. Au o piață de desfacere sigură aici, industria laptelui are nevoie de o cantitate constantă și de aceeași calitate. Gustul laptelui nu se modifică de azi pe mâine. Rețeta furajeră este aceeași. Procesatorii sunt foarte atenți la costuri. Cei mici nu fac la fel. Lactalis preferă să ia 8.000 de litri de la mine, decât să ia 1.000 de litri de la un fermier mai mic. Dacă găsește 30.000 de litri la altă fermă, Lactalis merge acolo. Îmi dă graficul cu o lună înainte și îmi oferă 2,15 lei pe litru. A făcut o cisternă de 14 tone ca să ia laptele de la mine și de la Răzvan Horoi. Ca să meargă la capacitate maximă.”
Ministrul Barbu a constatat că soia este în scădere fiindcă trebuie irigații, în schimb, a crescut suprafața de lucernă. „El ia banii de la soia care trebuie stimulată pentru că este plantă anuală, adună mai mult azot în sol. Soia se poate păstra, deficitul de soia e foarte mare. Limitarea prețurilor nu a dus la creșterea prețurilor și a producției de lapte. Se vorbește tot mai mult de produsele falsificate din piață. Basarabenii au făcut niște investigații despre produsele lactate din România cu 70% grăsimi trans. Iar legea permite maxim 2%. Va fi o campanie pe această temă și nu e rău. Supermarcheturile nu vor nici acum să pună produsele lactate pe un raft și produsele cu grăsimi vegetale pe alt raft. Nouă ne-ar conveni să specifice pe etichetă, pe raft cât la sută este lapte în produsele respective. Produsele noastre numai din lapte sunt ceva mai scumpe, decât produsele cu înlocuitori aduși de Cargill din Malaezia. Și e normal să fie așa. Pe politicieni îi interesează numai securitatea alimentară, nu au nicio treabă cu siguranța alimentară. Ce pun oamenii pe masă? Nu are importanță că mănâncă azi și mor mâine.” Fermierul nu-și poate optimiza costurile prea mult pentru că peste 70% reprezintă furajele. Marja tehnologică este foarte subțire. Tehnica performantă costă și amortismentele vor fi pe măsură. „Problema este să ținem în mână și costurile fixe, și costurile variabile. Din păcate, prețurile nu prea mai acoperă costurile. ASAS ar trebui să dea o orientare pentru costuri de referință, ca în Spania”, spune Ioan Chiriac.
Când nu are timp să treacă prin fermă, își urmărește vacile pe monitor. „2023 a fost cel mai prost din ultimii cinci ani. Anul trecut, am avut rezervă de furaje, iar în acest an, am consumat furajele scumpe și prețul de cost s-a dus foarte sus. Voi ieși pe profit, dar la limită. Profitul e necesar ca să pot lua credit. Banca îți face dosarul pentru Fondul de garantare și îi finanțează numai pe cei care au facilități de la stat.” Fermierii noștri au crescut treptat prin munca și inteligența lor, dar s-au obișnuit cumva cu această cămătărie legalizată…
Ziaristul, scriitorul și fotograful Viorel Patrichi
- Viorel Patrichi: Lupii din România atacă Republica Molotov
- Viorel Patrichi (Lista de publicații pe site-ul Rost Online)
- Încă o interdicţie de intrare în Ucraina. De data asta, pe numele jurnalistului Viorel Patrichi
Articole asociate
Notă. Lista de articole al autorului Viorel Patrichi în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
