„Dragomira” și „Mireasa” Fragmente din volumul „Mireasa și alte povestiri” în curs de apariție la Editura Eikon (Corespondență de la PhD Candidate Simona – Nicoleta Lazăr – poet, prozator, editor și jurnalist, membru al UZPR și al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)

Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe

Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events. The principles that will be at the basis of this publication are: 

–  Democracy cannot exist without opposition

– Elected representatives are our representatives and not our masters

– Criticism fosters progress

– Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.

Mireasa

Nu! Ea nu a vrut nunta asta. Nu voia să se mărite cu bărbatul smead, nu prea înalt și cu ochi mici și rotunzi, de viezure, cu mustață firavă, rară, de părea că abia ce-i mijise. Ea și el erau cam deodată, prea tineri pentru viața în doi (chiar dacă ăi bătrâni ar sări să îi spună că mai demult fetele ajungeau mirese mai devreme, încă). El, poate, să fi știut mai multe c-așa-s băieții, își scot sabia mai repede din teacă, să îi încerce ascuțișul. Să nu-i prindă războiul nepregătiți. Chicotește. Apoi „își ia seama”, că nu-i deloc de râs ce se întâmplă. În juru-i lumea se agită, se fac meniuri, se caută bani de-mprumutat (și de dat înapoi după nuntă), unii întreabă de unde pot cumpăra carnea, pâinea, uleiul, vinul și tot ce le mai trebuie bucătăreselor. Mulți o firitisesc, discută despre rochie și voal, despre buchetul de mireasă, care-o să se ofilească, deja, până se va termina ceremonia din biserică… Iar ea nici nu știuse bine chipul mirelui, până de curând!

Bunică-sa o instruise bine: pe ulița satului, fetele ieșite din copilărie și femeile tinere nu trebuie să ridice capul dinaintea unui bărbat. „Puica bunichii, dacă nu-i din neamul tău, nu te uita în ochii lui, maică. Zi zâua bună și grăbește pasul, să nu te vadă careva și să-nceapă satul a cârti că nu te-am învățat ce-i rușinea.” Femeia era categorică și nu-i plăcea să-i iasă copiii și nepoții din vorbă. Nici măcar fata asta mai mică, pe care o crescuse până să intre la școală, o ținuse la ea în vacanțe și, uite, acu՛, după bacalaureat și după ce intrase acolo, la facultate, în loc să se ducă la mare, sau la munte, sau să fi rămas în oraș, să vadă filme la cinematograf, copchila tot în sat a venit. Și-a ajutat-o la câmp și la vie. Ce nepoată vrednică! Bătrâna avea totuși o supărare: nu și-a dat seama când i-a apărut în drum băietul ăsta al lui Dumitrache; nu-l cunoștea bine și a simțit așa, nu știu cum, o răsucire de cuțit între coaste, când a-nțeles că odorul ei se va mărita cu el.

Reghina (încă un lucru care nu-i place este numele ei, pe care taică-su i l-a pus în amintirea unei iubiri din trecut și nu s-a sfiit să le zică asta maică-sii, bunică-sii, ba chiar și ei, mai încoace, după ce a crescut) s-a ascuns în cel mai friguros colț al casei. Și-a ridicat genunchii la gură și plânge cu gemete șterse, să n-o audă careva. Ea a respectat vorba bunicii. De câte ori a fost în sat, de când s-a făcut și ea mai mărișoară, n-a stat să se uite în ochii nimănui. Nu l-a văzut nici pe tânărul care vara toată a așteptat-o în capătul uliței, dându-i binețe. Toamna, când a început facultatea, s-a întors în oraș și… nici măcar nu poate să spună că „a uitat de el”, pentru că nu îl observase. Cum să vezi chipul unui om, când tu ții privirea în pământ!? Cum să-ți trezească interesul? Ori sentimentele?

