1.jpg)
Adoptarea Convenției pentru suprimarea traficului de persoane de catre Adunarea Generală ONU și a exploatării prostituției altora la 2 decembrie 1949 reprezintă un moment istoric în lupta împotriva sclaviei moderne. Această convenție reprezintă un angajament internațional pentru eliminarea unor practici care continuă să încalce flagrant drepturile fundamentale ale omului. Prin interzicerea explicită a exploatării sexuale și prin instituirea unor mecanisme de prevenție și sancționare, documentul adoptat de Adunarea Generală a ONU pune accentul pe colaborarea globală necesară pentru a eradica acest flagel. Această datăne reamintește că eforturile în combaterea traficului de persoane și a exploatării nu s-au încheiat, iar sclavia, deși oficial abolită, persistă sub forme moderne în întreaga lume, inclusiv în România. Sclavia modernă ia diferite forme – traficul de persoane, exploatarea prin muncă, munca forțată, exploatarea sexuală sau căsătoriile forțate–și reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului.
Realitatea amară a sclaviei moderne
La nivel global, Organizația Internațională a Muncii estimează că peste 50 de milioane de persoane trăiesc în sclavie modernă, dintre care foarte multe sunt exploatate prin muncă forțată. În România și în diaspora românească, astfel de cazuri sunt mai prezente decât ne-am dori să recunoaștem. Un exemplu frecvent întâlnit este cel al muncitorilor români exploatați în străinătate. Aceștia sunt adesea aduși prin promisiuni false de muncă bine plătită, dar, odată ajunși la destinație, li se confiscă pașapoartele și sunt obligați să muncească în condiții degradante pentru salarii minimale sau chiar fără a fi plătiți. Multe dintre aceste persoane sunt plasate în situații din care nu pot ieși, fiind amenințate cu violența sau raportarea la autorități pentru deportare. Un caz notoriu este cel al muncitorilor români exploatați în fermele din Germania sau Italia, care a atras atenția publicului în urma investigațiilor jurnalistice și intervențiilor organizațiilor drepturilor omului.
În țară, fenomenul sclaviei moderne este strâns legat de traficul de persoane. România este unul dintre principalii furnizori de victime ale traficului în Uniunea Europeană. Victimele sclaviei moderne sunt persoane vulnerabile de care se folosesc indivizi fără scrupule, fără să-i plătească, în condiții mizerie, unde pentru o farfurie de mâncare trebuie să muncească din greu toată ziua. Multe din victime sunt exploatate sexual, obligate să cerșească sau să muncească în condiții insuportabile. Aceste practici persistă în ciuda legislației și a eforturilor instituționale, ceea ce indică o nevoie urgentă de intensificare a măsurilor de prevenție și protecție.
Sclavia modernă nu este doar o problemă juridică, ci și una socială, economică și morală. Într-o lume care pune preț pe libertate și demnitate, nu putem permite ca milioane de oameni să fie privați de aceste valori fundamentale. Drepturile omului, așa cum sunt consacrate în Declarația Universală a Drepturilor Omului, trebuie să fie respectate în mod egal pentru toți, indiferent de locul în care trăiesc sau muncesc. Este esențial să recunoaștem că responsabilitatea de a combate sclavia modernă nu revine doar autorităților, ci și fiecăruia dintre noi, ca indivizi și comunități. Denunțarea cazurilor de abuz, sprijinirea inițiativelor de prevenire și asistență și susținerea organizațiilor care luptă pentru drepturile omului sunt doar câteva dintre modalitățile prin care putem contribui.
Ce trebuie să facem?
- Să conștientizăm problema: Educația este un pilon important în lupta împotriva sclaviei moderne, oamenii să fie informați despre pericolele traficului de persoane și despre drepturile lor.
- Se impune întărirea legislației și a aplicării acesteia: Autoritățile trebuie să colaboreze mai strâns pentru a asigura o monitorizare riguroasă și pentru a impune sancțiuni severe celor care comit astfel de abuzuri.
- Este esențial să oferim victimelor suportul de care au nevoie pentru a-și reconstrui viețile. Acest lucru include asistență psihologică, reintegrare socială și acces la justiție.
- Companiile trebuie să se asigure că lanțurile lor de aprovizionare nu sunt implicate în practici care exploatează forța de muncă.
Ziua Internațională pentru Abolirea Sclaviei este o oportunitate de a ne reînnoi angajamentul de a proteja drepturile fundamentale ale fiecărui individ. Într-o lume în care inegalitățile continuă să existe, lupta împotriva sclaviei moderne este un test al angajamentului nostru pentru o societate justă și egală. Organizatia Pentru Apararea Drepturilor Omului – OADO (Ecosoc – Națiunile Unite) a fost, este și va fi un vector important în lupta pentru combaterea sclavagismului modern. Acțiunea începe acum. Prin informare, solidaritate și implicare activă, putem pune capăt exploatării și construi o lume în care fiecare persoană să se bucure de drepturile și libertățile fundamentale care îi aparțin de drept.
Corespondenţă de la Amiral Lord Sir Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. Cea mai spectaculoasă evadare din România comunistă, subiectul documentarului „Fără 6 mile” difuzat de TVR-partener cultural-educațional al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)
În 1985, la Constanța, a avut loc cea mai spectaculoasă încercare de evadare de sub regimul Ceaușescu, când un comandant de navă, un actor și un timonier au hotărât să riște totul pentru libertate. Să încerci să fugi cu un vapor dintr-o țară comunistă părea de-a dreptul o nebunie iar planificarea evadării din România însemna, în primul rând, păstrarea secretului, într-un loc unde se spunea adesea că „și pereții au urechi”. Filmul a fost realizat cu o adevărată desfăşurare de forţe, cele mai importante momente fiind dramatizate pentru a sublinia atmosfera acelor ani, precum şi emoţia trăită de cei trei protagonişti. Director de imagine Mihai Pătraşcu, Montaj Ionuţ Andrei, Realizator Alina Amza, Producător Răzvan Butaru
Articolele Lord Sir prof. dr. av. președinte-fondator OADO Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)
Redactat de către Cătălin Asavinei, jurist, asistent-atașat de presă OADO, Președinte–fondator al OADDR (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora-România) partener al Jurnalul Bucureștiului în anchete (investigații criminale)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- În Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, “Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet (“Volpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
[…] Ziua de 2 Decembrie – Ziua internațională pentru Abolirea sclaviei – O Luptă continuă pe… […]