Ce ne facem când expertul e și el arogant? Reacție (sub formă de pastilă satiric – filosofică) la Interviul cu Dumitru Sârghie – Mitif „Poezia nu trebuie să fie doar decorativă, ea poate fi și o formă de luciditate” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Thomas Csinta, Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch)

Scholar Google

Corespondentul Ovidiu-Cristian Dincă (OCD): Întrebare: „Ce vă enervează cel mai tare?”. Răspuns Dumitru Sârghie-Mitif (DSM): „Lăcomia de sens–adică politețea formală însoțită de vacuitatea intențiilor. Mă enervează mai puțin greșeala decât aroganța de a pretinde, că ai făcut  bine  când de fapt ai făcut rău. Arogantul care se autodefinește drept expert. Mă enervează impostura sigură pe sine. Este una dintre marile comedii ale epocii noastre.”

Interviu cu Dumitru Sârghie – Mitif „Poezia nu trebuie să fie doar decorativă; ea poate fi și o formă de luciditate” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). De la corespondentul nostru poetul, scriitorul și fotograful Ovidiu-Cristian Dinică (UZPR Râmnicu Vâlcea)

Oare chiar așa să fie? Iată o poziție de dictat a unui „expert” care, de fapt, fără să conștientizeze se combate pe sine,  condamnânduse și diagnosticânduse drept arogant  prin propria „lăcomie de sens–adică” prin „politețea formală însoțită de vacuitatea intențiilor” a răspunsului său. De ce, cu ce tupeu respondentul cu și prin afirmațiile sale are dreptul „la lăcomia de sens” a sa, adică la sensul său  pe care vrea să-l certifice în formulă existențială a  semnificațiilor  afirmațiilor din răspuns, iar alții nu ar avea dreptul la „lăcomia de sens” a lor? Care ar fi deosebirea dintre „lăcomia de sens” a respondentului dovedită de această semnificație și în principiu aceiași „lăcomie de sens” a oricărui alt scriitor/poet în acest caz? Nici una! Ori a judeca  în acest fel înseamnă a ne poziționa pe principii și apucături  dictatoriale, antidemocratice, de îngrădire a dreptului de a avea propria „lăcomie de sens”(n. r. sintagmă metaforică care descrie nevoia compulsivă, insațiabilă a ființei umane de a găsi semnificații, explicații și scop în tot ceea ce o înconjoară).

• Căutarea unui scop profund. Omul modern adesea nu se mulțumește doar cu existența biologică, ci caută un „de ce” (un sens) pentru viața sa, pentru suferință, pentru moarte sau pentru evenimente aparent aleatorii.
• Insatisfacția cunoașterii. „Lăcomia de sens” implică faptul că, oricât de multe informații sau răspunsuri ar dobândi o persoană, aceasta simte nevoia de și mai mult. Este un apetit care nu poate fi complet potolit, similar cu o „sete de cunoaștere” dusă la extrem.
• Suprasolicitarea intelectului. Uneori, această căutare devine „lacomă” atunci când forțăm găsirea unor semnificații acolo unde ele nu există sau când ignorăm realitatea imediată în favoarea unor abstractizări complicate.
• Corelația cu spiritualitatea. În sens teologic sau filosofic, ea poate fi privită ca o căutare a absolutului, o încercare de a umple un vid interior cu sensuri metafizice, uneori transformând această căutare într-un scop în sine (idolatrie a sensului).
• În esență, sintagma subliniază faptul că, în încercarea de a-și explica existența, omul poate deveni „avid” de răspunsuri, fiind greu de satisfăcut cu explicații simple sau superficiale.

Filosofic vorbind, nu există nici o afirmație verbală, spusă, text, lucrare, creație de orce fel, unde și în care autorii/lucrătorii să renunțe a le da sens, și nu unul superficial, ci cât mai profund și esențial, ce poate fi atins numai și numai nu prin îngrădirea accesului  lor  la  propriile opinii, propria mare și acerbă stăruință -stare numită „lăcomie de sens”, dar prin eliberarea/renunțarea la orice fel de restricționare. Potrivit respondentului am trebui atunci absolut pe toți oamenii să-i blamăm ,că dau dovadă de „lăcomie de sens” și să ne enervăm pe ei.  Ce prostie?!

