Despre „ecuațiile  societății”, dezordinea  și ordinea  haosului – Observații analitce asupra eseului „Ecuațiile  societății. Cum decodificăm lumea socială prin matematcă în viziunea profesorului Thomas Csinta” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe

Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.

The principles that will be at the basis of this publication are: 

– Democracy cannot exist without opposition

–Elected representatives are our representatives and not our masters

– Criticism fosters progress

–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.

Organisation Internationale de la Francophonie

„Constelații Diamantine” – „Ecuațiile societății”. Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta (Anca Cheaito, jurnalistă româno – libaneză) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista, poeta, prozatoarea și omul de cultură Doina Drăguț (Redactor șef al revistei de cultură universală „Constelații Diamantine” – parteneră a Jurnalului Bucureștiului)

Observații analitce pe margnea eseului doamnei Anca Cheaito „Ecuațiile  societății”. Cum decodificăm lumea socială prin matematcă în viziunea profesorului Thomas Csinta ”–revista „Constelații Diamantine”, nr. 185, ianuarie 2026. Acest eseu se vrea calificat ca o reorientare estimatv-gnostică în vziune proprie a implementării și folosirii prerogativelor matematicii în explorarea realităților soiciumului uman și a implicațiior lor în morfologia arhicomplexă a dinamicii  interne a lui  raportată  la consecințele acesteia  în  timp. Cine a spus  și crede, că  matematica nu ar face parte din știința  filosofică se înșleală. În esența sa matematca, de fapt, este o filială introspectivă, adânc încorporată și  înscrisă  atât  factic cât și legic  în  știința  filosofiei. A făcut-o și  demonstrat-o profesorul Thomas Csinta original dar și originar prin cerecetările sale înterdisciplinare ale implementării rigorilor matematice în descifrarea a tot ce ține de sociumul uman, e  drept mențiând inopinat o oarecare diferență, dacă nu esențială, cel puțin  de formă  între vastitatea  imaginațiilor filosofice ca atare, și rigiditatea normativ-matematică a „ecuațiilor matematice sociale”. „Ecuații matematice sociale”? Sună cu totul neobișnuit. Dar anume această definiție certifică  integral  menirea atât originală  cât  și  orginară  adaptată respectiv conform rigorilor  componentelor  sociumului uman în toată  complexitatea  realităților sale fizice  cât și  metafizice, strâns  legate  între ele  în mod organic fizic-metafizic. Însăși  definirea noțiunii, ca atare, spune că este vorba  despre  o nouă  metodologie–cea  matematică avansată,  de descifrare, cunoaștere și resetare a unui număr infinit de ingrediente obective și subiective metamorfozate ontologic  ale dinamicii evoluționiste a  ceea  ce  reprezintă individul uman ca atare, în relațiile sale cu imensitatea produselor nemijlocite ale activităților sale arhicomlexe  ambiantal–morfologizate esențial și substanțial, adică originar și orginal al intrinsecului metafizic și respectiv al ancestralului lor fizic. Introspectiv  matematica a numit generic aceste ingrediente antrenate în morfologia ontogenetic-evoluționistă a sociumului uman „noduri cheie”, iar însăși fragmentele dinamicii evoluționist–etapizată–„haburi  de  decizie”. La nivel  mai inferior eu le-aș numi haburi inferențiale și numai mai târziu pe scara desfășurării proceselor evoluționiste ele deven „haburi de decizie” din etapă în  etapă. Toată această aventură epopeică în care sunt implicați morfologic atât nodurile cheie cât și haburile inferențiale, care le includ și pe cele de decizie deoarece  și ele în esență  tot   inferențiale  sunt, alcătuiesc  epistemologic   ceea ce atât  filosofia  cât și  matematica numesc haos, adică  dezordine.

