Dr. Peter Lengyel (expert științific în conservarea biodiversității): „Păunii” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

Dacă văd un păun prin ceva curte, nu pare prea mare scofală; e și un pic ciudat să ții păsări de astea. Mult mai interesant e să vezi păuni sălbatici, așa cum am avut ocazia la vizita mea prin India. Păsările astea au fost și sunt înconjurate de numeroase tipuri de atitudine umană, în așa fel încât e interesantă nu doar biologia lor ci și relația omului cu vietățile în cauză. Unii au păuni pe care îi țin în voliere, aviarii, mai mult sau mai puțin spațioase. Alții au în preajma lor păuni ferali, adică liberi să plece unde vor, care totuși rămân prin zonă deoarece au condiții bune de viață, hrană pusă de om, locuri unde să se adăpostească. Dacă sunt liberi, ai probleme cu mizeria pe care o fac, cu zgârierea mașinilor șamd. Dacă sunt închiși, își cam pierd esența de pasăre…anume libertatea. Chiar dacă ai avea un castel care prin preajmă să aibă o volieră uriașă în care păunii să aibă spațiu destul, tot ar rezulta un fel de kitsch. Rămân la impresia că pentru a admira pe bune păsările astea, trebuie să le vezi în mediul lor natural, în habitatele lor sălbatice, unde realmente ele sunt o minune a planetei noastre.

Frumusețea masculilor adulți a atras atenția omului, astfel încât de milenii păunii au devenit un fel de împăunare a celor bogați. Din India, încă prin antichitate au fost aduși în Imperiul Roman. Cu timpul, oamenii de știință au descoperit că există 3 specii de păuni. Cei pasionați de creșterea păsărilor au creat și hibrizi între specii, plus au stabilizat tot felul de mutații apărute aleatoriu, astfel încât la ora actuală există câteva sute de varietăți crescute în captivitate. Pentru biologi păunii reprezintă un subiect aparte; atât în ceea ce privește: 1) modalitatea de formare fizică a culorilor stridente-irizante de pe „cozile” lor pline de oceli cât și 2) în ceea ce privește mecanismul evolutiv care au dus la aceste caracteristici extravagante ale masculilor–anume selecția sexuală.

Nu toți oamenii sunt atrași de păuni; unii îi urăsc și îi omoară. Țipetele lor stridente pot să devină deranjante în locurile unde trăiesc cu zecile sau sutele; tot în astfel de aglomerări cu densitate mare a lor, dejecțiile păunilor pot să devină o problemă pentru localnici. La mașinile în care ei se oglindesc, pot să se lupte cu imaginea lor, producând zgârieturi pe suprafețele lucioase. Când ai un Mercedes sau un BMW nou și vezi că e scrijelit de ceva păun… Sau în foametea din India, când vezi că păunii se hrănesc prin ceva plantație din care sperai să faci tu recolte… e iar un fel de problemă.

Dar în general oamenii sunt atrași de frumusețea acestor păsări. Sean Flynn, un jurnalist de-altfel specializat pe tot felul de crime, accidente aviatice și alte asemenea dezastre a scris o carte, „Why peacocks?” În 2022 cartea a primit Andrew Carnagie Medal for Excellence in Nonfiction Longlist Selection.

În 263 de pagini sunt prezentate tot felul de legende, istorisiri despre cazuri de o largă varietate în care păunii au ceva rol. Este o carte soft, fără prea mari drame, interesantă, presărată și cu aspecte științifice despre păuni. Cartea este o povestire despre familia autorului, adică el, soția și doi copii–care ajung cumva să se pricopsească cu 3 păuni. 

Negocierea prețului, transportarea lor acasă, construirea unei voliere din materialele aflate la dispoziție, hrănirea lor cu răbdare până ajung să îi ia mâncarea din mână, observarea comportamentului lor, cum se poziționează pentru a își petrece noaptea, intoxicarea unui păun cu niște bucăți vechi de metal și tot circul cu tratamentul veterinar foarte costisitor, aducerea unor noi exemplare femele pentru a avea un raport decent între sexe, lărgirea volierei, apoi o femelă depune 30 de ouă fertile; o vulpe care intră în curte ucide două găini, iar autorul securizează și mai bine voliera păunilor pentru ca prădătorul să nu îi ia și pe aceștia. Adică, e o experiență personală complexă, descrisă cu finețe de autorul care este jurnalist și știe cum să formuleze un text care să aibă sens. În plus, avem o largă paletă a documentării atât prin materiale bibliografice cât prin contacte directe cu oameni și organizații care au legătură cu subiectul. Fără a deveni maniacal cu păunii–precum sunt anumiți crescători, păstrând o distanță, un fel de atitudine liniștită și sănătoasă față de toată povestea, ne prezintă o realitate paralelă, o viață frumoasă, care îi contrabalansează cumva preocupările profesionale din domeniul jurnalismului focalizat pe subiecte dramatice. În lumea de azi deloc nu e ușor să trezești și să păstrezi interesul cititorului pentru un subiect de genul acesta–dar Sean Flynn reușește. A citi cartea asta e o delectare, un fel de distanțare de zgomotul furibund al Lumii.

Dr. biolog Peter Lengyel   (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), născut în 1973 la Sighetul Marmației este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la „ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume publicate „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.

Bibliografie

• Interviu cu biologul Peter Lengyel (partea I)
• Interviu cu biologul Peter Lengyel (partea a II-a)
• Grindul Lupilor–o minune a naturii incredibil de frumoasă

Notă. Articolele lui Peter Lengyel în Jurnalul Bucureștiului