Dragomira

Întâmplările din ultimele luni îi alunecă pe dinaintea ochilor, lent, ca o armată care se întoarce dintr-un război istovitor. Privește către brâul de humă, pe care cu mâinile ei l-a întins pe perete. Brâul se lăfăie pe un metru din înălțimea zidului și Dragomira l-a făcut în trei culori, de grosimi diferite. În partea de jos este galben-ocru, iar lutul l-a adus din Râpa lui Stan. A săpat în pământul grăsos și a scos bulgării de culoarea frunzelor uscate de mesteacăn. Era umed și rece și-i dădea o senzație plăcută când îl rupea ca pe aluatul de cozonac, lăsându-l să curgă, apoi, în bucăți de mărimi diferite, printre degetele răsfirate. De pe valea pârâului care străbate satul vecin a adunat lutul albastru-vinețiu, clisos, care-i aduce aminte, prin consistența lui, de-o slănină râncedă, uitată în pivniță. Cu el a tras dunga de sus, dinspre varul siniliu. La mijloc este banda de argilă albă. Cea mai prețioasă, pentru care a mers trei kilometri, în aval. Într-o „pungă” a văii e un depozit la care se ajunge greu, printre stânci și arbuști țepoși. Ăi bătrâni zic că de acolo își luau odată lutul olarii, dar acum nimeni nu mai știe meșteșugul ăsta. Mai sunt doar vreo trei roți și alea aruncate într-un pod, la primărie, în așteptarea unui muzeu care-o să fie. După argila asta vin acum doar cei care vor să-și împodobească pereții casei și de aceea nimănui nu-i pasă dacă e făcută cărare sau nu.

(…) Și-a pus baierele traistei de cânepă după gât, și-a ridicat poalele rochiei de stambă și le-a fixat în talie, pe sub cordon și, desculță, călcând cu grijă peste pietre când lunecoase, când ascuțite, s-a dus spre depozitul de argilă. Iar când a ajuns, s-a minunat de câtă frumusețe se ascunde dincolo de stânci. Râul are un braț subțire, care s-a strecurat pe după pietre. Ajuns în locul în care mai de mult fusese un delușor alb, iar acum era abia o movilă, fuiorul ăsta translucid se odihnea. Doar un firișor se mișca, pe sub apa care părea că stă nemișcată la suprafață, și-n harnica lui înaintare își săpase propria-i albie, dizolvând argila. Iar apa își găsise un echilibru al ei, pe care piciorul Dragomirei l-a tulburat, făcând-o să se ridice în volute lăptoase. Dar nu acolo trebuia ea să taie, ci în mamelonul cel alb. A scos din traistă o lamă veche de cuțit și-a început să desprindă bucăți mari cât un porumbel.

(…) S-a așezat pe marginea micului ghiol, cu picioarele până la genunchi în apa călduță (în crugul zilei), cu tălpile cufundate în mătasea argilei, cu trunchiul ușor lăsat pe spate și brațele proptite în maluri, ca să-l susțină. Ținea capul răsturnat, cât să simtă plimbarea razelor pe pleoapele închise, iar pe sub ele, mulțimea de culori și de lumini care dansau. Le vedea foarte bine freamătul, ca și cum în dosul pleoapelor era întinsă o pânză de cinematograf. Între râu și brațul acesta care traversa depozitul de caolin crescuse, încâlcită, porumbiștea. Fructele erau încă aguridă, așteptând sfârșitul verii, ca să se pârguiască. Ea simțea acreala porumbelor crude, de parcă acestea ar fi avut puterea să strepezească și aerul. Nu-i displăcea. Dimpotrivă. Cu ochii închiși, își imagina că se află în inima insulei lui Euthanasius, ca în eminescianul Geniu Pustiu.

Notă. Umberto Eco, care deținea 50.000 de cărți, a avut de spus asta despre bibliotecile de acasă: „Este o prostie să crezi că trebuie să citești toate cărțile pe care le cumperi, deoarece este o prostie să-i critici pe cei care cumpără mai multe cărți decât vor putea citi vreodată.” Ar fi ca și cum ai spune că ar trebui să folosești toate tacâmurile sau paharele sau șurubelnițele sau burghiul cumpărate înainte de a cumpăra altele noi. „Sunt lucruri în viață de care trebuie să avem întotdeauna o mulțime de provizii, chiar dacă vom folosi doar o mică parte. (…) „Dacă, de exemplu, considerăm cărțile ca medicină, înțelegem că e bine să ai multe acasă, decât câteva: când vrei să te simți mai bine, atunci mergi la „dulapul cu medicamente” și alegi o carte. Nu una întâmplătoare, ci cartea potrivită pentru acel moment. De aceea trebuie să ai mereu o alegere nutrițională! (…) „Cei care cumpără o singură carte, citesc doar pe aceea și apoi scapă de ea. Pur și simplu aplică mentalitatea de consum pe cărți, adică le consideră un produs de consum, un bun. Cei care iubesc cărțile știu că o carte nu este o marfă.””

