Children of Light by Indiggo Twins (Gabriela & Mihaela Modorcea)
E un subiect delicat. Sensibil. Greu de abordat, dar trebuie abordat, trebuie să spunem ce știm, trebuie să spunem ce vedem, nu putem să ascundem realitatea, precum gunoiul băgat sub preș. Am fost la Serviciul de Pașapoarte să-mi reînnoiesc pașaportul, care expirase. Ultimul l-am făcut la Consulatul României de la New York, și am plătit în dolari. Acum am plătit taxa în lei și e la jumătate de preț. Evident, m-am programat on-line din timp și am fost prezent la data și ora stabilite. Locul era altul, nu mai era pe str. Iorga, cum știam, unde fusese ani buni, s-a mutat, pe B-dul Timișoara, în clădirea unui supermall numit „Plaza România”. Ceva impunător, ca și tot bulevardul, ca și tot cartierul.
Acest Plaza România mi-a adus aminte de supermall-ul din Edmonton (provincia Alberta, Canada) minus verdeața, spațiile de arbuști exotici și flori, și mai ales minus țiganii! Totul este fantastic aici, este un magazin al magazinelor, care include tot ce înseamnă cormerț, include și Mega Image la subsol, și Diverta, o uriașă librărie, și un Movieplex, săli de cinema, cu reclame pe măsură – era deja anunțată premiera lui Top Gun, ultimul film al lui Tom Cruise, pentru care a încasat deja 100 de milioane de dolari. Există acolo tot ce vreți, la prețuri accesibile. Ca la Cora, alt supermarket, dar nu așa de impunător, de mândru, ca Plaza România. De, și titlul impune, deși e cam pretențios. Nu mai spun de zecile de bufete, de timp McDonald’s și KFC. Concurează supermarketul Unirea și altele de acest fel. Cine l-a construit, a avut ambiții mari, să-i dea un aer puțin cosmic, ca la supermall-ul din Frankfurt am Main, de pildă, să-l facă în formă de sferă.
Sigur, acesta este viitorul. La Serviciul de Pașapoarte, aflat la etajul 2, totul curge, deși în primul moment m-am cam speriat, fiindcă am văzut acolo, pe banda de intrare, la „programare online”, o mare coadă, numai de țigani, mulți burtoși și cefoși, rasă inconfundabilă, iar țigăncile lor, cu copii în brațe sau în cărucioare. Parcă erau la Otopeni, după revoluție, când au invadat aeroportul și au fost primii care au zburat în lume, care au ocupat piețele pământului, din Viena până în Toronto. I-am văzut peste tot. Și la New York, sigur, nu vindeau oale și ulcele, ci flori. Ei sunt florarii planetari ai României.
Ne convine, nu ne convine, aceasta e realitatea. N-am nimic cu țiganii, de mic copil am trăit în preajma lor, ba mi-aduc aminte de o întâmplare frumoasă, când o țigancă de pe ulița țiganilor, ei aveau un loc al lor în cartierul unde m-am născut, a venit cu un copil abia născut la mama mea și a implorat-o în stilul lor inimitabil să-i boteze copilul. Și mama mea a acceptat, i-a fost nașă. Și țiganca s-a comportat mereu civilizat, adică a păstrat distanța. Românii erau dominanți, ei erau regii bălților, iar țiganii erau ascultători. Dacă se băteau, se bătea doar între ei, acolo, pe strada lor. Și aveau o regulă, dacă doi vecini se băteau pentru o fată, cam acesta era motivul obișnuit, țiganii se împărțeau în două tabere, cei care locuiau la numerele din spatele unui vecin, țineau cu el, așa cum cei care locuiau la numerele din urma oponentului, țineau cu acesta. Exista deci o regulă, o morală.
Nu-mi aduc aminte de vreun eveniment care să fi compromis ideea de conviețuire a românilor cu țiganii. Dar acum, aici, la Plaza România, contrastau izbitor. Nu mai semănau cu țiganii din copilăria mea. S-au alterat. Nu scriam acest articol dacă nu aș fi fost șocat de ce am văzut. Toți paznicii, femeile de serviciu, tot personalul era de culoare. Sigur, nu eram la New York, unde vânzătorii sunt majoritar negrii, dar ce civilizați, ce ambiție la acești oameni să învețe comportamentul sistemului Smile! Ce prăpastie între personalul de la Lincoln Plaza, să spunem, și Plaza România. Construcțiile spațiului comercial sunt asemănătoare, frumusețea lor estetică își dă o stare de confort deosebită, dar ce ne facem cu calitatea oamenilor?! Țiganii nu sunt negrii noștri, cine spune habar nu are ce sunt negrii, ce înzestrări superioare le-a dat natura! La Plaza România, nimeni nu-i capabil să zâmbească sau să-ți dea o informație corectă. Îl întrebi ceva pe un paznic și-ți întoarce spatele. Poate vrea să nu-l vezi, să nu te sperii de cum arată, să nu-l visezi la noapte. Arată cu bube pe față sau cu tăieturi, cu gropi, cu gura strâmbă, ca și nasul, fața este complet pocită. Repet, nu am nimic cu țiganii, dar de ce sunt așa de urâți?