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Acum  să ne întrebăm poate oare un  sistem epistemologic să existe, ca atare, fără o structură a sa de orice ordin, adică fără o „materie” a sa intrinsecă, care și constituie  sistemul ca atare, și care nu este altceva decât ordinea sa  ordinea  sistemului epistemologic? De la sine  înțeles că nu. Deci așa numitul haos  așa cum este el înțeles ca sistem epistemologic , adică dezordonat,  de fapt,  ar  însemna lipsa oricărei structuri structurate, ordonate deci – temelia  a așa  numitului haos.  L-am  putea  numi  haos numai  fiind raportat la alt sistem  epistemologic cu altă structură, adică cu o altă ordine. Referința se face la un Univers ca tot întreg ca sistem epistemologic așa  numit haotic.  Astfel  vedem că noțiunea haotic este una relativă explicată în  această ordine  de idei. Dar, de fapt, dacă  rămânem  în acest context explicativ deci, așa  numitul haos, este un sistem al  dezordinii ordonate totuși. Simplificând lucrurile, așa dar, nu există niciun sistem haotic, ci unul numai relatv haotic pe care, de fapt, nici nu-l putem numi haos, ci o ordine ordnată ca intrinsec de la sine  geneză și putere. Așa dar, constatăm epistemic, că Univesul este un Megahab ordonat de legi intrinsece autogenertoare și nicidecum un Megahab haotic în sensul său relatv perceput distorsionat. Tumultuozitatea dinamicii nodurilor cheie habituale ale Megahabului Ordonat Unversal este în sine infinit-rotativă,  plină de un la fel de  infint număr de așa numitele interpretatv incertitudini intrinsece habituale și ele rotative care își au rezoluție  certificată legic automat-intrinsec în chiar sensul lor primordial numit criticism  pur–energia lui purificatoare de destin cosmic-universal (vezi Petru Ababii, „Ce este viața un„dat” sau o „achiziție”?  Jurnalul Bucreștiului, Ianuarie, 2026)

Ce este viața un „dat” sau o „achiziție”? (pastilă filosofică). Căutăm formele sau esențele ascunse în ele? (comprimată filosofică pamfletică) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

De ce numesc incertitudnile „așa numitele”? Pentru că într-un Megahab Universal Ordonat (vezi mai sus) incertitudinile  încetează, mai bine zis nu sunt   incertitudini în sensul clasic al  înelegerii lor, ci  sunt epizoade habituale programate legic de odinea intrinsecă a  Megahabului Universal. Prin  urmare matematica  știută  ca o știință a exactităților  nu are putere decizional-gnostică în cunoașterea lui,  pentru că Megasistemul Habitual Unversal le are pe ale sale intrinsece proprii, cu putere decizională universală.  De aceea matematica ca metodă investițional-gnostică a acestui Megasistem epistemologic poate avea numai o putere de  înelegere a lui, dar nicidecum o putere de eliminare, gestionare, și cu atât  mai mult  de programare a numitelor incertitudini cu scopul de a le soluționa metamorfoza, ci doar numai și numai de a le înțelege  câtuși  de puțin. Astfel se face, că matematca solens non solens este nevoită să joace doar un rol aucziliar de investigație specială a filosofiei, care îi ușurează acesteea demersurile operaționale filosofice. Numesc Haburile rotative, pentru că ele aparțin unui circuit rotativ universal infinit antrenat dinamic cu o viteză care nu are altă valoare determinativă decât lumina– viteza ei, viteză care nu poate fi gestionată nici de o posibilitate investigatore matematic chiar, ci poate numai de una cu aproximație de tip filosofic.

În această ordine de idei deci, Justița umană considerată ca hab de decizie  instituțională ,de fapt, nu este de o astfel de natură, adică  de  decize, dar de facto este un hab  inferențial în lungul șir rotativ infint la număr de haburi și ele rotative ale Megasistmului operațonal epistemic, care este Unversul, ea neputând fi de decizie nici la  nivelul habului său, deorece și el este dominat/determinat inferențial de un la  fel de infinit număr de haburi inferențiale mai mari sau mai mici și ele rotative ale nivelurilor inferioare ale habului ei. Prin umare justiția nu „devine un câmp al echilibrelor lui (sistemului n. n.) între ordine (legea fomală) și haos (interpretarea umană), între normă  și  recepâție”, ci, de fapt, o integratoare cumulativă, un acumulator descifrabil al elementelor habituale ale ordinii a așa   numitului haos și a interpretărilor lui. Din această cauză nu există „densitate informațională a ordinii”, ci numai o distribuție entropică  controlată inferențial, atât pe orizontală cât și pe verticală a elementelor habituale, adică a nodurilor inferențiale cheie împreună cu haburile lor pe care le alcătuiesc, și pe care le putem numi încă incluziuni entropic-ectopice stimulative și  respetiv simulative. Prin urmare justiția nu este un  sistem de „autocorecție”, ci  este un sistem de autoinducție entropică certificatoare de ordine  și sistem ordonat, adică de ordine sistemică și nicidecum de haos și dezordine de „autocorecție”, pentu că ea este doar  inferențială pe toată întindrerea rezoluției sistemului  și nicidecum decizională (vez mai sus).

