În voga puterii absolute a unirii – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe

Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.

The principles that will be at the basis of this publication are: 

– Democracy cannot exist without opposition

–Elected representatives are our representatives and not our masters

– Criticism fosters progress

–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.

Organisation Internationale de la Francophonie

Nu paradoxal dar de-a dreptul absurd și foarte periculos este faptul de a pune sub semnul întrebării semnificația intrinsecă a unor cuvinte la  care ontologic, înfruntând istoria și greutățile ei, evoluția a muncit secole sau chiar milenii la rând, biruind toate incertitudinile inerente oricărui parcurs de o asemenea lungime. Este de-a dreptul șocant în speță să auzi cum se pune sub acest semn ancestralul înțelepciunii tumultuoase a cuvântului unire; este ca și cum  am șterge cu buretele în mod arbitrar și nesiliți de nimeni din exterior, ci doar de propria miopie a celora care îi contestă majuscula lui influență asupra factorilor realității, căreia îi este aplicată semnificația practică pe care dacă am neglija-o am neglija și șterge de fapt din memoria colectivă a unui întreg segment din istoria evoluării dar și evaluării sale în timp.

Este inoportun să admitem ca astfel de încercări, dar ce e și mai rău a admite ca ele  să se realizeze numai din cauza, că nu numai unii dar foarte mulți oameni nu realizează și nu conștientizează nocivitatea lor pentru fenomenologia lucrurilor și a evenimentelor în general dar și a fenomenologiei factorului socio- comunitar uman în special. Filosofic vorbind este acest fapt asemănător cu acela de a nega și scoate din realitatea lucrurilor intrinsecul lor, adică însăși realitatea lor – a le nega ca atare. Pentru cuvântul unire înseamnă a nega realitatea ca atare a semnificației sale implicit și a sa ca entitate morfologică determinată de propriul fel de a fi.

Dacă am extinde acest concept asupra individului uman, atunci el ar fi trebuit să se nege pe sine ca ființă  umană. Nu este oare o idee absurdă? La fel de absurdă este minimalizarea marii importanțe a unirii asupra, de pildă, a unui neam dezmembrat cum este poporul român. Ori unirea și generarea conceptului unirii nu s-a făcut conform vicisitudinilor istoriei poporului român, ci împotriva cursului lor, cât  de paradoxal ar părea, conform capacității lor unificatoare mult mai puternică, pentru că ea era determinată, ca atare și dictată de însăși pericolul inexistenței sale ca nație. Acesta, de fapt, este un factor/fenomen inerent ca lege a evoluției lucrurilor  implicit a evoluției unei entități etnice. A nu înțelege aceste lucruri înseamnă a cădea pradă factorilor destructivi, dezbinători ai unui neam. Oricât s-ar stărui cineva cu mentalul său să distorsioneze, să modifice, să minimalizeze semnificația intrinsecă determinată ontologic de o întreagă istorie a conceptului unire, el nu o va putea face. Ea a rămas, rămâne și va rămâne aceeași neschimbată, adică va rămâne aceeași de unificare/îmbinare, dar nu de deprimare–dezmembrare–separare–înstrăinare a tuturor elementelor unui întreg în speță a poporului român.

Se aud tot mai multe voci, că unirea/reunificarea, de fapt, a celor două state românești de pe ambele maluri ale Prutului ar fi inoportună, ba dimpotrivă ar fi chiar nocivă și periculoasă pentru ambele părți. Aceste voci se aud în aceleași măsură atât din partea Chișinăului cât și din partea Bucureștiului la general vorbind nu numai din masa mare a cetățenilor de rând, dar și din masa polimorfă a oamenilor de cultură, personalități  politie, partide politice și chiar grupări sociale–fapt foarte regretabil, îngrijorător dar și periculos. Se calcă repetat pe colții ascuțiți ai aceleași greble a ignoranței, ne sustenabilității factorului mental neimun al comunității de a înfrunta și contracara cu toate cele pe care istoria le are, dar cu care nu poate trezi conștiința multora, a învăța și impune gândirea lor să judece. Ce se vrea în contrasens cu legile sale de a deturna și anula conceptul ca atare a unirii? A câta oară?

Oare nu a învățat nimic poporul român, elitele sale conducătoare abandonul fără nici o împotrivire în mod trădător și laș a unei părți din Româna, a unei părți din corpul poporului care astăzi se numește anapoda Republica Moldova-Basarabia, trecută prin atâtea și atâtea suferințe, deznaționalizare, umilire, dezbinare și înstrăinare? Cu atât mai dureros, regretabil, josnic, umilitor, ofensator și foarte periculos pentru neamul românesc, când de aud azi din partea unor elite în deosebi culturale, după atâta istorie cât de cât avută la îndemână și cât de cât conștientizată ca atare, cuvintele potrivnice unirii-reintegrării -reîntregirii neamului.