Aveam un prieten țigan, îl chema Ionescu, era șeful minorității țigănești din Ministerul Culturii. Nu-l uit, fiindcă și despre el se spunea, la dracu te mai poți uita, dar la Ionescu, ba! Și m-a chemat o dată la el și m-a rugat, mi-a propus, să scriu o istorie a țiganilor din România. Te-am ales pe tine, zicea, fiindcă am văzut ce scrii, am văzut dicționarele tale, așa ceva noi nu avem, dintre țigani nu există unul în stare să scrie așa o istorie. Eu i-am zis că nu-i cunosc bine pe țigani, ar trebui să mă documentez serios, e treabă multă, și am de făcut filme, nu pot să-mi las treaba de la televiziune, să scriu această istorie, care mi-ar lua câțiva ani. Țiganii vor fi mari când vor fi capabili, când vor naște din sânul lor un cercetător care să scrie o astfel de istorie necesară.
Ei, nici până azi așa ceva nu s-a scris. Și este foarte, foarte necesară, mai ales acum, când țiganii sunt la putere, au partide, au diferite funcții importante în stat, cum le aveau încă de pe vremea lui Ceaușescu (după politica KGB) și au triumfat după revoluție cu alde Iliescu (văr cu împăratul Cioabă al III-lea, fiindcă mama sa a fost țigancă, Maria Cioabă, bucătăreasa lui Ana Pauker), Văcăroiu (țigan din Ismail), Adrian Năstase (cu bunica tuciurie din Tărtășești), Adrian Severin (țigan evreu), Andrei Pleșu (țigan evreu), Marian Vanghele (țigan evreu), Petre Roman (evreu țiganizat), Mădălin Voicu (parlamentar), Adrian Sârbu (țigan evreu), Dan Voiculescu, Vântu, Dinescu etc., etc. și până la AUR-iștii bine șoșoniți. Plaza România pare o fortăreață a lor, ei sunt aici stăpâni. Românii sunt în minoritate. Dar poate că nici nu mai există român curat, poate în fiecare din noi există un strop țigănesc, cel puțin ca atitudine, așa cum fiecare e și puțin evreu (pe linia iudeo-creștină). Suntem micști, nu puri ca Viktor Orban.
Nu prea am văzut albi. Poate de aceea în adunătură tuciurii se simt bine, fiindcă sunt între ei, da, dar istoricul acela le-ar spune că aici, unde ne aflăm, este România, nu Românica sau Romiada, și este bine să învețe să conviețuiască, să fie frați cu românii, care se trag din vlahi, din traci, din neam de tarabostes. Dacă arată și se comportă așa cum i-am văzut eu, nu vrei să fii frate cu asemenea oameni. Ei nu se uită în oglindă? În oglinda conștiinței? Nu văd că există o mare nepotrivire între cauză și efect? E un contrast izbitor între frumusețea locului din beton și sticlă și acești oameni, care nu prea arată a oameni, au înfățișări patibulare. E o populație strivită, stâlcită, cum nici sclavii de pe plantațiile americane nu erau. Și tot Bulevardul Timișoara e nou, cu blocuri noi, cu clădire din beton și sticlă, totul strălucește, totul amintește de civilizația occidentală, dar în stații și autobuze sunt ei, acești maidanezi, acești locuitori ai României, care declară la recensământ că sunt români. România–o țară a țiganilor? Parcă așa se spune, nu?! Dar prin Cișmigiu sunt ceva mai spălați. Să nu ne mai comportăm ca țiganii, țigănește, să nu mai fim țigani. În sens peiorativ, fiindcă au și țiganii valorile lor incontestabile, mai ales în sfera muzicală, așa cum am arătat în volumul Sunetul primordial. E timpul ca țiganii, în general, să-și asume condiția de români, dacă declară că sunt români, și să nu facă de rușine această țară, cu o istorie măreață, care i-a înfiat.
Grid Modorcea („the great Mitică”–Dr. în arte, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață, „the most complex” and maybe „the biggest”, „cel mai valoros din toate timpurile”)
Articole asociate
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
Cum am trăit sfârşitul… „Zidului” (Corespondență de la Axel Riwe din Anklam – Germania)
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