În  caz contrar, dacă ea ar fi opțională inclusiv și la nivel universal s-ar dispersa sistemul  ca integrator al infintiului  număr de sisteme mai mari sau mai mici,  ducând astfel la porăbușirea  Megasistemului Habitual Habic, adcă la entropia sa absolută. Altfel spus Megasistemul habic este ceea ce este intrinsec, adică existent  numai ca Tot Întreg, dar nu și ca nivel habitual habic inferențial separat. Iată de ce lucrurile trebuie tratate ansamblist concomitent, în ansamblul lor integrator intrinsec, pentru ca ele cât de cât să poată fi  înțelese-faptul  fiind tocmai neajnsul principial și principal de care suferă filosifua contemporană. Fiind o componentă, de fapt, a științei filosofice matematica, așa dar, nu poate fi de una singură  un instrument de dominațe epeistemică a unui Sistem Epistemologic, ci numai un  instrument de analiză inferențială a nodurilor cheie și a haburilor și ele inferențiale ale sistemului epsitemologic. Toate formele de variabile inclusiv valorile, intențiile, deciziile  ale unui sistem cum  este și cel socio-uman constituue  în regim de „ce” și în  regim de „cum” aceeași ordine a așa  numitului haos, adiă, de fapt a ordinii ordinii lui haotice, adică în exprimare esențial-metafizică. Așadar, dacă haosul constitue totuși o ordine, atunci nicio  o „variație inițială ” nu poate produce „consecințe disproporționate în dinamica globală” conform „efectului fluturelui”din teoria haosului, ci numai consecințe ordonat-progarmate de legile intrinsece sistemice ale Sistemlui. Căci consecințele dacă ar  fi disproporționate s-ar ivi riscul păbușirii sistemului respectiv, inclusiv a Megasistmului a cărui componentă este.

Prin umare modelele matematicii clarifică numai exstența  unor limite ale  conștiinței morale,  dar nu le determină ca atare. În lectură heideggeriană deci, matematica nu numai „dezvăluie ființa”, ci o și developează gnostic cu aproximație, pentu că este o componentă a filosofiei (vezi mai sus). Drept concluzie, așa dar, nu trebue să determinăm o ordine  în așa  numitul haos  uman, căci însăși  omul  constituie o ordine determinată legic inteligibilă intrinsecă imposibil de a fi modificată, ci doar cunscută și  înțeleasă. De aeea cuantificarea nu că „trebue să substituie reflecții” și nici „s-o completeze  (se are în vedere ordinea n.n.) ”, deoarece ordinea o face  de la sine efectiv  în mod intrinsec-entropic în  regim  de coprezență  sistemică. Astfel  drept concluzie știința nu este” o  încercare a omului de a descifra sensul   proprilui haos”, ci de a descătușa lumina propriei ordini a propriului hab inferențial al propriului sistem epistemologic uman și   a  înțelege  cum funcionează el pentru a nu face  din el,  adică din propria realitate o temniță, care săi îngrădească libertatea de  gândire, mișcare și visare.