Prin urmare potrivit răspunsului său odată ce el singur se face vinovat de „lăcomie de sens”, deci și „politețea” sa „formală” este „însoțită de vacuitatea intențiilor sale”, și deci citindu-i răspunsul la înrebarea corespondentului ar trebui să ne enervăm  și chiar, de fapt, să ne înfuriem  ținând  cont  de  cotextualitatea afirmațiilor sale total nepotrivite/nefericite care se contrazic. Astfel autorul răspunsului  se dovedește ca în loc să-și „facă bine” și-a „făcut rău”, fără să-și dea seama, poziționându-se în postura pe care singur o condamnă ca neacceptabilă-aceia a „arogantului care se autodefinește drept expert” și diagnosticâțnduse, în acest fel, ca un „arogant” cu „impostura sigură pe sine”  a sa. E corect oare ce face el? Bineânțels că nu. Oare ar fi trebuit să fac această corectură lipsită absolut de rea intenție  și neoportună în cazul dacă respondentul nu ar fi pedalat pe orgoliul său „lacom  de sens”, căci altfel nici nu putea fi de mare, drept, plin de adevăr „expert”, care din păcate în virtutea unor legi certificate, ca atare, de adevăr s-a dovedit a fi un „autodefinit expert arogant”.   

„Bâlciul deșertăciunilor” este o iluzie  sau nu? (comprimată filosifico-pamfletică) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Cu regret, prin prestația sa, omul de creație de altfel foarte talentat Dumitru Sârghie-Mitif, singur s-a plasat  acolo unde îi este locul-parte din „marile comedii ale epocii noastre” din care, de fapt, facem și noi parte cu toții ca componente  ale marelui spectacol teatral ansamblist panmodial numit etapa postpostmodernistă a marii epopei a evoluției specei umane și desăvțârșire  ei.

Sincer, tare nu am vrut să scriu acest eseu satiric concret la adresa unei persoane anume, în cazul de față a distinsului poet și jurnalist domnul Dumitru Sârghie-Mitif, singur căzând în aceeași capcana  pusă de mine prin acest eseu de a mă vocifera la fel drept un expert „lacom de sens”  pentru ami expune opinia. Însă deosebirea dintre autorul eseului ca expert arogant și expertul arogant Dumitru Sârghie-Mitif este faptul, că autorul conștientizează că este și el un expert arogant, pe când  Dumitru Sârghie-Mitif nu conștientizeză faptul în sine al său. În același timp aroganța autorului eseului în cauză se mai deosebește de aroganța respondentului prin faptul, că el este conștient de ea în contextul intelectual raportat la habul său gnostic, însă mai superiior–fapt dovedit de însăși această conștientizare a propriei aroganțe, decât habul contextual intelectual al lui D. Sârghe– Mitif, care nu-și conștientizeazpă, așa dar, aroganța și habul său gnostic mai inferior.

Despre „ecuațiile  societății”, dezordinea  și ordinea  haosului – Observații analitce asupra eseului „Ecuațiile  societății. Cum decodificăm lumea socială prin matematcă în viziunea profesorului Thomas Csinta” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Autorul acestui eseu, așadar, necăutănd rumoarea/supărarea, de altfel, totuși, neîndreptățită pe care riscă să o provoace  prototipului supus critcii și nu numai lui, având în vedere  importanța problemei tratată în el, și anume, aceia a  conștientizării, ca atare, a situației noastre a tuturor ca elemente constituente ale perioadei plină de metexne și orori prin care trecem în vederea înțelegerii responsabilităii pe care o purtăm față de însăși starea noastră de „experți” încă, de fapt, neperformanți a-i noilor probleme majore impuse  de evoluție și desăvârire.

Redefinirea conceptelor de supărare, critica supărării și a implicațiilor lor socio – umane – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Deci concluzia este, că rezolvarea acestor noii și mărețe  deziderate pe care le impune istoria nu pot fi efectuate de unul, doi, zeci,  sute sau  mii  de „experți”, acei mulți și mulți, care au dreptul democratic la „lăcomie de sens”–sensul cumulat a miloane și milioane – singurul în stare de un astfel de efort comun maxim obținut, deci de întreaga comunitate a unui stat, comunitate de state, implict comunitatea  internațională, în cazul de față de comunitatea tuturor oamenilor de creație, care numai astfel acționțnd vor putea  urni carul din loc fără să nimerească  în nenumpratele  sincope ale extremelor, una dintre  ele în cotext limitat fiind însăși  situația concretă a temei descrisă în acest eseu, ca în rezultat  să acționeze  în front comun echilibrat pe o cale de mijloc-acea a echilibării antitezelor/elementelor alcătuitoare a etapei istorice postpostmderinste a peroadei noi care de abia bate la ușă,  a deșteptării și trimfului adevărului și dreptății.

