Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Rușinea și Adevărul sunt noțiuni extracunscute și folosite în vocabularul cotidian uman atât la scară locală cât și la scară internațională. Despre ce ne vorbește acest lucru în mod esențial? Despre aceea, că ambele noțiuni își au rădăcina și își trag geneza în și din ancestralul domestic și ontogenetic al trecerii omului prin istoria evoluției sale milenare. Și deci, dacă are provenență legată de ontogeneticul uman, atunci este cazul să ne întrebăm: ce a apărut întâi și ce a urmat apoi în dinamică adevărul sau rușinea? Dar pentru aceasta este necesar să ne dumerim ce este adevărul și ce este rușinea ca atare în ancestralul lor. Obiectiv vorbind în viziune obiectivă deci, adevărul în sine esențial este obiectul în sine așa cum este el, adică însăși intrinsecul lui în orice ipostază dinamică evoluționistă a sa, aceasta fiindu-i, de fapt, și definiția neexagerată interpretativ, adică cea esențială.
Esența adevărului ca obiect în sine extrapolată în relaițiile interumane și consecințele lor raportate unele la altele, capătă o conotație subiectiv- interpretativă numai raportată la lexiconul verbal uman, dar nu și la ceea ce este obiectiv în el ca extrpolat din obiectivul proriu zis intrinsec al acestuia. Așa dar, adevărul este obiectivul din lucruri și din realitatea relațiilor interumane în orice ipostază dinamic-evoluționistă în care și din sare s-ar manifesta el, aceasta fiind deci și definiția adevărului în interpretarea lui gnostic-cognitivă. Prin urmare vedem că adevărului i se potrivesc două definiții 1) definiția ancestral-intrinsec-obiectivă și 2) definiția ancestral-intrinsec-obiectiv-cognitivă. Deci vedem, că în ambele cazuri adevărul conține ceea ce este esențial în el–primodialul, adică însăși pe Sein–ideea ancestral-intrinsecă de origine metafizică, care nu este altceva decât, în viziune religioasă, sufletul în toată măreția, singularitatea și uncutatea sa dumnezeească. De aceea la rădăcina lui metafizică adevărul este static, statornic, stabil, neschimbat și etern, acestea constituind trăinicuia bazei sale fizic-metafizice–fundamentul său dumnezeesc.
Vom constata, prin urmare, reeșind din toată contextualitatea descrisă, că tot ce se raportează la aceste primordialități obiective și este suprapus în mod supraetajat peste ele de interpretarea exagerat-subectivă, adică sofisticat sugestiv-cognitivă, ascunde adevărul/obiectivul, plasându-l în profunzime și înveșmântându-l în vestimente formal-fetișiste amăgitoare, crezute și prezentate ca adevăruri obiective, ele fiind, de fapt, interpretări subiectiv- sofsticate, care reprezintpă ceea ce numim sofistică, adică minciună/înșelătorie/neadevăr. Altfel spus omul actual își duce viața într-o bulă sofisticată în md sofisticat. De aceea, de foarte multe ori, el și comportamentul său este atăt de ambigu, greu de descifrat, mincinos, sofist adică, fiind preponderent pervers în acțiuni și comportament. Și atunci este într-adevăr plauzibl de a ne întreba de unde se ia răul și minciua, dar și a da un răspuns tot plauzibil la ea, reieșind din înțelegerea corectă a contextualității apariției lui, făcând concomitent, deci, pentru aceasta și oportunitatea acestui demers.
Parcurgând toate acestea intuitiv ne vom întreba: oare nu se ascunde în tenebrele stufos-sofisticate ale minciunii/neadevărului/sofisticii ceea ce numim rușine? Bineânțeles că da. Prin urmare esențal vorbind, de fapt, rușinea în fond este nu alt ceva decât sinonimul minciunii, aceasta fiind și definiția abreviată generic a rușinii. Așa dar, ontologic rușinea s-a născut odată cu trecerea adevărului tot mai mult înveșmântat cu sofisme prin istoire, fiind deci posterior adevărului–un sofism al lui, amplifcându-l pe parcurs, fiind totodată amăgtioare și ascunzând în ea adevărul, făcându-l de cele mai multe ori inpenetrabil vremelnic.
