1.jpg)
Foametea reprezintă una dintre cele mai severe și devastatoare consecințe ale conflictelor armate și ale schimbărilor climatice, afectând milioane de oameni la nivel global, inclusiv copii, care sunt cei mai vulnerabili. Conform Organizației Națiunilor Unite, aproximativ 135 de milioane de persoane sunt afectate de insecuritatea alimentară severă din cauza războaielor, iar această situație este agravată de fenomenele meteo extreme, care lovesc în special regiunile deja vulnerabile. Drama copiilor rămași fără hrană nu este doar o criză umanitară, ci și o problemă de drepturi ale omului, care cere o acțiune urgentă și coordonată la nivel global. Războaiele au un impact devastator asupra accesului la hrană, distrugând infrastructura agricolă, perturbând piețele și limitând ajutorul umanitar. În prezent, 135 de milioane de oameni sunt grav afectați de criza alimentară cauzată de conflicte. În zonele de război, precum Burkina Faso, Somalia și Fâșia Gaza, situația este deosebit de critică. În aceste regiuni, peste 700.000 de persoane se află în pragul catastrofei umanitare, însemnând că supraviețuirea lor este direct amenințată din cauza lipsei acute de hrană.
Fâșia Gaza este un exemplu tragic al modului în care războaiele duc la foamete. Între decembrie 2023 și martie 2024, aproximativ 600.000 de persoane au fost afectate de o criză alimentară gravă, iar în septembrie 2024, se estimează că 96% din populația Gaza, adică 450.000 de oameni, se vor confrunta cu lipsuri alimentare severe. Blocada impusă de Israel și violențele constante au dus la prăbușirea economiei locale, făcând imposibilă producerea sau importul suficient de alimente pentru a satisface nevoile populației. Pe lângă războaie, vremea extremă joacă un rol decisiv în amplificarea crizei alimentare la nivel global. Condițiile meteo imprevizibile și extreme, cauzate de schimbările climatice, au redus dramatic producția agricolă în multe regiuni ale lumii, lăsând 72 de milioane de persoane din 18 state fără acces la hrană suficientă. Inundațiile, secetele, furtunile, tornadele, valurile de căldură, incendiile de vegetație și alte fenomene extreme distrug culturile, și decimează mijloacele de trai ale fermierilor, crescând prețurile alimentelor și făcându-le inaccesibile celor fără posibilități materiale. În mai multe țări din Africa Sub-Sahariană și Asia de Sud, fermierii depind integral de ciclurile sezoniere pentru a cultiva cereale și alte alimente de bază. Însă, schimbările climatice au perturbat aceste cicluri, ducând la recolte slabe, ba chiar la pierderea totală a acestora. Secetele prelungite urmate de ploi torențiale și inundații au redus drastic disponibilitatea alimentelor, lăsând milioane de oameni fără surse de hrană.
Copiii sunt cei mai afectați de criza alimentară globală, consecințele fiind devastatoare atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Malnutriția severă la copii duce la probleme grave de sănătate, precum încetinirea creșterii, slăbirea sistemului imunitar și vulnerabilitate crescută la boli. În multe cazuri, copiii subnutriți nu reușesc să atingă dezvoltarea fizică și cognitivă optimă, ceea ce le afectează șansele de a duce o viață productivă și sănătoasă. În Fâșia Gaza, copiii reprezintă o proporție semnificativă a celor afectați de criza alimentară. Blocada și conflictele continue au distrus infrastructura esențială, inclusiv spitale și școli, limitând accesul copiilor la îngrijire medicală și educație, în timp ce foametea a devenit o problemă endemică. Această situație creează un cerc vicios: copii malnutriți, fără acces la educație, sunt mai predispuși să rămână prinși în sărăcie și să fie expuși la violență.
Foametea globală este o problemă complexă, alimentată de multiple cauze interconectate. Războaiele și conflictele armate rămân principalele cauze ale insecurității alimentare, dar nu sunt singurele. Schimbările climatice, degradarea mediului, inegalitățile economice și politice, și lipsa infrastructurii adecvate joacă, de asemenea, un rol crucial. În multe țări afectate de foamete, guvernele sunt fie incapabile, fie nevoite să facă față acestor provocări, lăsând populațiile lor vulnerabile să depindă de ajutorul internațional. De asemenea, pandemia de Covid-19 a exacerbat insecuritatea alimentară globală, perturbând lanțurile de aprovizionare și crescând șomajul și sărăcia în multe regiuni. Criza economică globală declanșată de pandemie a agravat dificultățile celor mai săraci, adâncind foametea și subnutriția în comunități deja afectate. În fața acestei crize umanitare globale, comunitatea internațională trebuie să ia o decizie rapidă. Protejarea copiilor de impactul distrugător al foametei trebuie să fie o prioritate. Organizațiile internaționale, guvernele și societatea civilă trebuie să colaboreze pentru a oferi ajutor imediat celor afectați și pentru a adresa cauzele profunde ale foametei.
Ajutorul umanitar trebuie să fie însoțit și de eforturi susținute pentru rezolvarea conflictelor și promovarea păcii, precum și de strategii pe termen lung pentru adaptarea la schimbările climatice. Investițiile în agricultură durabilă, infrastructură rezistentă și politici de reducere a sărăciei sunt esențiale pentru a preveni crizele alimentare viitoare și pentru a asigura că nicio generație nu va mai fi privată de dreptul fundamental la hrană. Drama copiilor rămași fără hrană este o tragedie de proporții epice, care cere o reacție pe măsură din partea întregii lumi. Este o problemă de drepturi ale omului care necesită solidaritate, empatie și angajament pentru a proteja viitorul celor mai vulnerabili dintre noi. Numai prin acțiune colectivă și responsabilitate globală putem spera să punem capăt acestei crize și să oferim copiilor șansa la o viață demnă și sănătoasă.
