„Adevărul este că nu există adevăr” (Pablo Neruda/Neftalí Ricardo Reyes Basoalto, Premiul Nobel pentru Literatură-1971).
Regimurile de dictatură, statele agresoare și de ocupație (și nu numai ele) au fost preocupate dintotdeauna și sunt preocupate permanent de găsirea unor metode prin care, promovând o minciună, să o facă să devină adevăr, cu care să schimbe modul de viață al oamenilor și să îi subjugă, conform dorințelor lor, făcând-ui să se supună fără răzvrătiri și chiar să-i susțină (pe cât posibil și cu convingere) în tot ceea ce fac. Știrile false sunt terenul cel mai propice pentru a schimba modul de viață al oamenilor conform dorințelor manipulatorilor. Din totdeauna regimurile de dictatură, statele agresoare și de ocupație au apelat (prin maeștrii propagandei, prin manipulatorii lor) la minciuni, promovate sub cele mai eficiente metode, inclusiv sub formă de povești, de ficțiuni înspăimântătoare, chiar până la teama de moarte, pentru a schimba modul de viață al oamenilor conform dorințelor lor. Așii propagandei permanent au fabricat câte o minciună cu care să-i sperie pe oameni ca să facă cu aceștia ce vor, inclusiv prin a fi susținuți. Exemplele care se pot da sunt numeroase, dar dintre acestea mă voi opri numai la următoarele.
- Joseph Goebbels, maestrul propagandei naziste și poate cel mai priceput expert media al epocii moderne, ar fi explicat succint în ce constă metoda sa prin care „o minciună să devină adevăr” și „o frică să schimbe modul de viață al oamenilor”, afirmând că „o minciună spusă o dată rămâne minciună, dar o minciună spusă de o mie de ori devine adevăr”. Aceeași „esență” a fost exprimată de Hitler astfel: „Dacă spui îndeajuns de mult o minciună și îi dai glas cât se poate de frecvent, ea va fi crezută.”
- În Mein kampf, Adolf Hitler scria: „Cea mai strălucită tehnică propagandistică nu va avea nici un succes dacă nu se ține cont în permanență de un principiu fundamental – trebuie să se limiteze la un număr mic de elemente și să le repete la nesfârșit” (Pentru aceste citate a se vedea cartea lui Yuval Noah Harari „21 de lecţii pentru secolul XXI”, Editura Poliom, 2018, pg. 238 (dar și pagimile 231-236).
- În timpul procesului de la Nürnberg, când Hermann Wilhelm Göring, a fost întrebat cum a convins poporul german să‑i susțină, acesta a spus: „Este un lucru simplu. Nu are de‑a face cu nazismul, ci cu natura umană. Poți face asta într‑un regim nazist, socialist, poți să o faci în comunism, în monarhie sau democrație. Singurul lucru pe care guvernul trebuie să‑l facă, pentru a transforma oamenii în sclavi, este să promoveze frica. Și, dacă poți găsi ceva care să‑i sperie, vor face tot ceea ce dorești”.
„Minciuna” a fost folosită cu succes ca acel „ceva” cu care oamenii să fie speriați, să se supună. Maleficii conducători naziști (și nu numai ei) au reușit să schimbe modul de viață al poporului german pentru a se supune și chiar pentru a-i susține, promovând frica, limitată la un număr mic de elemente și repetate la nesfârșit, după care au făcut ceea ce au dorit cu el. O frică și/sau o minciună, promovată printr-un număr mic de elemente, bine gândite, repetate la nesfârșit, va ajunge să-i facă pe oameni să o accepte și să trăiască cu ea ca și cum ar fi „un mod de viață”, după care guvernanții vor face ceea ce doresc cu ei.Oare vreun vânzător din prezent (global, local, statal sau particular) de „știri false” și/sau de „o frică, promovată deghizat în numele binele public, prin care să schimbe modul de viață al oamenilor”, ar mai putea aduce îmbunătățiri la aceste „principii fundamentale malefice”?