Fragmente din volumul: „Mireasa și alte povestiri” în curs de apariție la Editura Eikon. Ilustrație: Ioan Măric. Simona-Nicoleta Lazăr (poet, prozator, editor și jurnalist), membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) și a Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România (AJTR).

Notă. Ale articole ale autoarei Simona-Nicoleta Lazăr-Țigău în junalul Bucureștiului

Nota redacției

Remember. „Asociații” mei Michel Ardouin („Porte–Avions ”) și Charlie Bauer (revoluționarul „Robin Hood”) – asociații lui Jacques Mesrine („inamicul public n°1 al societății civile”), autori de pagini remarcabile în istoria criminală franceză contemporană. Mon „associé” Michel Ardouin („Porte–Avions ”) l’associé de Jacques Mesrine (L’ennemi public n°1) et Charlie Bauer (révolutionnaire d’extrême gauche) auteurs des pages remarquables dans l’histoire de la grande criminalité française contemporaine

Simpozionul internațional „Lucian Blaga” – Ediția a II-a – Satul românesc izvor de spritualitate și inspirație. „Conceptul marelui anonim și dialogul cu transcendentul. Pledoarie pentru o disciplină centrată pe opera lui Lucian Blaga” (Lucrarea prof. dr. Narcis Zărnescu, membru al Academiei Germano-Române și al Academiei Oamenilor de Știință din România, membru titular al CRIFST – Comitetul Român pentru Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii al Academiei Române, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques”)

Prezentarea (recenzia) cărții „Analiza geopolitică și securitară a Orientului Mijlociu. Studiu științific.” – autor Alba Iulia Catrinel Popescu (prof. dr. Narcis Zărnescu, critic și istoric literar, redactor șef al Revistei „Academica” și redactor șef adj. al revistelor „Cunoașterea științifică”, „Intelligence Info”, „Studii și Comunicări” și „Noesis” ale CRIFST al Academiei Române, membru al Academiei Germano – Române și al Academiei Oamenilor de Știință din Româmia, Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” din Franța)

„Etică și Intelligence” – lucrare prezentată la Sesiunea Anuală a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Germania) de către corespondentul nostru permanent prof. dr. Narcis-Stelian Zărnescu (redactorul șef al Revistei Academiei Române „Academica”, secretar științific al Secției X – Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR – Academia Oamenilor de Știință din România)

Conferința CRIFST (Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii) a Academiei Române. „Impactul AI, din perspectiva binomului foucaultian episteme – techne” (Prof. dr. Narcis Zărnescu, membru titular al CRIFST, redactor șef al revistei „Academica”, redactor șef Adjunct al revistei de Sudii și comunicări și al revistei Noesis al CRIFST, secretar științific al Secției X– Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR–Academia Oamenilor de Știință din România, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques”)

„Viitorul cărții și al suporturilor de carte” la CRIFST (Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii) – DIS (Divizia de Istoria Științei) de Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de autori

Scurtă incursiune în Istoria detectivismului (Partea 2). Corespondență de la Maria Bumbaru președinta ANDR (Asociația Națională a Detectivilor din România)

Scurtă incursiune în Istoria detectivismului (Partea 1). Corespondență de la Maria Bumbaru președinta ANDR (Asociația Națională a Detectivilor din România)

„Din viața investigatorilor privați (Privat investigator – Pi/∏/π)– mituri și realități”. Interviu cu D-na Maria Bumbaru președinta ADNR (Asociația Naționlă a Detectivilor din România). Partea 2 (Activitatea și „costul” real al unui ∏)

Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră, Ne…

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului