Lao Tzu–Tao Te Ching: o creație care stă la baza daoismului/taoismului, un fel de filosofie de viață/cvasi-religie cu rădăcini în China antică. Prima traducere în engleză este din 1868. Cartea asta are numeroase versiuni tipărite în engleză (și în nenumărate alte limbi…cam 250 de traduceri în limbi ale civilizației vestice), dar cea de la Amber Books 2023 este una excelentă prin stil: Lao Tzu–Tao Te Ching Illustrated – The Way To Goodness and Power.
Din punct de vedere tehnic, un element interesant este că această carte Amber Books 2023 este realizată prin utilizarea tehnicii tradiționale chineze dezvoltate în timpul Dinastiei Ming (1368-1644) de a tipări colile doar pe o față, apoi a le îndoi și a le lega împreună cu șnur trecut prin niște găuri; e ca și cum ai tipări pe o față o coală A3 și ai face din ea o foaie A4 (cu fețele interne rămase albe); știu, e o risipă de hârtie, dar cartea are o ținută aparte, are un fel de prezență de spirit. Un alt element interesant este că această versiune combină: 1). textul original, tipărit în chineză, cu o traducere actualizată în engleză, cu 2). o selecție ilustrativă de desene, picturi, imagini pe mătase etc. în care sunt prezentate entități ale filosofiei/mitologiei chineze, zeități, peisaje, tot felul de elemente care fac din răsfoirea acestei publicații o experiență aparte.
Textul în sine e ușor de parcurs: 81 de capitole, de facto niște scurte note/aforisme poate în medie nici o treime de pagină. Stilul este vag, aluziv, ambiguu… dar există interpretări că este ambiguu la modul voit, deliberat scris în acest fel. Există destule elemente redundante, numeroase contradicții (unii interpretează contradicțiile ca fiind voite, pentru a te pune în poziția de a le interpreta și reanaliza, ca situații dilematice); per total ideile astea stau în bună parte la baza atitudinii chinezești tradiționale față de lume, viață și față de existența umană.
Ar merita menționate neimplicarea ca stil de viață, lipsa dorințelor și ambițiilor personale, trasarea limitelor pentru acumularea de bunuri materiale, integrarea în fluxurile naturale, revenirea la echilibrul stării naturale, dăruirea eforturilor personale pentru binele comunității, un fel de atitudine anti-cunoaștere, nevoia de a nu te remarca ci a rămâne relativ invizibil și multe altele asemenea. Daoismul încearcă să arate că drumul/calea nu sunt constante ci te adaptezi la realitatea externă, fără a îți pierde esența ta internă. Pe plan politic, textul propune guvernanților evitarea războaielor, evitarea legilor dure și a taxelor insuportabile de către oameni–interesant să vezi scrise astea în urmă cu 2.400 de ani. Cred că e o carte care merită răsfoită din când în când–ceea ce este extrem de rar.
Autorul? Lao Tzu/Laozi (Bătrânul Maestru) considerat când un călugăr bătrân, un cronicar, când un nobil tânăr, când un personaj inexistent în realitate ci fiind un cumul de autori care au scris texte în variate perioade…deci orginea textului e destul de neclară. Unele fragmente provin din secolul 4 îen., deci au cam 2.400 de ani; au fost găsite manuscrise cu cerneală pe mătase sau cerneală pe bambus păstrate prin grote și prin tumuli timp de peste 2.000 de ani; există mai multe variante care au circulat în tot acest timp, devenind un text clasic al literaturii/filosofiei chineze și unul dintre cele mai traduse texte la nivel global.
Cel mai probabil textul actual este o compilație realizată cu circa 2.250 de ani în urmă, bazată pe tot felul de fragmente scrise de autori diferiți. Ambiguu, nu? La fel și titlul are variante de traducere: Tao Te Ching/Tao Te King/Dao De Jing/Daodejing. Traducerile vestice, chiar cu bune intenții, pot să alunece către o lume mai non-chineză, mai adaptată conceptelor europene/americane, pierzând elemente originale esențiale. A transpune în înțelegerea noastră niște idei din astfel de scrieri vechi, bazate pe niște semne chinezești, cu niște concepte și termeni filosofici care în timp se modifică, plus greutatea de a le traduce…arată că putem avea o percepție destul de vagă asupra subiectului. Dar este o lume ideatică interesantă.
Dr. biolog Peter Lengyel (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la „ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.
Notă. Alte articole ale autorului Dr. Biolog Lengyel Péter în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…