Toți cei care se împotrivesc unirii, de fapt, critică unirea, critică semnificațiile ei esențial–fundamentale. Este nevoie de o altă critică, una să critice critica opiniilor antiunioniste ale  celor care detestă oportunitatea unirii și lucrează împotriva reunificării celor două state românești . Critica criticii care se face aici și care se numește criticism pur (vezi Petru Ababii, „Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane. Infrastructura bazală a logicii formale și a gândirii critice; Raționamentele gândirii critice. Definitivări explicative ale  gândirii critice.” Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2025 p. 6, 11). Potrivnicii unirii găsesc fel de fel de motive și cauze, care după părerea lor  indică inoportunitatea unirii, considerând-o dimpotrivă chiar contrarie însăși naturii ei esențiale. Ce eroare/rătăcire!?

Tot filosofic vorbind în virtutea celor explicate aici este necesar de adăugat că orice întreg implicit omul, împlinit o  națiune, un popor își datorează felul de a fi, adică unitatea-unicitatea–determinarea ca atare  exclusiv a factorilor/forțelor unificatori –cimentatori–integratori și a tuturor elementelor sale alcătuitoare, dar nu a impulsurilor dezintegratoare-dezbinătoare o dată ce ele formează un întreg determinat și confirmat ca atare de o lege a împreunării antitezelor în Teză (vezi Petru Ababii, „Prim adevăr și interpretare în aspect filosofic, sociologic și literar. Caracterele tainice ale genezei.”, Chișinău, 2013, p. 113 și Petru Ababii, „Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane. Legea neînduplecată a exagerării.”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2025, p. 123). Prin  urmare în contextul acestor idei confirmatoare de adevăr se impune dimpotrivă imanența unirii a ambelor state românești. Căci legea comportării antitezelor în Teză se impune de a sine putere legică a efectua până la urmă unirea. Și atunci la ce bun și la ce folos a merge împotriva lor, care înseamnă pierdere de timp, resurse risipite, energii pierdute și conflicte inutile.

Drept cauze potrivnice unirii cei care nu pătrund semnificația oportună din punct de vedere atât tactic cât și strategic a imanenței acestui mare deziderat care este reunificarea neamului, de fapt, sunt dușmanii poporului român, deși ei nu conștientizează atare lucru. Atunci când ei critică unirea, căci anume ceasta, de fapt, fac prin atitudinea lor ostilă ei, își critică automat propria critică, fiind însă foarte departe de a înțelege atare lucru, crezându-se inocenți și fără nicio vină (vezi Petru Ababii, „Corectitudinea etică-morală (politică) umană a criticismului critic” Articol aflat spre publicare la „Jurnalul Bucureștiului”). Ei dacă ar înțelege rolul factorului/fenomenului strategic care în acest caz este Statul Unitar Național integru și prosper România, atunci ar înțelege imanența implementării efective a factorului/fenomenului tactic, dar nu al încetini sau anulării lui definitive. (vezi Petru Ababii, „Rolul factorilor strategic și tactic în evoluție–dilemă peste puterile omului in a o rezolva radical, Articol aflat în curs e publicare la Jurnalul Bucureștiului).

Împotriva reunificării statelor românești se aduc de către potrivnicii ei cel puțin acum astfel de realități ale ambelor state ca: 1) sistemele politice cu diferit grad și amploare de dezvoltare și eficiență implementată a lor, 2) gradele diferite ale fenomenului cultural și al atitudinii maselor față de el, 3) gradele diferite ale corupției și ale eficienței diferite a luptei cu ea, 4) gradele diferite ale luptei cu dezinformarea și cu războiul hibrid dus de Rusa împotriva celor două state, etc. Altfel nici nu se putea, pentru că ambele state românești au avut parte de-a lungul istoriei lor de contexte politice, sociale și geopolitice aproape radical diferite–diferență care a și imprimat lor departajare atât pe orizontală dar și pe verticală a caracterelor economice, politice și culturale. Tocmai aceste caractere deosebite ale realităților lor inerente procesului evoluționist în care s-au aflat și în care se află și sunt acei factori tactici– componente ale factorului strategic ce impun necesitatea reunificării Basarabiei cu Țara mamă.