Răspunsul la întrebarea din titlu „Ce ne facem când expertul este și el arogant?” este următrul:  deocamdată până la deplina deșteptare și intrare în ultima etapă a perioadei postpostmoderniste avem o singură șansă de a ne consola, dar și a ne medita situația, a o contempla, conștientiza și a o înțelege- acea de a migra și a ne lăsa îmbrățișați la propriu și la figurat de poezie, adică la propriu preocupați de creație/de a crea în general, de a munci mult adică, pentru că poezia este în același timp și fizică  în sens  de „aroganță”  în regim de provizorat, precum și la figurat,  adică este și  metafizică în aspect  de  „lăcomie de sens” în regim de persevernță și mersul  îninte–exagerare neînduplecată valorificând astfel concomitent cele două caractere/atribute fundamentale ale ei–decorația  realtăților cu scopul de a ușura prin  luciditatea ce-i aparține  realitățile de care se ocupă și pe care caută să le explice atât fizic cât și metafizic.

Legea neînduplecată a exagerării (comprimată filosofică) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Corespondență de la Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)

Născut la 8 iulie 1947 în Fântâniţa, raionul Drochia, Republica Moldova. În 1972 a absolvit Institutul de Medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucrat ca medic generalist în Orhei. Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică: Animus Animus-Anima-Anima! sau Narcis Hyperionic, Chișinău, 2005; Trans(multi)culturalismul monoteist sau transcendenţă şi creştinism, 2008; Decodificarea logigramei în iconicul filosofic al lui Petre Ţuţea, 2010; Creştinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei, 2012; Prim adevăr şi interpretare în sens filosofic, sociologic şi literar, 2013; Aforisme, gânduri, reflecţii, 2020, Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane, 2025; Gândirea critică filosofică, sub tipar la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila.

Are numeroase articole şi studii publicate pe platformele Academia Edu şi Cunoașterea Dintre acestea enumerăm: Câteva opinii referitoare la filosofia lui Emil Cioran; Fenomenul transcendenţei în poezia lui M. Eminescu „Unda spumă”; Scrisori Schiller; Unele aspecte ale circuitului vicios al gândirii neoplatoniciste contemporane; Interesul şi rolul lui în formarea omului spiritual; Materialism şi realitatea esteticii; Reflecţii neoplatonice privind realitatea virtuală contemporană; Lumea în viziune transcendental-creştină, Rezolvarea dilemei vieţii este însăşi existenţa vieţii. Viaţa ca existenţă; Taină şi cunoaştere în abordarea temei teoriei generale a sistemelor, Proiectul sinelui şi rămânerea în sine ca proiect şi sens existenţial, Definiţii ale gândirii critice, Meditaţia (comprimată filosofică), Imperfecțiunile democrațiilor şi căile de depăşire a lor.

Colaborează cu reviste din România (Regal Literar, Cunoaşterea ştiinţifică, Ofranda Literară, eCreator, Moldova Literară, Steaua Dobrogei, Cervantes, Contrast Literar, Boem@, Constelații Diamantine, Amfiteatrul Literar, Thymes, Acolada, Apollon, Vâlcea Literară, Melidonium, Antares, Arena Literară, Sintagme Codrene, Luceafărul, Neuma, Polymnia, Mărturii Maramureşene, Cervantes, Urmuz, Mirajul Oltului, Reşiţa Literară, Rotonda Valahă, Cooltartis, Impact), din Spania (Spania Literară), Australia (Revista Emoţii şi lumină), S.U.A. (Revista de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină, New York; Revista Conexiuni Culturale, Cleveland, Ohio), Israel (Jurnal israelian din Tel Aviv), Canada (Destine Literare, Ziarul Observatorul din Toronto), Franţa (Jurnalul Bucureştiului-„Le Petit Parisien” din Paris).

Au scris despre opera sa: Acad. prof. dr. Liviu Pendefunda din Canada, Pr. dr. Theodor Damian din New York, Prof. univ. dr. Thomas Csinta din Paris, Prof. univ. dr. Petru Bejan din Iaşi, Mirela Cocheci, director al Revistei Amfiteatrul Literar, Doina Drăguţ, redactor-şef al Revistei Constelaţii Diamantine, Nicolae Sfetcu, redactor şef al Revistei Cunoașterea Științifică, Iosefina Schirger şi alţii. Are în lucru studii şi articole pe diverse teme filosofice şi de critică literară. (Iosefina Schirger)

Notă. Articolele autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)