Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Pe 11 septembrie 2001 (cu 22 de ani în urmă), lumea a fost zguduită de un act de terorism brutal care a schimbat cursul istoriei și a avut un impact profund asupra drepturilor omului și a societăților din întreaga lume. În această zi de comemorare, ne amintim nu doar de tragedia umană a atacurilor teroriste de la World Trade Center (Ground Zeo, the Pile) din New York și de la Pentagon din Washington, D.C., ci și de modul în care evenimentele din acea zi au modelat răspunsul global la terorism și au ridicat întrebări importante cu privire la drepturile omului și libertățile civile.
Unul dintre cele mai notorii aspecte ale răspunsului la atacurile de la 11 septembrie a fost creșterea măsurilor de securitate la nivel mondial. În urma atacurilor, guvernele au adoptat legi și politici care au sporit supravegherea, au restricționat libertățile civile și au ridicat întrebări privind respectarea drepturilor omului. Mai mult, mulți susțin că aceste măsuri de securitate au dus la încălcări ale drepturilor omului, cum ar fi dreptul la viața privată și libertatea de mișcare. În plus, 11 septembrie a fost momentul în care problema torturii și detenției ilegale a deținuților a devenit o preocupare majoră în discuțiile privind drepturile omului. Răspunsul Statelor Unite și al altor țări la amenințarea teroristă a inclus practici controversate, cum ar fi detenția fără proces a deținuților la Guantanamo Bay și utilizarea tehnicilor de interogatoriu dure, care au stârnit dezaprobarea comunității internaționale și au ridicat întrebări cu privire la drepturile omului.
Totuși, 11 septembrie a adus și o demonstrație puternică a solidarității globale. Comunitățile din întreaga lume s-au unit pentru a-și exprima sprijinul față de victime și familiile acestora. Oamenii au arătat că, în fața terorismului, valorile drepturilor omului și unitatea pot învinge frica și violența. În anii care au urmat atacurilor de la 11 septembrie, organizațiile pentru drepturile omului și societatea civilă au jucat un rol vital în apărarea valorilor fundamentale. Ele au militat pentru respectarea drepturilor omului și au luptat împotriva abuzurilor de putere. În acest sens, această perioadă a consolidat importanța drepturilor omului și a statului de drept în protejarea societăților împotriva terorismului și extremismului. Comemorarea zilei de 11 septembrie este o ocazie de a reflecta asupra învățămintelor trase din acea zi tragică. Este un moment de a ne reaminti că, în fața amenințărilor la adresa drepturilor omului și libertăților civile, este esențial să ne menținem angajamentul față de valorile noastre comune. Este, de asemenea, o zi de speranță. Speranța că, prin solidaritate, dialog și respectarea drepturilor omului, putem construi un viitor mai sigur și mai luminos pentru toți. Este un apel la unitate și la eforturile noastre colective pentru a preveni terorismul și pentru a promova drepturile omului în întreaga lume. Astfel, comemorarea zilei de 11 septembrie nu este doar un omagiu adus victimelor, ci și un angajament solemn față de valorile pe care le împărtășim și față de drepturile omului pe care trebuie să le protejăm cu hotărâre.
Corespondenţă de la Lordul, Amiral Prof. dr. avocat Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Articolele Lordului Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)
Nota redacției. În timpul investigațiilor mele la New York legat de tematica acestui articol, am contactat o serie de persoane și personalități din diverse instituții (publice, respectiv, private), trusturi de presă, etc., ale statului american, implicate direct sau indirect, mai mult sau mai puțin în evenimentele care au marcat deceniul care a trecut de la atentatele teroriste din 11 septembrie 2001. Consider de datoria mea să menționez că în vastul meu material documentar (publicat în 2 volume, cu titlul „Allahu Akbar”, în peste 5.000 de pagini) cu un profund caracter științific, expun o părere strict personală care, în mod evident, nu angajează sub nicio formă, nici responsabilitatea morală și nici cea juridică a celor pe care i-am contact și mi-au furnizat documente sau informații inedite legate de derularea acestor evenimente!
