Un monstru sacru al filmului american este Robert Benton (n. 1932, Texas). A studiat la Universitatea Columbia din New York. A fost apreciat și a obținut multe premii pentru filmele Bonnie și Clyde (1967), Superman (1978), Kramer vs. Kramer (1979), pentru care a luat premiul Oscar la categoria Cel mai bun regizor și Oscar la categoria Cel mai bun scenariu adaptat, Places in the Heart (1985). Filme unul și unul. A mărturisit că i-a venit ideea pentru scenariul filmului Bonnie și Clyde de la tatăl său, Ellery Douglas Benton, care a participat la funeraliile lui Bonnie Parker și Clyde Barrow. Ca regizor a colaborat cu actori importanți precum Dustin Hoffman, Meryl Streep, Justin Henry, Jane Alexander, Sally Field, John Malkovich, Lindsay Crouse, Paul Newman. Hoffman, Streep și Field au câștigat Oscaruri pentru performanțele lor în Kramer contra Kramer, film cu 9 nominalizări Oscar, dintre care 5 premii!
A colaborat frecvent cu romancierul și scenaristul Richard Russo, care i-a dedicat lui Benton romanul său premiat cu Pulitzer, Empire Falls. Un alt colaborator al său a fost scenaristul David Newman, unul dintre cei mai apropiați prieteni și colegi la revista „Esquire”, unde și Benton a fost jurnalist cu câțiva ani înainte de a realiza Bonnie and Clyde. Cu Newman, Benton a realizat pe Broadway spectacolul Este o pasăre, este un avion, este Superman, un musical de mare succes. Benton declară că abordează orice gen, cu condiția să se bazeze pe un scenariu bine scris și interpretat de actori de valoare recunscută. Așa declară și Woody Allen. Este rețeta sigură care te plasează printre favoriții premiilor Oscar.
De curând, i-am revăzut filmul The Human Stain/Pata umană (2003), un film sofisticat ca toate filmele sale, un amestec de thriller, romantism, dramă, dragoste. La noi rulează cu titlul Culoarea minciunii, fără să aibă acoperire în text. Ce culoare are minciuna? Nu aflăm. Fiecare personaj cu adevărul său, care pentru ceilalți poate este o minciună. Un adevăr deconspirat a fost o minciună bine mascată. Personajul principal, Coleman Silk (Anthony Hopkins), își ascunde povestea vieții timp de 50 de ani și în final i-o mărturisește amantei lui tinere. El este un profesor de literatură clasică, ducând în suflet un secret teribil, care este pe cale sa-i distrugă viața liniștită dintr-un mic oraș din New England. Când idila sa cu o tânără administratoare (Nicole Kidman) este dezvăluită, secretul pe care Silk îl ascunsese cu grijă mai bine de 5 decenii față de soția sa, copiii și colegii săi, iese la iveală, iscând o conflagrație cu consecințe distrugătoare.
Rolul cheie îl deține prietenul său, scriitorul Nathan Zuckerman. Zuckerman este cel care descoperă secretul lui Silk, un secret legat de trădare pe când evreii erau persecutați, și astfel începe să reconstituie necunoscuta biografie a acestui eminent om, considerat a fi un pedagog integru, și să înțeleagă cum această viață a fost ingenios născocită. Sunt mai multe povești paralele, precum vina lui Coleman de a-și părăsi mama, apoi propria familie, un complex de împrejurări în care intră și celebra temă „vina tragică”, apoi povestea lui Faunia, administratora, care își pierde cei doi copii într-un accident de mașină, produs de fratele ei, jucat de Ed Harris, un arierat mintal, care îi demonstrează că nu e nimeni vinovat! Toate firele se încurcă și se pierd în dansul final al lui Coleman cu frumoasa Faunia, cea care are drept confesor o cioară, dans care seamănă cu dansul final din Zorba grecul, cu ideea că numai dragostea vindecă toate rănile.
Evident, mai presus de vina fiecăruia, care este o pecete ancestală, pata umană cu care ne naștem, filmul este o ars poetica, toate ițele sunt privite prin ochii scriitorului Nathan Zuckerman, care le leagă într-o carte la care lucrează și o numește chiar „Pata umană”. O scrie în timp ce au loc poveștile încurcate, pe care caută să le descurce. Reiese că viața este un mare mister de nedezlegat, că trăim din compromis în compromis, că altfel nu se poate, că suntem vinovați chiar pentru existența noastră, dar nu putem fi judecați, nimeni nu e mai presus de noi să ne poată judeca. Nici Dumnezeu. Dar în lumea asta vinovată există Dumnezeu? Fiecare cu pata lui, avem o vină morală încă de la naștere, e vina părinților noștri, pe care o luăm cu noi, căutăm să ne-o ispășim în viață, dar o transmitem copiilor noștri. Și așa mai departe. Pata umană este o vină ancestrală. Filmul are atâta încărcătură psihologică și existențială întrucât este o ecranizare a romanului omonim al celebrului scriitor Philip Roth, scenariul fiind semnat de Nicholas Meyer, el însuși scriitor și regizor, două forțe incontestabile ale culturii americane.
Corespondență de la Grid Modorcea, dr. în Arte
- Grid Modorcea IMDB
- Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
- Grid Modorcea filmografie
- Articolele autorului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului
Notă. Indiggo Twins aka Gabriela Modorcea and MihaelaModorcea. Composed, performed and orchestrated by Gabriela Modorcea, Cinematography by Mihaela Modorcea
Articole asociate
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
[…] Vina ancestrală (Corespondență de la scriitorul și cineastul Grid Modorcea, Dr. în Arte) cu „… […]
[…] Vina ancestrală (Corespondență de la scriitorul și cineastul Grid Modorcea, Dr. în Arte) cu „… […]