Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Libertatea de exprimare este una dintre cele mai importante cuceriri ale democrației. Fără ea, nu există pluralism de idei, nu există dezbatere publică, nu există progres. Dar, în ultimul timp, asistăm la o deturnare gravă a acestui drept: libertatea de exprimare este tot mai des invocată pentru a justifica ura, violența verbală, jignirea, umilirea și anularea valorii umane.
Spațiul online a devenit, pentru mulți, un loc unde orice limită pare să fi dispărut. Sub masca „libertății de exprimare”, spațiul public a devenit pentru mulți un loc în care își revarsă frustrările prin jigniri, insulte, înjurături, amenințări și campanii de discreditare. Nu este vorba despre opinii diferite, despre dezacord exprimat civilizat sau critică argumentată, ci despre hate pur, lipsit de orice responsabilitate și empatie. Sub protecția anonimatului sau a distanței digitale, oameni care nu și-ar permite niciodată astfel de comportamente în viața reală își scuipă veninul în comentarii pline de vulgaritate, insulte grosolane, apelative degradante și atacuri la persoană.
Fenomenul a ajuns la un nivel absurd și îngrijorător. Sunt ținte ale urii online inclusiv oameni care reprezintă excelența în România de astăzi: sportivi precum David Popovici sau Simona Halep, jurnaliști și profesioniști respectați precum Andreea Esca, artiști, oameni de cultură, creatori, persoane publice care, indiferent dacă ne plac sau nu, au performanțe și contribuții reale. Postările lor sunt pline de comentarii în care sunt numiți „nulități”, „pupincuriști”, sunt înjurați, caricaturizați, comentarii pline de batjocură, dispreț și denigrare, care îi desființează, îi trivializează, îi înjură, îi reduc la zero. Nu se mai admiră excelența – se diminuează, se anulează, se murdărește. Aceasta nu este libertate de exprimare. Este anulare simbolică a valorii. Într-o societate sănătoasă, excelența este admirată sau, cel puțin, respectată. Astăzi însă, vedem cum performanța este minimalizată, competența este ironizată, iar meritul este suspect. Ura devine mai vocală decât aprecierea, iar mediocritatea își găsește alinarea în dispreț.
Fenomenul este cu atât mai grav atunci când vorbim despre body shaming, umilirea persoanelor cu dizabilități, afecțiuni medicale sau tulburări de dezvoltare neurologică. Batjocorirea, glumele degradante. ridiculizarea diferențelor fizice sau psihice au devenit aproape „normalizate” în online. Umorul prost mascat ascunde, de fapt, cruzime, iar cruzimea repetată devine violență psihologică. Atacurile la adresa unor persoane pentru ceea ce sunt–nu pentru ceea ce fac–reprezintă o formă de violență simbolică profund toxică. Faptul că aceste derapaje sunt tolerate sau chiar aplaudate spune multe despre degradarea spațiului public. De prea multe ori, cei care aruncă insulte și comentarii pline de ură o fac cu impresia că „nu se întâmplă nimic”. Că sunt doar cuvinte. Că, din spatele unui ecran, nimeni nu suferă cu adevărat. Realitatea este însă mult mai gravă.
Consecințele acestor comportamente sunt reale și dramatice. Numeroase studii și cazuri documentate arată că expunerea constantă la hate online poate duce la anxietate severă, depresie, izolare socială, pierderea stimei de sine și, în unele situații tragice, chiar la sinucidere. Cuvintele nu sunt inofensive. Ele pot răni profund, pot distruge vieți și pot împinge oameni vulnerabili dincolo de limita suportabilului. Este esențial să înțelegem că hate-ul repetat nu este o simplă „opinie dură”. Este o formă de agresiune psihologică. Iar atunci când este ignorată, tolerată sau banalizată, societatea accepta complicitate tăcută cu violența.
Nimeni nu știe ce lupte duce celălalt dincolo de imaginea publică. Nici sportivii de elită, nici artiștii apreciați, nici jurnaliștii cunoscuți nu sunt imuni la efectele degradării constante. Cu atât mai vulnerabili sunt copiii, adolescenții, femeile, persoanele cu dizabilități sau cu tulburări de sănătate mintală. De aceea, responsabilitatea nu este doar individuală, ci și colectivă. Platformele, instituțiile, presa și fiecare dintre noi avem datoria de a nu normaliza violența verbală și de a interveni atunci când spațiul public devine ostil și periculos.
Este important de reamintit un lucru esențial: calomnia, defăimarea, insulta, amenințările și instigarea la ură nu înseamnă libertate de exprimare. Aceste fapte sunt definite și sancționate de legislația în vigoare, inclusiv de Codul Penal, iar existența lor nu este o întâmplare, ci o protecție necesară a demnității umane. Dreptul de a vorbi liber nu anulează responsabilitatea pentru ceea ce spunem. Libertatea vine la pachet cu răspunderea pentru efectele cuvintelor noastre. Din păcate acest noroi nu se scurge doar pe platformele de social media. Îl vedem și în televiziune, unde unii jurnaliști sau realizatori de emisiuni confundă opinia personală cu informarea publică. Clipuri scoase din context, acuzații neverificate, insinuări prezentate ca fapte au devenit practici curente, deși profesia jurnalistică presupune obligații clare: documentare, verificarea surselor, citarea corectă, respectarea adevărului, a demnității umane respectarea dreptului la replică, respectarea Codului Deontologic și a legislației audiovizuale. Libertatea presei nu înseamnă libertatea de a manipula sau de a linșa public. Dimpotrivă: cu cât ai o voce mai puternică, cu atât răspunderea ta este mai mare.
De aceea, este normal să vorbim despre limite, reguli și aplicarea legii, nu pentru a cenzura opinii, ci pentru a proteja demnitatea, adevărul și conviețuirea. Într-o societate matură, libertatea de exprimare protejează dezbaterea și nu poate funcționa într-un climat de ură permanentă. Protejează diversitatea de opinii, nu violența verbală. Protejează critica onestă, nu distrugerea reputației și a demnității. A trage o linie clară între exprimare și abuz nu înseamnă cenzură, ci civilizație. Poate că a sosit momentul să ne întrebăm nu doar ce avem dreptul să spunem, ci și de ce spunem, cum spunem și ce efecte produc cuvintele noastre. O societate în care ura este lăsată să curgă liber nu devine mai liberă – devine mai crudă, mai fragmentată și mai periculoasă pentru toți.
Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. Articolele prof. univ. dr. Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