Concluzii

• Nodurile cheie sunt ingredentele elmentelor alcătuitoare ale haburilor habituale epistemice ale unui sistem epistemologic
• Haburile sunt fragmentele epizodice ale dinamicii infererențiale ale nodurilor chee sistemice
• Nu există haos sistemic universal, ci există ordine universală sistemică de sistem
• Ordinea unversală sistemică de sistem este determinată epistemologic de legi intrinsec-evoluționiste autogeneratoare de la sine putere și energie
• Matematica este o componentă introspectiv-alcătuitoare a științei filosofice
• Raportate la nivelul Megasistemului Universal nu există haburi de  decizie dar numai haburi inferențiale  Megasistemul  fiid  singurul  Megahab de decizie
• Toate haburile sistemice sunt rotative
• Macrohaburile terminiale sunt alcătute din haburi inferențiale intermediare
• Justiția este o integratoare cumulativă, un acumulator descifrabil al  elementelor  habituale  sistemice
• Nodurile chee inferențiale împreună cu haburile  înferențiale  sunt  incluziuni entropic-ectropice  sistemice  respectiv  stimulative și simulative.
• Justiția nu  este  un  sistem  de  „autocurățire”, ci este un  sistem  de autoinducție entropică  certificatoare  de ordine  și  sistem 
• „Nodurile cheie” împreunpă cu  „haburile” constitue   ceea ce  numim „ce” și „cum”  în exprimare  esențial-metafizică
• Nici o „variație inițială” nu poate produce „consecințe disproporționate în dinamica globală” conform „efectului fluturelui” din tepria haosului, ci numai  consecințe  ordonat-programatice de legile sistemice ale
• Modelele matematce clarifică numai existnța unor limite ale conștiinței morale, dar nu le poate determina  ca atare
• Omul nu  constitue un  așa  numit  haos uman, pentru că el de la  înceuputuri  constitue  o ordine  programată legic
• Cuantele nu pot să completeze ordinea, pentru  că ordinea  de  la sine  poartă un  caracter
• Știința  nu  ete  numai  „o încercare  de  a  descifra  sensul proprilui  haos”,  ci  de descătușare  a luminii propriei ordini  a propriului  hab  inferențial
• Concluzia geneal-epistemică: un întreg, un sistem epistemic,un  Megasistem poate fi înețeles doar  numai și numai ansambist concomitent și perpetu într-o unitate integrată fizic-merafizică

Nota autorului. De aproximativ un an de zile am marea și fericita satisfacție de a fi publicat de această unică, originală, dar și originară publicație cultural-științifică franco-română care este „Jurnalul Bucureștiului”, aflată sub coordonarea unui la fel de original, dar și originar om de știință, personalitate de înaltă cultură polivalentă și de notorietate europeană pluridimensională–profesorul Thomas Csinta.„Jurnalul Bucureștiului” este original, adică substanțial, prin factura sa literar-științific-artistică absolut inedită, neîntâlnită în alte spații ale arealului publicistic românesc. Publicația manifestă o deschidere detaliată și complementară, concomitentă, în regim comparativ cu alte variante, cu alt conținut și sens, dar preponderent axate pe aceleași teme sau idei ca materialele inserate în propriul său spațiu publicistic. Spun „spațiu” pentru că publicistica Jurnalului are un volum tridimensional sau, mai bine spus, multidimensional, prin videoclipuri, fragmente din conferințe, interviuri și nu numai, ci și prin alte articole și comentarii adiacente tematic sau ideatic celor publicate la zi. Fundalul Jurnalului devine astfel dinamic și viu, deci incitant și policromatic. Acest fapt nu poate decât să atragă cititorii, să îi intereseze și să îi motiveze nu doar efectiv, ci și afectiv, făcându-i pe mulți să iubească cu adevărat „Jurnalul Bucureștiului”.Totodată, Jurnalul este originar, adică esențial, prin alegerea sa selectivă nu atât tematic, cât polivalent-democratică, axială și esențială, dar și academică din punctul de vedere al calității. În acest mod, oferă posibilitatea celor mai diverși autori, cu cele mai diverse principii, opinii și abordări gnostice și exegetice, să exceleze la lumina diurnei cultural-științifice specifice lui, servind astfel un exemplu activ, demn de urmat și plin de încredere în slujba gândirii libere, inclusiv a celei critice, eliberată de orice fel de îngrădiri, reziduuri, restricții sau standardizări care nu fac decât să o ostracizeze în mod inadecvat. O astfel de publicație nu poate fi servită, produsă, redactată și susținută cu dăruire și abnegație decât de un la fel de temerar promotor nu doar al cunoașterii, ci și al estetismului și frumuseții acesteia–profesorul Thomas Csinta. El este un om original prin natura funcției sale și prin caracterul original al publicației, dar totodată și un profesionist originar prin simplitate, modestie, cumsecădenie, bunătate, înțelegere, înțelepciune, încrederea sa în oameni și, nu în ultimul rând, prin democratismul său absolut. Toate acestea îl definesc ca o personalitate integră și distinsă– calități, să recunoaștem, nu atât de frecvente în arealul publicistic românesc. Țin să remarc, de asemenea, profesionalismul și hărnicia tuturor membrilor Redacției Jurnalului. Acestea fiind spuse, urez profesorului, directorului și redactorului-șef Thomas Csinta, precum și tuturor membrilor Redacției, multă sănătate și succese, iar Jurnalului prosperitate continuă, dezvoltare și cucerirea unor noi culmi în slujba promovării și înmulțirii cunoașterii, pentru binele și ascensiunea Poporului Român.

Un sincer și silabic mulțu-mesc,
Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)

Născut la 8 iulie 1947 în Fântâniţa, raionul Drochia, Republica Moldova,  a absolvit în 1972 Institutul de Medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucrat ca medic generalist în Orhei. Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică: Animus Animus-Anima-Anima! sau Narcis Hyperionic, Chișinău, 2005; Trans(multi)culturalismul monoteist sau transcendenţă şi creştinism, 2008; Decodificarea logigramei în iconicul filosofic al lui Petre Ţuţea, 2010; Creştinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei, 2012; Prim adevăr şi interpretare în sens filosofic, sociologic şi literar, 2013; Aforisme, gânduri, reflecţii, 2020, Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane, 2025; Gândirea critică filosofică, sub tipar la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila.

Are numeroase articole şi studii publicate pe platformele Academia Edu şi Cunoașterea Dintre acestea enumerăm: Câteva opinii referitoare la filosofia lui Emil Cioran; Fenomenul transcendenţei în poezia lui M. Eminescu „Unda spumă”; Scrisori Schiller; Unele aspecte ale circuitului vicios al gândirii neoplatoniciste contemporan; Interesul şi rolul lui în formarea omului spiritual; Materialism şi realitatea esteticii; Reflecţii neoplatonice privind realitatea virtuală contemporană; Lumea în viziune transcendental-creştină, Rezolvarea dilemei vieţii este însăşi existenţa vieţii. Viaţa ca existenţă; Taină şi cunoaştere în abordarea temei teoriei generale a sistemelor, Proiectul sinelui şi rămânerea în sine ca proiect şi sens existenţial, Definiţii ale gândirii critice, Meditaţia (comprimată filosofică), Imperfecțiunile democrațiilor şi căile de depăşire a lor.

Colaborează cu reviste din România (Regal Literar, Cunoaşterea ştiinţifică, Ofranda Literară, eCreator, Moldova Literară, Steaua Dobrogei, Cervantes, Contrast Literar, Boem@, Constelații Diamantine, Amfiteatrul Literar, Thymes, Acolada, Apollon, Vâlcea Literară, Melidonium, Antares, Arena Literară, Sintagme Codrene, Luceafărul, Neuma, Polymnia, Mărturii Maramureşene, Cervantes, Urmuz, Mirajul Oltului, Reşiţa Literară, Rotonda Valahă, Cooltartis, Impact), din Spania (Spania Literară), Australia (Revista Emoţii şi lumină), S.U.A. (Revista de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină, New York; Revista Conexiuni Culturale, Cleveland, Ohio), Israel (Jurnal israelian din Tel Aviv), Canada (Destine Literare, Ziarul Observatorul din Toronto), Franţa (Jurnalul Bucureştiului-„Le Petit Parisien” din Paris).

Au scris despre opera sa: Acad. prof. dr. Liviu Pendefunda din Canada, Pr. dr. Theodor Damian din New York, Prof. univ. dr. Thomas Csinta din Paris (Referat asupra Operei filosofice al autorului Dr Peru Ababii), Prof. univ. dr. Petru Bejan din Iaşi, Mirela Cocheci, director al Revistei Amfiteatrul Literar, Doina Drăguţ, redactor-şef al Revistei Constelaţii Diamantine, Nicolae Sfetcu, redactor şef al Revistei Cunoașterea Științifică, Iosefina Schirger şi alţii. Are în lucru studii şi articole pe diverse teme filosofice şi de critică literară. (Iosefina Schirger)

Articole asociate

Codul socio‑genetic (CSG) – o repunere în dialog a umanului prin filtrul științei și filosofiei – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Petru Ababii și a sa gândire critică filosofică – o viață trăită fără jumătăți de măsură – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Cronică de întâmpinare de Dr. Iosefina Schirger dr (poetă și prozatoare)

Notă. Articolele autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

• Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

• Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…