Guvernul Mondial fabrică permanent câte ceva cu care să aducă la același numitor întreaga omenire, cu care să înfăptuiască „statul mondial unic”, despre care se spune că va fi un stat în care va domni „o nouă ordine mondială” și „un bine social global”, un stat în care nu vor mai fi nici războaie, nici mii de religii, nici granițe, nici sute de cetățenii, de constituții, de șefi de state, de parlamente, de guverne, de interese naționale care generează cele mai mari nenorociri omenirii etc. Nu e nevoie să vă mai spună cineva care este ultimul acest „ceva”. Deschideți televizorul și/sau radioul și veți vedea și veți auzi cum se spune permanent, în fiecare țară, prin proprii guvernanți, care este ultimul acest „ceva”, despre care mulți susțin că a fost (și va mai fi) și acel Covid.
În perioada Internetului, a mediei de socializare online, a rețelelor de socializare, este și va fi din ce în ce mai ușor (1) pentru promovarea știrilor false și (2) pentru a face ca o frică și/sau o minciună, promovată deghizat în numele binelui public, să schimbe modul de viață al oamenilor, chiar la nivel global, așa cum, timp de doi ani de zile „frica de Covid-19” a fost „prima frică universală, apărută în întreaga lume și gestionată coordonat”. Neclar este, tot la nivel global, chiar până la nivelul lumii științifice, câtă minciună și cât adevăr este în tot ceea ce ni se spune și despre această pandemie, despre vaccinuri și despre alte spaime care ni se induc sublil.
Hermann Wilhelm Göring (1893–1946) a fost comandant militar, al doilea în ierarhia partidului național-socialist (nazist) și a celui de-al Treilea Reich, după Adolf Hitler, și comandantul aviației militare, Luftwaffe, a Germaniei naziste. Înființarea primelor lagăre hitleriste germane de concentrare (gen închisoare) și a Gestapo-ului (poliția secretă de stat) sunt strâns legate de numele lui Goering. În 1941 Hitler l-a desemnat ca succesor al său la conducerea Germaniei naziste. După capitularea necondiționată a Germaniei la 9 mai 1945, Goering a fost judecat pentru crime de război și crime împotriva umanității în Procesul de la Nürnberg, care a avut loc în 1945-1946, și a fost condamnat la moarte. În timp ce aștepta executarea sentinței sale, Goering s-a sinucis în celula închisorii unde era deținut.
Paul Joseph Goebbels (1897–1945) a fost un politician german și Ministrul Propagandei Publice în timpul regimului nazist din anul 1933 până în 1945. A fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori a lui Adolf Hitler și printre cei mai devotați adepți a ideologiei naziste. Goebbels a rămas cu Hitler în Berlin până la sfârșit, iar după sinuciderea führerului a devenit, dar numai pentru o singură zi, cancelarul celui de-al Treilea Reich. În ultimele ore ale vieții i-a permis soției sale, Magda, să îi omoare pe cei șase copii, după care, la scurt timp, cei doi s-au sinucis.
Adolf Hitler (1889 –1945), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei. De numele său sunt legate unele dintre cele mai mari crime din istoria omenirii, în special prin lagărele de concentrare (gen închisoare) și de exterminare.
- „Paradoxul umanităţii. Îţi faci prieteni minţind şi îţi faci duşmani spunând adevărul.” (Aculin Levitzki)
- „Dacă spui îndeajuns de mult o minciună și îi dai glas cât se poate de frecvent, ea va fi crezută.” (Adolf Hitler)
- „Frica este consecința minciunii.” (Cuviosul Paisie Aghioritul)
- „Nu tot ce-i real e adevărat. De pildă, minciuna.” (Stanislaw Jerzy LEC (Polonia)
- „Minciuna care aduce un bine valorează mai mult decât adevărul care face rău.” (Proverb persan)
- „Niciodată regimurile de dictatură, statele agresoare și de ocupație nu au încercat și nu vor încerca să câștige cu forța ceea ce se poate câștiga cu minciuna și cu frica.” și „Pentru regimurile de dictatură și pentru statele agresoare și de ocupație, totul este corect prin minciună și prin frică pentru a-și atinge scopul.” (N. Grigorie Lăcrița)
Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița. Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
[…] Când o minciună devine adevăr, schimbă modul de viață al oamenilor și îi subjugă (Corespond… […]