Prin urmare vedem, că rușinea ține de ceia ce înșeală, de sofistică, fiind amăgitoare și deci și fățarnică. Altfel spus în esență, rușinea lexical logo-logistic este o inferință, o antinomie a adevărului, fiind deci sinonimă cu minciuna. Astfel de câte ori un indvid uman spune o minciună el poartă cu sine și rușinea ei, fără însă să conștientizeze, ca atare, acest lucru, deși în acest caz ar trebui neapărat să se rușineze ca să n-o spună. Așa dar, rușinea în exprimare /manifestare fizic-ființială, din caza ascunderii adevărului în adâncurile tenebroase și stufoase ale interpretărilor realului, rămâne de cele mai multe oiri o himeră neidentifcată conștient de către oamenii, care o poartă cu sine fără să-și dea seama de acest fapt, din care cauză toți nici nu se rușinează.
Deci în manifstarea sa cotidiană-fizică-ființial-umană rușinea este o conștientzare, ca atare, a unui neadevăr, adică prezența a unui sofism pe care îl poartă cu sine omul și de care își dă seama, fapt care îl și face pe om să-l tăiniească, aceasta fiind definiția rușinii în această a doua formă de exprimare a ei (vezi prima formă cea esențilă mai sus). Deși este conștient că greșește, adică, că este mincinos, el incidecum, totuși, de cele mai multe ori n-o lichidează, neelimințndu-i nici cauza, nici vina și nici motivul rușinii pe moment provocată de ea, neexcluzând totoodată faptul, că motivile și cauzele pot fi omise pe viitor, iar învățămintele vor fi trase.
Însă frecvent din cauza unei prea mari uzuri și încărcături a arhietipului ființial uman cu rezidurile sofisticii, oamenii mint cu carul și nu cu ocaua fără să-i mustre câtuși de puțin conștiința. Astfel se face că aforismul „Dacă nu te rușinezi pe tine însuți când faci o faptă improbabilă atunci nu te poate rușina o lume întreagă” continuă să-și păstreze actualitatea și înțelepciunea, și o va mai păstra încă mult timp înainte. Rușinea este o mare virtute umană moștenită sau achizițonată pe pracursul veții de către om. Ca moștenire ea își are rădăcinile în arhietipul uman ontgenetic, iar ca achiziție ține în primul rănd de intelectul uman, adică de educație. Așa dar, rușinea în primul și primul rând este o categorie moral-etică, care include în ea obligatoriu: responsabilitatea, echitatea, dreptatea, echilibrul, modestia, empatia, toelernța, respectul reciproc, respectul omului în om, conlucararea, înțelegerea și afecținea cu toate ingredentele lor.
Dar să ne întoacem încă puțin la adevăr. Am spus că adevărul este obiectivul din lucruri și relațiile dintre oameni așa cum sunt ele. Aplicând acest concept principial și la obiectivul interpretat exagerat de mult, supraetajat, adică sofitcicat și subectivizat la maximum așa cum este el ,vom concluziona, că adevărul din el ete el înuși, adică adevărul sofisticat. Prin urmare există două forme de adevăr ca atare 1) adevărul esențial–primordual–Sein (vezi mai sus) și 2) adevărul sofistcat–cel subiectiv–Dasein. În prezent omul actual, inclusiv omenrea sunt dominați de și plutesc preponderent în aria adevărului sofisticat–în aria adevărului–Dasein–cel afectat de mincună, adică de nerușinare care se manufestă în ambiantalul cotidianului uman și a realităților activităților multiple legte de el ,este riducată la rangul preponderent de politică comportamentală interumană, intra și interinstițuțional-statală culmea! marca CC românească, interstatală și interstatal-internațională cu taate adiacențele caracteristice nerușinării: obrăznicia, fățărnicia, lipsa respectului omului în om, lipsa respectului reciproc și a conlucrării loiale reciproc avantajoase, lipsa sovestei și a simțului responsabilităii față de sine, dar și față de semeni, lipsa empatiei ș.a.m.d.–toate antinomii ale partcularităților prezenței la om a rușinii.
Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Născut la 8 iulie 1947 în Fântâniţa, raionul Drochia, Republica Moldova, a absolvit în 1972 Institutul de Medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucrat ca medic generalist în Orhei. Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică: Animus Animus-Anima-Anima! sau Narcis Hyperionic, Chișinău, 2005; Trans(multi)culturalismul monoteist sau transcendenţă şi creştinism, 2008; Decodificarea logigramei în iconicul filosofic al lui Petre Ţuţea, 2010; Creştinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei, 2012; Prim adevăr şi interpretare în sens filosofic, sociologic şi literar, 2013; Aforisme, gânduri, reflecţii, 2020, Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane, 2025; Gândirea critică filosofică, sub tipar la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila.
Are numeroase articole şi studii publicate pe platformele Academia Edu şi Cunoașterea Dintre acestea enumerăm: Câteva opinii referitoare la filosofia lui Emil Cioran; Fenomenul transcendenţei în poezia lui M. Eminescu „Unda spumă”; Scrisori Schiller; Unele aspecte ale circuitului vicios al gândirii neoplatoniciste contemporan; Interesul şi rolul lui în formarea omului spiritual; Materialism şi realitatea esteticii; Reflecţii neoplatonice privind realitatea virtuală contemporană; Lumea în viziune transcendental-creştină, Rezolvarea dilemei vieţii este însăşi existenţa vieţii. Viaţa ca existenţă; Taină şi cunoaştere în abordarea temei teoriei generale a sistemelor, Proiectul sinelui şi rămânerea în sine ca proiect şi sens existenţial, Definiţii ale gândirii critice, Meditaţia (comprimată filosofică), Imperfecțiunile democrațiilor şi căile de depăşire a lor.
Colaborează cu reviste din România (Regal Literar, Cunoaşterea ştiinţifică, Ofranda Literară, eCreator, Moldova Literară, Steaua Dobrogei, Cervantes, Contrast Literar, Boem@, Constelații Diamantine, Amfiteatrul Literar, Thymes, Acolada, Apollon, Vâlcea Literară, Melidonium, Antares, Arena Literară, Sintagme Codrene, Luceafărul, Neuma, Polymnia, Mărturii Maramureşene, Cervantes, Urmuz, Mirajul Oltului, Reşiţa Literară, Rotonda Valahă, Cooltartis, Impact), din Spania (Spania Literară), Australia (Revista Emoţii şi lumină), S.U.A. (Revista de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină, New York; Revista Conexiuni Culturale, Cleveland, Ohio), Israel (Jurnal israelian din Tel Aviv), Canada (Destine Literare, Ziarul Observatorul din Toronto), Franţa (Jurnalul Bucureştiului-„Le Petit Parisien” din Paris).
Au scris despre opera sa: Acad. prof. dr. Liviu Pendefunda din Canada, Pr. dr. Theodor Damian din New York, Prof. univ. dr. Thomas Csinta din Paris (Referat asupra Operei filosofice al autorului Dr Peru Ababii), Prof. univ. dr. Petru Bejan din Iaşi, Mirela Cocheci, director al Revistei Amfiteatrul Literar, Doina Drăguţ, redactor-şef al Revistei Constelaţii Diamantine, Nicolae Sfetcu, redactor şef al Revistei Cunoașterea Științifică, Iosefina Schirger şi alţii. Are în lucru studii şi articole pe diverse teme filosofice şi de critică literară. (Iosefina Schirger)
Notă. Articolele autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
[…] Rușinea și adevărul. Morfologia interdependenței lor ancestral-naturală (comprimată filosofi… […]