Dacă în septembrie 2001, lăsam în urmă o Americă a lui Bush, prosperă, în extaz, cu o rată „silfidă” a inflației și a șomajului, cu un PIB „debordant”, cu un Wall Sreet în plină „explozie”, parcă voit necontrolată, în care marea națiune americană, un fel de „carcalete” de națiuni mai mult sau mai puțin exotice (fiecare cu particularitățile ei), cu naționalismul sau triumfal susținut de către o „haită” de etnii, tot de naționaliști, suspectă de HIS (Handicap Intelectual Sever), aflată într-o fuziune „controlată“ („la rece“ !) și manipulată, matematic vorbind, de către un număr pozitiv infinit mic („ε“!) de politicieni, alți naționaliști ipocriți, parveniți prin exploatarea într-un interval „spațio-temporal” (relativist) a unui număr tot pozitiv și tot infinit mic („δ(ε)”!) de creiere luminate, era mândră de moștenirea avută de la Christopher Columbus și Amerigo Vespucci, precum și de realizările sale mărețe și temerare, în septembrie 2011 (după un deceniu de la atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 la New York) aveam impresia că las în urmă o Americă a lui Obama, schizofrenică (Dementia praecox) în plină agonie, în urma unei come induse după o criză de epilepsie, asfixiată de către o paranoia magalomanică tot insusă de către același număr pozitiv, infinit mic („ε“) de politicieni naționaliști ipocriți, aflată într-o criză economică delirantă, în pragul unui faliment financiar (până și în domeniul cercetărilor aerospațiale și cel al comunicațiilor intragalactice!), cu o rată sufocantă a șomajului, în care tot același număr pozitiv, dar infinit mic („δ(ε)“!) al aceluiași „carcalete“ de națiuni, se zbate din răsputeri (călcându-se în picioare!) pentru a inventa ceva, indiferent ce, indiferent cum, care să-i permită să „supraviețuiască” și să facă față acelui capitalism sălbatic, teribil, inuman, eficace numai în aparență (și pe termen scurt, eventual, mediu), care cu câteva secole în urmă, într-un context favorabil istoriei, i-a dat viață !
Cu toate acestea „țara tuturor posibilităților”, a marilor contradicții economice și a inegalităților sociale, în care manipularea și monitorizarea „no limite„ sunt un sport național ridicată la rang de „religie“, în care totul se vinde și totul se cumpără (inclusiv, un Juriu Popular, dacă interesul național sau cele financiare publice sau chiar și private le impun !), în care sistemul de sănătate este „ghilotinat” de bună voie și nesilit de nimeni (cu acordul contribuabililor), în care capitalismul sălbatic uzat moral, „doarme pe ghimpe” (pentru a fi mereu „în veghe”) și face că 1% dintre cei înstăriți să dețină 70% din activele financiare ale națiunii, iar 400 de persoane să posede în total o avere de 1.570 Md$US, depășind-o pe cea deținută de către 155 de milioane de americani, în care legea ultra-liberală a armelor de foc face nu mai puțin de 130.000 de victime anual (din care peste ¼ de decese!), este adeptă a „conjecturii” că, deși atentatele teroriste de la 11 septembrie în Ground Zero au fost executate de către membrii grupării teroriste Al Qaida avându-l ca leadrer și mentor pe Osama Bin Laden, ele au fost meticulos concepute și organizate, în cele mai mici detalii, nu de către ei, dar de către, „alții”. Alții, care aveau interese meschine și oculte, de neînțeles pentru muritorii de rând, care aveau nevoie de un pretext pentru „Invazia SUA” (& NATO Co.) în Afganistan și în Irak. Alții, care erau mai presus de orice bănuiala și care în frustrarea (și amai ales) în delirul lor, doreau să arate lumii (și în special celei arabe, „îmbibată” în petrol!) că în „cazinourile” lumii sunt ei cei care fac „jocurile“ curat-murdare, „Jandarmii lumii”, care „veghează” asupra intereselor omenirii, mai mult sau mai puțin, atât ale „națiunilor unite“, cât mai ales ale celor „ne-unite“, singurii capabili să aducă și să mențină acea „pace” și „democrație” durabilă în lume de care lumea are sau nu are nevoie și nu atât pentru supraviețuirea, dar, mai ales, pentru „prosperitatea” ei. Cei, pe care încercând, în disperarea mea, să-i găsesc de-a lungul anilor, i-au „găsit“, tot, „alții”. Și nu în interesul meu și nici în interesul lumii (comunității), dar în interesul adevărului istoric. Acelui adevăr, despre care Albert Camus (Premiul Nobel, 1957) spunea că este „misterios, ușor de pierdut și trebuie recucerit mereu“. Care astăzi nici nu mai contează, pentru că viața merge înainte, cu sau fără voința noastră, cu sau fără ei și așa cum remarca Pablo Neruda (Premiul Nobel, 1971), pentru că „adevărul este că nu există adevăr”, în acest dosar de jihadologie (terorism islamist).