Corespondenţă de la Lordul Sir Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Redactat de către Cătălin Asavinei Președinte–fondator al OADDR (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română) partener al Jurnalul Bucureștiului în anchete (investigații criminale).
Notă. Articolele Lordului Sir Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)
Promovarea online a instituțiilor, jurnalelor și articolelor academice
Lucrări intelligence
„Puterea de la Puterea informațiilor la Puterea în Intelligence”(Tiberiu Tănase-coordonator, autori Ovidiu Boureanu și Petru Ștețcu, Editura Concordia, Arad, 2024)
Recenzie. Noua carte apărută la editura Concordia reprezintă un amplu proiect documentar și documentat asupa unui subiect prezent în viață, în societate și istoria umanității și anume „Puterea” privită din mai multe puncte de vedere. Aceasta se bazează pe o amplă documentare și bibliografie privind puterea–pornind de la termenul, concept semnificații și domenii în care este prezentă dar și modalitați de raportate privind importanța acesteia în diverse domenii și situații. Pe parcursul celor XV capitole autorii de prezintă multe și intresante noutăți privind termenul și conceptul de putere pornind de la Introducere (p. 13), la definiții–care încep cu clasica întrebare „Ce este puterea?” cu raspuns pornind de la Dex la conceptul puterii, fețele puterii, dar și la puterea ca decizie sau puterea ca preluare a controlului.
Sunt prezentate și fețele puterii, care sunt sunt autoritatea și legitimitatea. Foarte interesanta lucrare debutează cu un prim capitol unde în Secțiunea a 3-a avem informații documentate despre „Putere” versus „Autoritate”, „Ce este puterea?”„Care este autoritatea?” Dar și diferența dintre putere și autoritate. De menționat tot aici în Secțiunea a 4-a se fac referirila la Dominație versus Autoritate iar în Secțiunea a 5-a unde sunt prezentate Puterea, politica și statul. Sunt importante raspunsurile la întrebarile cum ar fi Ce este puterea politica?.De mare interes este și Secțiunea a 9-a, al aceluiaș prim capitol care tratează Analiza Puterii și se referă la Analiza SWOT (slăbiciuni, oportunități și amenințări). Urmează un important capitol și anume cel referitor la Puterea Mondială ce conține referiri puterea mondială și scopul acesteia, Guvernul Mondial,Organizarea Piramidei Puterii la p.81.
Întalnim și alte capitole foarte importante cum este cel referitoar la „Puterea informației” (p. 129), și în mod deosebit la conceptul de informație, dar și considerații despre puterea informației, precum și despre puterea informației într-o societate liberă. Importante sunt referințele la „Puterea militară” (p. 255) în ceea ce privește evoluţia marilor puteri. Astfel, Secțiunea a 2-a tratează un aspect absolut de interes pentru puerea statelor și anume despre țările cu cele mai mari armate din lume și despre cele mai mari puteri militare din lume. Important este și capitolul ce prezintă „Puterea Economică” (p. 279) cu referiri la „Puterea pieței” legate de noțiunile „Ce este puterea de piață?” Înțelegerea puterii pieței cu exemplu de putere de piață și structurile de putere ale piețelor până la prezentarea conceptele de putere și emergență.
De subiniat capitolele ce urmează despre „Puterea politică” (p. 307) pornind de la definiția puterii politice. Ce este politica și cum funcționează? Conceptul de putere politică puterea alienată și conținut și trăsături ale puterii politice și Autoritatea și Legimitatea politică. Cel de–al X–lea Capitol se referă la „Puterea Mass-Media” pornind de la definirea presei, evoluția presei în decursul timpului., funcțiile presei. Presa, a patra putere în stat, „Comunicarea politică”, și când puterea ascultă de presă, dar și despre libertatea presei. Acest capitolul este urmat de alte capitole de mare interes și anume „Puterea organizației” și foarte important „Puterea intelligence”-ului. Aici se fac referiri la „Ce este Intelligence?” Dar și la Puterea în intuiție și decizie în activitatea de intelligence.
Trebuie menționat că importanţa activităţii intelligence pentru orice stat-naţiune este în mod direct legată de ameninţările şi vulnerabilităţile la nivel local, regional şi global, de rolul aspectelor politico-militare şi economice pe scena internaţională, precum şi de atitudinile liderilor faţă de structurile de intelligence şi securitate naţională. Unele din cele mai importante aspecte şi tendinţe care vor caracteriza şi influenţa mediul şi organismele de intelligence ale statelor-naţiune în secolul XXI ar putea fi „Forța cunoaşterii”, prioritară, dar și esentială și se va baza pe informații. În prezent cunoaşterea are valoare, iar intelligence adică informația strategică este putere. Cunoaştere fără intelligence nu poate exista, la fel cum un intelligence calitativ nu poate să se manifeste fără cunoaştere. Deoarece cunoaşterea este astăzi cel mai important şi util element al competitivităţii la nivel global şi devine cea mai importantă resursă a unei naţiuni, am putea afirma că se naşte o nouă componentă, anume „intelligence-ul cunoaşterii”, care devine astfel elementul complementar al domeniului intelligence-ului și esențial puterii. Deci, putem afirma că „Puterea” se mută acum dinspre state-naţiune, spre state-piaţă şi mai nou spre state-reţea. Adică dinspre state spre grupuri unite în reţele, dinspre legile fizicii şi puterea fizică spre legile cibernetice şi puterea creierului („brain power”), iar paradigma „cine are informaţia deţine puterea”
Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, “Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet (“Volpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
