In memoriam Charles de Gaulle. O dublă comemorare în luna noiembrie: 50 de ani de la decesul Președintelui Francez Generalul Charles de Gaulle, 9 Noimebrie 1970, 130 de ani de la nașterea sa, 22 Noiembrie 1890

O personalitate eminentă a secolului 20, Președintele Francez Charles de Gaulle, omul care a fost simbolul luptei pentru eliberarea Franței de sub dominația germano-fascistă, dar și o extraordinară personalitate, om de cultură, strateg, scriitor și filosof. Dar pentru a vorbi de el, nu sunt suficiente sute și sute de pagini, iar biografiile despre acest om extraordinar, sunt extrem de numeroase. Vom aminti numai pe scurt câteva date, reper din această viață ieșită din comun.

Născut pe 22 Noiembrie 1890 la Lile, dintr-un tată dintr-o străveche familie aristocratică, cu zeci de reprezentanți ai vechii nobilimi militare, dar și a administrației Regilor Franței și dintr-o mamă dintr-o familie înstărită a burgheziei industriale din nordul Franței, cu rădăcini Irlandeze și Germane, tânărul Charles de Gaulle, se va înscrie ca voluntar timp de 7 ani, în Armata Franceză. După ce obține primele grade de Sub Ofițer, va fi admis la Scoală Militară, pe care o va absolvi cu Gradul de Sub Locotenent. Batalionul pe care îl va conduce în Primul Război Mondial, va avea grave pierderi din partea trupelor germane și Charles de Gaulle devenit Căpitan, vă cădea prizonier și va petrece 2 ani și jumătate într-un lagăr de Ofițeri unde va întâlnii numeroși camarazi care vor deveni mai tărziu diferite personalități ale vieții militare sau industriale franceze. Reîntors după război în familie, va fi trimis doi ani de zile în Polonia, unde va instruii Armata Poloneză. Reîntors, va ocupa diferite funcții în Armată pentru a fi trimis în 1931, timp de doi ani de zile, în Liban și Siria. Reîntors în Franța, vă intra în structurile militare, între care Consiliu Superior al Armatei, condus de Mareșalul Petain, care îi fusese Colonel în regimentul care îi servise în timpul primului Război Mondial.

Până în 1931, Generalul Charles de Gaulle, vă scrie un număr de cărți de strategie militară, de o extremă importanță. Astfel el va dezvolta pentru prima oară în Franța, doctrina trupelor blindate și mecanizate și a unor corpuri mobile pentru a înfrunta viitorul inamic. Aceasta în prezența doctrinei oficiale a șefilor militari din epocă, care preconizau o strategie imobilă de așteptare și de mobilizare numai pe faimoasa linie Maginot. De altfel eșecul acestei doctrine absolut depășite, a fost verificată în momentul atacului trupelor germane, când trupele de parașutiști ale forțelor extrem de mobile ale Armatei Germane, au luat pe la spate linia de fortificație Maginot, cauzând o înfrângere totală a trupelor Franceze.

Foarte interesant, Generalul German Guderian, Liderul trupelor de blindate germane, a apreciat și a adoptat ideile inovatoare ale Generalului Charles de Gaulle. Promovat General de Brigadă la începutul campaniei, Generalul Charles de Gaulle va pleca în Anglia de unde va lansa faimosul apel din 18 iunie 1941, care reprezintă extraordinara chemare către națiunea Franceză, pentru a se ridica contra ocupantului nazist și a guvernului care a trădat Franța, al Mareșalului Philippe Pétain. Victoria aliaților și eliberarea Franței cu trupele Franceze alături de cele Americane, a însemnat triumful celui care devenise deja o legendă până la Franța, Generalul Charles de Gaulle. Devenit Președintele Consiliului de Miniștrii și dezgustat în 1946 de certurile reîncepute de clasa politică Franceză, Generalul Charles de Gaulle se va retrage în Estul Franței în localitatea Colombey les deux Eglises. Până în 1958, Generalul Charles de Gaulle va scrie un număr de cărți de istorie și pagini de o înaltă valoare literară, de o rara sensibilitate, pătrunse de o extraordinară iubire pentru istoria și națiunea Franceză.