Gound Zero (Pile)
Articole asociate
Rezumat. În timpul investigațiilor mele la New York legat de tematica acestui articol (în peste 2.500 de pagini), am contactat o serie de persoane și personalități din diverse instituții (publice, respectiv, private), trusturi de presă, etc., ale statului american, implicate direct sau indirect, mai mult sau mai puțin în evenimentele care au marcat deceniul care a trecut de la atentatele teroriste din 11 septembrie 2001. Consider de datoria mea să menționez că în acest articol expun o părere strict personală care, în mod evident, nu angajează sub nicio formă, nici responsabilitatea morală și nici cea juridică a celor pe care i-am contact și mi-au furnizat documente sau informații inedite legate de derularea acestor evenimente! Cu un deceniu în urmă, după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 la New York, am părăsit teritoriul United States al Administrației Bush, „țara tuturor posibilităților“, a marilor contradicții economice și a inegalităților sociale, în care manipularea și monitorizarea „no limite“ sunt un sport național ridicată la rang de „religie“, în care totul se vinde și totul se cumpără (inclusiv, un Juriu Popular, dacă interesul național sau cele financiare publice sau chiar și private o impun !), în care sistemul de sănătate este „ghilotinat“ de bună voie și nesilit de nimeni (cu acordul contribuabililor, în care capitalismul sălbatic uzat moral, „doarme pe ghimpe“ (pentru a fi mereu „în veghe“) și face că 1% dintre cei înstăriți să dețînă 70% din activele financiare ale națiunii, iar 400 de persoane să posede în total o avere de 1.570 Md$US, depășind-o pe cea deținută de către 155 de milioane de americani, în care legea ultra-liberală a armelor de foc face nu mai puțin de 130.000 de victime anual (din care peste ¼ de decese !), cu „conjectura“ că, deși acestea au fost executate de către membrii grupării teroriste Al Qaida avându-l ca leadrer și mentor pe Osama Bin Laden, ele au fost meticulos concepute și organizate, in cele mai mici detalii, nu de către ei, dar de către, alții. Alții, care aveau interese meschine și oculte, de neînțeles pentru muritorii de rând, care aveau nevoie de un pretext pentru „Invazia SUA“ (& NATO Co.) în Afganistan și în Irak. Alții, care erau mai presus de orice bănuiala și care în frustrarea (și amai ales) în delirul lor, doreau să arate lumii (și în special celei arabe, „îmbibată“ în petrol!) că în „cazinourile“ lumii sunt ei cei care fac „jocurile“ curat-murdare, „Jandarmii lumii“, care „veghează“ asupra intereselor omenirii, mai mult sau mai puțin, atât ale „națiunilor unite“, cât mai ales ale celor „ne-unite“, singurii capabili să aducă și să mențină acea „pace“ și „democrație“ durabilă în lume de care lumea are sau nu are nevoie și nu atât pentru supraviețuirea, dar, mai ales, pentru „prosperitatea“ ei. Cei, pe care încercând, în disperarea mea, să-i găsesc de-a lungul anilor, i-au „găsit“, tot, alții. Și nu în interesul meu și nici în interesul lumii, dar în interesul adevărului istoric. Acelui adevăr, despre care Albert Camus (Premiul Nobel, 1957) spunea că este „misterios, ușor de pierdut și trebuie recucerit mereu“. Care astăzi nici nu mai contează, pentru că viața merge înainte, cu sau fără voință noastră, cu sau fără ei și așa cum remarca Pablo Neruda (Premiul Nobel, 1971), pentru că adevărul este că nu există adevăr“, în acest dosar de jihadologie (terorism islamist).
Centrul Gifted Education. În căutare de noi colegi pentru anul academic 2023 – 2024
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
[…] In memoriam „Ground Zero” (The Pile) – New York. Comemorarea zilei de 11 Septembrie (Cores… […]
[…] In memoriam „Ground Zero” (The Pile) – New York. Comemorarea zilei de 11 Septembrie (Cores… […]