Trebuie pătruns în aria ideilor expuse aici, a le înțelege corect semnificația în vederea, dimpotrivă a necesității imperioase și chiar realizării prin acest imperativ a dezideratului proces al unirii, deci și de a face totul pentru a demola și scoate toate barierele ignoranței și a împotrivirii reunificării. Cei ce înțeleg vor  conștientiza de asemenea, că diferențele dimpotrivă prin natura lor legică se impun a fi rezolvate potențial și firesc  prin apropierea solidară reciproc avantajoasă și conlucrare a ceea ce este bun din ambele state unificate, ameliorarea și rezolvarea diferențelor și diferendelor prin uniformizarea și îmbinarea lor sinergică conform legii vaselor comunicante și a fazelor diferite a unui întreg, a unor sisteme, a eficientizării, echilibrării și resetării antitezelor în Teză la nivel general, în cazul de față a reașezării tuturor structurilor statului România astfel reîntregit. Numai în acest mod se va putea plasa România, adică răspunzând pozitiv chemărilor proceselor sale evoluționiste pe o treaptă superioară a dezvoltării. Numai astfel trebuie văzute, înțelese și tratate aceste probleme de maximă actualitate a celor două state românești dar nu a le pune conștient sau inconștient frâne artificiale determinate mental.

Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)

Născut la 8 iulie 1947 în Fântâniţa, raionul Drochia, Republica Moldova. În 1972 a absolvit Institutul de Medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucrat ca medic generalist în Orhei. Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică: Animus Animus-Anima-Anima! sau Narcis Hyperionic, Chișinău, 2005; Trans(multi)culturalismul monoteist sau transcendenţă şi creştinism, 2008; Decodificarea logigramei în iconicul filosofic al lui Petre Ţuţea, 2010; Creştinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei, 2012; Prim adevăr şi interpretare în sens filosofic, sociologic şi literar, 2013; Aforisme, gânduri, reflecţii, 2020, Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane, 2025; Gândirea critică filosofică, sub tipar la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila.

Are numeroase articole şi studii publicate pe platformele Academia Edu şi Cunoașterea Dintre acestea enumerăm: Câteva opinii referitoare la filosofia lui Emil Cioran; Fenomenul transcendenţei în poezia lui M. Eminescu „Unda spumă”; Scrisori Schiller; Unele aspecte ale circuitului vicios al gândirii neoplatoniciste contemporane; Interesul şi rolul lui în formarea omului spiritual; Materialism şi realitatea esteticii; Reflecţii neoplatonice privind realitatea virtuală contemporană; Lumea în viziune transcendental-creştină, Rezolvarea dilemei vieţii este însăşi existenţa vieţii. Viaţa ca existenţă; Taină şi cunoaştere în abordarea temei teoriei generale a sistemelor, Proiectul sinelui şi rămânerea în sine ca proiect şi sens existenţial, Definiţii ale gândirii critice, Meditaţia (comprimată filosofică), Imperfecțiunile democrațiilor şi căile de depăşire a lor.

Colaborează cu reviste din România (Regal Literar, Cunoaşterea ştiinţifică, Ofranda Literară, eCreator, Moldova Literară, Steaua Dobrogei, Cervantes, Contrast Literar, Boem@, Constelații Diamantine, Amfiteatrul Literar, Thymes, Acolada, Apollon, Vâlcea Literară, Melidonium, Antares, Arena Literară, Sintagme Codrene, Luceafărul, Neuma, Polymnia, Mărturii Maramureşene, Cervantes, Urmuz, Mirajul Oltului, Reşiţa Literară, Rotonda Valahă, Cooltartis, Impact), din Spania (Spania Literară), Australia (Revista Emoţii şi lumină), S.U.A. (Revista de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină, New York; Revista Conexiuni Culturale, Cleveland, Ohio), Israel (Jurnal israelian din Tel Aviv), Canada (Destine Literare, Ziarul Observatorul din Toronto), Franţa (Jurnalul Bucureştiului-„Le Petit Parisien” din Paris).

Au scris despre opera sa: Acad. prof. dr. Liviu Pendefunda din Canada, Pr. dr. Theodor Damian din New York, Prof. univ. dr. Thomas Csinta din Paris, Prof. univ. dr. Petru Bejan din Iaşi, Mirela Cocheci, director al Revistei Amfiteatrul Literar, Doina Drăguţ, redactor-şef al Revistei Constelaţii Diamantine, Nicolae Sfetcu, redactor şef al Revistei Cunoașterea Științifică, Iosefina Schirger şi alţii. Are în lucru studii şi articole pe diverse teme filosofice şi de critică literară.

Articole asociate

Cum privim literatura astăzi? (Partea 2) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la poeta Miriam – Nadia Dabău (Franța – Paris). Elogiu lui Lidia Zadeh cu Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

„Corespondențe – Scrisori comprimate filosofic” (Dr. Petru Ababii, scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Iosefina Schirger (poeta și prozatoare)