În plină perioadă de frământări sociale și politice și de campanie militară în Algeria, contra mișcării de “eliberare” provocată de țările comuniste, Generalul Charles de Gaulle își va relua poziția de Lider, devenind Președinte al Consiliului de Miniștrii. Ales Președinte al Franței cu o largă majoritate, Generalul Charles de Gaulle va superviza în anii 1960, accesul la independență, al fostelor colonii din Africa Franceză și va moderniza Franța, redându-i locul pe scena mondială. Sub conducerea lui, Franța devinde o mare Putere Nucleară și militează pentru o politică independentă în fața supremației Americane. Diferitele schimbări în societatea Franceză, penetrarea ideilor de stânga, care de ani de zile invadaseră cultura, educația și mass-media franceze, duc la revolta studențească din mai 1968.

În această perioadă, între 14-18 mai, Generalul Charles de Gaulle va efectua o vizită în România, unde va fi primit de tânărul dictator, Nicolae Ceaușescu, care în acea perioadă reprezenta încă o speranță de liberalizare a dictaturii comuniste în tara noastră.

Fotografiile pe care le publicăm, arată și moementele istorice ale Generalului Charles de Gaulle, dar și cele cu vizita lui în tara noastră. Referendumul din aprilie 1969, care prevedea o modificare a regiunilor franceze, dar și a Senatului, fiind respins de alegători, Generalul Charles de Gaulle va demisiona imediat și se retrage la proprietatea sa de la Colombey les deux Eglises. Va face lungi voaiaje în Irlanda și va vizita de asemeni în Spania, unde se va întâlni cu Generalul Francisco Franco. După această vizită, el va spune: “Regret că nu ne-am văzut mai devreme!”.

Moare pe 9 noiembrie la ora 20:00 , singur în fața televizorului, de un anevrism, în timp ce își făcea pasența cu care era obișnuit. Până a doua zi decesul lui va fi ținut secret. La liturghia religioasă care va urma de Notre Dame de Paris unde 33 de Sefi de state vor asista și reprezentanți din 83 de tari, cosciugul lui nu va fi prezent, căci el a cerut să fie înmormântat numai în familie, iar trupul neînsuflețit a fost dus de la Vila familială, direct la cimitir pe un afet de tun în prezența locuitorilor satului și a unui detașament militar. Un mare om a dispărut. Președintele Georges Pompidou a spus: “Franța a rămas văduvă!”

Comentariu: Nu pot să vorbesc despre omul extraordinar care a fost Generalul Charles de Gaulle, fară ca un val de emoție să mă inăpădească. Tânăr copil, am avut de la tatăl meu, lecția de istorie despre Franța. El mi-a spus: “Fiule, nu uita acest mare om, Generalul de Gaulle, care a salvat Patria sa de dictatura nemților”. Au trecut anii și în luna mai 1968, student la Academia de Studii Economice, Facultatea de Comerț Exterior, ieșeam de la cursuri în Piața Romană la începutul după-amiezii. O Mașină deschisă având în față coloana oficială de motocicliști, trece având în spatele mașinii pe Generalul de Gaulle și pe Ministrul de Externe, Corneliu Mănescu, îndreptandu-se către Palatul Victoria. Spontan strig din toate puterile: “Vive le General de Gaulle!” Și puțin speriat de îndrăzneala mea mă grăbesc să plec din piață. Octombrie 1970, ajungeam la Paris, unde primisem, cu ajutorul Autorităților Franceze, permisul de a emigra și a mă stabili. Prmul meu gând era să mă duc să văd cel puțin chiar de departe, reședința celui care era omul pentru care aveam atât de mare admirație, Generalul de Gaulle și dintr-o dată, în a treia săptămână de când sosisem, vine vestea dureroasă pe 9 noiembrie a dispariției sale. Cu emoție și cu lacrimi, am stat în fața televiziunii cele două zile care au urmat de neașteptata solidaritate a poporului francez în fața pierderii acestui mare om. Am avut după aceea mai tărziu ocazia de a vedea de mai multe ori și de a vizita reședința sa la Boisserie, la Colombey les deux Eglise. Devenit muzeu, reședință sa este vizitată de un număr imens de francezi și de străini. Am fost de asemeni să mă reculeg în fața mormântului din cimitirul comunal unde se odihnește alături de soția lui, Yvonne și fica lui Ane. Nu departe, pe colinele care domina Colombey les deux Eglise, a fost înălțată o imensă cruce de lorena, simbol al luptătorilor pentru libertatea Frantei și insigna a Partidului Gaulist.

Autor: General Bg. (r) Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Directorul Jurnalului  Patria Română

Nota Reacției Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Generalul Charles de Gaulle (1890–1970, președinte al Republicii Franceze între 1959–1969, Președinte al Consiliul de Miniștri și Ministru al Apărării  între 1958–1959, Șeful Guvernului Provizoriu Provizoriu al Republicii Franceze între 3 iunie 1944–27 octombrie 1946, Președintele Comitetului Francez de Eliberare națională între 1 iunie 1943–3 iunie 1944, Președintele Comitetului Național Francez între 24 septembrie 1941–3 iunie 1943, Șeful Republicii Franceze Libere între 18 iunie 1940–1 august 1943, fondatorul celei de-a 5-a Republici Francze în 1958), este, indiscutabil unul dintre cei mai mari eroi ai Franței, considerat, printre altele  și „fondatorul” Franței moderne, respectiv, precursorul actualei Uniuni Europene, alături de Konrad Adenauer (1876 – 1967, om politic german,  creștin-democrat german, de profesie jurist, primul cancelar german postbelic).

Identificat, incepând cu 18 iunie 1940 cu istoria Franței Libere, Charles de Gaulle  este la originea unor reforme profunde și de mare anvergură pe toate planurile vieții social–economice și politice franceze: crearea Securității sociale, a Alocațiilor familiale, a unor dispozitive de naționalizare masivă, a comitetelor de întreprindere, promulgarea legii care permite accesul femeilor la vot, crearea celebrelor și prestigioaselor școli de înalte studii: IEP (Institutul de Studii Politice–instituție publică cu caracter științific, cultural și profesional)–Sciences Po (cunoscut între 1872 când este fondat și pâna în 1945 sub numele de „École libre des sciences politiques”) și ENA (Școală Națională de Administrație–instituție de învatamânt superior cu caracter administrativ fondată), precum și crearea RPF (Rassemblement du Peuple Français–partid  politic gaulle-ist/de dreapta, fondat pe 14 aprilie 1947, activ până în 13 septembrie 1955).

Acestea sunt urmate de evenimente politice majore: decolonizarea Algeriei (Războiul Algeriei 1 noiembrie 1954–9 septembrie 1962), ieșirea Franței, pe 7 martie 1966, din NATO (North Atlantic Treaty Organisation–organizație politico – militară creată pe 4 aprilie 1949 de către semnatarii tratatului de la Bruxelles: Franța, Benelux (Belgia, Luxembourg, Olanda) și Marea Britanie, împreuna cu SUA și Canada, precum și alte 5 state ale Europei Occidentale: Italia, Portugalia, Danemarca, Norvegia și Islanda, nouă constituție (conform căreia președintele este ales pentru un mandat de 7 ani, prin vot universal, renuvlabil), introducerea referendumului, etc.

Generalul Charles de Gaulle  este sprijinit în această perioada de către SAC (Serviciul de Acțiune Civică), organism „independent” de Partidul Gaulle-ist (RPF), în legalitate între 1960-1981 creat sub formă unei asociații conform legii specifice ONG-urilor din 1901 în serviciul Generalului Charles de Gaulle și apoi al „succesiunilor” gaulle-iste, o „Poliție paralelă”, inițiată în serviciul Generalului după întoarcerea să „la putere” în 1958, de către o „garda de fideli” și „devotați necondiționat” gaulle-ismului, având că „obiect de activitate” mobilizarea poporului francez contra comunismumlui. [A se vedea pentru detalii și articolul autorului: SAC (Serviciul de Acțiune Civică)].

Datorită epuratiilor efectuate în particular în anii 1968-1969, dar în general până în 1981, când François Mitterrand (1916 – 1996, președintele Franței între 1981–1995) îl suspendă, oficial), numeroși membri ai SAC (conform unor informații care ne furnizează François  Audigier), au fost judecați și condamnați pentru: vătămări corporale (voluntare) grave, port ilegal de armă, agresiuni armate, escrocherii, fals și uz de fals, falsificare de bancnote, proxenetism, șantaj, incendii voluntare, racket, trafic de droguri, hold-upuri, abus de încredere, atentate, furturi și comercializare de obiecte furate, asociere de răufăcători în bandă organizată, degradare de vehicule, utilizare de cecuri falsificate, ultraj, etc.

Printre altele, în afară de crearea „franc-ului greu” (nou=180 mg de aur fin, cu paritaățile pivot (standard): 1$USD=4,92Ffr; 1DM=1,236Ffr; 1£=13,85Ffr;1FCh=1,141Ffr și 1NLG=1,367Ffr), în 1958, generalul Charles de Gaulle este cel care va inaugura și cel mai mare telescop din Europa Occidentală (Observatorul) la Saint-Michel-de-Provence (departamentul Alpes de Haute Provence, regiunea administrativă PACA–Provence–Alpes–Côte d’Azur), iar pe 11 mai 1960 va lansa SS France was (Paquebot France–Compagnie  Générale Transatlantique, French Line) construit în Șantierele Navale din Saint–Nazaire (departamentul Loire Atlantiquen, regiunea administrativă Pays de la Loire) și intrat în funcțiune pe 19 ianuarie 1962, care traversează Oceanul Atlantic, pentru că în 1965 să finalize lucrările la Tunelul Mont Blanc (de lungime 11,6km, de înaltime 4,35 m și de lărgime 8 m, cel mai lung tunel din lume pentru traficul de camioane când este dat în folosință) care leagă Franța (Chamonix-Mont-Blanc aflat la 1.274m altitudine) de Italia (Valle d’Aosta, aflat la 1.381m altitudine), al cărui proiect debutează în 1946 (în timpul Guvenului Provizoriu condus de către Charles de Gaulle) și unde pe 24 martie 1999  are loc un grav accident rutier (că urmare a unui incendiu provocat la bordul unui vehicul înmatriculat în Belgia, în jurul orei 10h45) în care  39 de persoane îsi vor pierde viața.

[A se vedea pentru detalli si articolele autorului].

Bibliografie selectivă

Remember: 1959–1969. „Il faut tuer De Gaulle (1970–2020)”, „le plus illustre des Français”. [„De Gaulle trebuie ucis”. „Cel mai ilustru dintre francezi”, comandant istoric legendar, fondator al celei de a V-a Republici și atentatele (atacurile) teroriste eșuate contra acestuia (Subiect de teză de doctorat, Partea I: OAS – Organizația Armată Secretă, puciul generalilor de la Alger, dosarul Bazooka, atentatul de la Pont-sur-Seine)]

Remember: 1959–1969. „Il faut tuer De Gaulle (1970–2020)”, „le plus illustre des Français”. [„De Gaulle trebuie ucis”. „Cel mai ilustru dintre francezi”, comandant istoric legendar, fondator al celei de a V-a Republici și atentatele (atacurile) teroriste eșuate contra acestuia (Subiect de teză de doctorat, Partea II: Charlotte Corday de la Petit–Clamart, Mont Faron)]

Serviciul de Acțiune Civică (SAC) al lui Charles de Gaulle și Masacrul de la Douronne (Auriol), crimă politică sau răzbunare crapuloasă, în căutarea adevărului istoric! Lionel Collard (unul dintre cei foști condamnați la închisoare pe viață în dosar și singurul în viață), care trăiește astăzi (undeva) în spațiul mioritic „extins”, este (tot) singurul care ne-ar putea face dezvăluiri…

Bibliografie gennerală

Lucrări publicate sub egida Jurnalul Bucureştiului

A se vedea și articolele

De ce Patria Română?

Cum este să fii român?

Naționalismul este existența noastră!

Vizita Generalului (r) Bartolomeu – Constantin Săvoiu, la Sanctietatea sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului

Dreapta: Triplă victorie în România, Franța și SUA (Corespondență de la Generalul Bartolomeu – Constantin Săvoiu)

Mesajul Generalului Constantin – Batolomeu Săvoiu cu ocazia acordării unor înalte distincții la Napoli și Vatican (Roma) în perioada 10 – 13 ianuarie 2019

Mesajul Generalului Bartolomeu – Constantin Săvoiu cu ocazia centenarului Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920 – 4 iunie 2020). „O Românie unită pe veci”!

Luptele de stradă Paris [Dezbatere televizată dintre G-ral (r) Constantin-Bartolomeu Săvoiu si Thomas Csinta, scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences]

Dezbatere pe tema „pandemiei intelectuale” din România, generată de către „fecaliști” (cei cu „structura fecalei”) și moderată de către Generalul Bartolomeu – Constantin Săvoiu!