

La Galeria Kulterra expune în aceste zile artistul plastic MeWho (se citește MiHU), pseudonimul lui Mihai Ungureanu (MiHU, sculptor, ilustrator, restaurator, pictor), așa cum mi-a spus curatorul galeriei. MeWho e un nume comic, înseamnă „EuCine”, adică vrea să ne întrebe „Cine sunt eu?”, precum Omulețul lui Gopo, pe care nimeni încă nu s-a încumetat să-l sculpteze, ar fi putut MeWho, fiindcă expoziția lui dovedește că e priceput la experimente. Ce experimentează MeWho? Reacția la privitor a unui nou material artistic. Când l-am întrebat pe artist dacă pentru cele 12 sculpturi expuse a folosit bronzul, marmura sau lemnul, el mi-a răspuns că e și ceva lemn pe ici, pe colo, dar baza este o nouă materie numită „marmură lichidă”. Mai există expuse și două lucrări din alte materiale, precum un craniu atârnând de perete cu un corn vegetal, sculptură comică numită Inorog, din rășină vopsită și alamă. La fel, Punky 032 din ceramică și metal.
Da, era nevoie de ceva curgător, lichid, ca să dea viață unei mari idei, să reprezinte lanțul trofic al naturii, legăturile interioare dintre plante, animale și oameni. Și a numit „lanțul”, bilanț, scris așa „BiLanț”. E o mare ambiție să faci un bilanț trofic, o sinteză, ceea ce este foarte pretențios, de aceea a rezolvat lucrurile cu umor, cu subtilă ironie. De pildă, sculptura numită Șoricelul alb cu ochii roșii nu are nici o legătură cu titlul.
Sculptura reprezintă un copil, în stilul capete de copii ale lui Brâncuși. Există și șoricelul, pe umărul drept al copilului, dar nu e de loc alb, e negru, ca toată compoziția. Am văzut în realitate o imagine asemănătoare, în Times Square, la New York, când niște copii purtau șoareci pe umăr, colorați, și se jucau cu ei, așa cum se joacă tot cu un șoricel și personajul interpretat de Maia Morgenstern în filmul Balanța lui Lucian Pintilie. Nu vedem nici un șoricel alb cu ochii roșii. Lucrarea e neagră, parcă ar fi din marmură, dar e din marmură lichidă. Așa ca și sculptura ei geamănă numită Pisica neagră, o dublură a copilului din imaginea cu șoricelul. Ambele lucrări au aceleași dimensiuni: 130x34x34 cm.
Umorul lichid se vede și din titlurile unor lucrări ca Yeti sau Zâmbetul Monei Lisa, o lucrare în basorelief, din marmură lichidă albă! Din marmură lichidă neagră s-a născut însă Monkey Business, o maimuță răstignită prinsă cu scotch! Ironice sunt și Good morning și C7, niște bizarerii spațiale. Formidabilă este Alice desenând granița, din marmură lichidă colorată, o fetiță care trage pe soclu cu creta/pensula cercul în care se află.
Cu totul ironică este Mica sirenă, care nu are nici o legătură cu celebra Mica sirenă, simbolul orașului Copenhaga, care e neagră, stă pe o stâncă și are coadă de pește, de sirenă. MeWho nici nu s-a gândit la acest model, el a făcut mai degrabă o pisică albă decât o sirenă. Categoric, lucrarea este un experiment în marmură lichidă. Așa cum este și Scufița roșie și Lupul, ea mare, de 85 cm, iar lupul un superpitic la picioarele ei! În afară de cele 12 sculpturi, MeWho prezintă și ciclul de tablouri Anotimpurile, cu elemente comice, dar nu în stilul lui Archimboldo, care a pictat cu adevărat lanțul trofic al naturii. De pildă, Iarna este maronie/vișinie, ca nisipul Saharei la apus, iar în mijloc e lipit un scaun rup, probabil că MeWho și-a reprezentat scaunul pe care se odihnește iarna. Păcat că acest ciclu (4 tablouri cu aceleași dimensiuni, 52×37 cm) nu a fost susținut sonor de piesa Anotimpurile de Vivaldi, fiindcă galeria Kulterra ne-a obișnuit cu sudura dintre arta plastică și muzică. Dar ironia ar fi fost prea mare!
Însă suprema ironie a expoziției lui MeWho, care ne arată cine este el, este lucrarea Nodul gordian, dimensiuni 120x93x42 cm, reprezentând doi labradori negri, fioroși, care păzesc un nod din frânghie aflat pe un soclu. Dar să nu se speriem, fiindcă dulăii au botnițe, iar nodul este prins cu ambele capete ale funiei de trupul lor. Orice am face, Nodul gordian nu poate fi dezlegat. Nu avem decât o șansă, să-l tăiem, așa cum a făcut Alexandru Macedon, adeverind prezicerile, înainte de a cuceri Asia. Imaginea lui MeWho se potrivește de minune la situația actuală a României, devenită un nod gordian, cu probleme mai mult decât complicate, haotice, de nedezlegat. România nu are în prezent nici un cap limpede, nici un Justițiar, care să vină și să taie nodul încurcăturilor de la rădăcină.
Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr. în Arte)
- Articolele scriitorului și cineastului Grid Modorcea îni Jurnalul Bucureștiului
- Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
- Grid Modorcea filmografie
- Grid Modorcea IMDB
Articole asociate
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…