1.jpg)
Involuția. Dezbaterile recente din jurul alegerilor prezidențiale și parlamentare s-au centrat pentru prima oară în jurul întrebării e mai bine acum ca în ocomunism (n.r. orânduirea socialistă/socialism)? Au fost o serie de anchete, abordați fiind mai ales oamenii în vârstă, care au trăit și în regimul trecut, și concluzia a fost că „era mai bine când era mai rău”! Păi, s-a spus, se compară vreunul dintre președinții post-decembriști cu Nicolae Ceaușescu? El a adus independența României, acum România e vândută și ocupată cu tancuri și avioane străine, atunci toți aveau o slujbă și un acoperiș deasupra capului, acum românii umblă hai-hui, 5,4 milioane sunt ai nimănui, democrația ne-a adus „libertatea” de a pleca agale din țară, nu de a mai fugi, de a-l înjura pe președinte sau de a nu mai merge la vot…
S-au făcut tot felul de comparații, de asemănări și deosebiri între cele două epoci. S-a ajuns la concluzia că revoluția ne-a adus involuția, la toate capitolele. Și e suficient să ne oprim asupra culturii, unde acest fapt se vede foarte clar. Într-un editorial din „România literară” (nr. 45/30 oct. 2015), Nicolae Manolescu făcea o analiză a stării actuale a literaturii române pornind de la observația lui Albert Thibaudet că „literatura epocilor revoluționare nu reprezintă aproape niciodată și o revoluție literară”, comparând situația literaturii franceze de după 1789 cu aceea a literaturii române de după 1989. Raportul dintre revoluție și literatură l-a dus la concluzia că literatura ieșită dintr-o revoluție nu mai este una revoluționară. Dimpotrivă, spun eu, este o involuție. Și analizează starea precară a scriitorului de azi, soarta editurilor, a tirajelor, teatrul minimalist, jurnalismul ieftin care s-a transformat în literatură, răul adus de mass-media, de internet și televiziuni, care au omorât literatura bună, stilul cu adevărat literar. Iar cititorii s-au rărit, fiindcă 93,5 la sută din populația Românei nu cumpără nici măcar o carte pe an! Scriitorul de azi își scoate singur cărțile, și nu mai este respectat. Decăderea ilustrează lipsa de identitate a țării. Nici un poet post-decembrist nu se poate compara cu poeți ca Nichita Stănescu sau Marin Sorescu. Deși majoritatea scriitorilor comuniști au fost înregimentați, cum am demonstrat în Istoria literaturii neînregimentate, totuși ei sunt mai buni condeieri decât mulți dintre scriitorii neînregimentați de azi.
Și lucrurile stau la fel în toate artele. Se pot compara dramaturgi ca Horia Gârbea sau Lucia Verona, supranumiți „Pantalone și Colombina”, cu Theodor Mazilu sau Camil Petrescu? Sau ce pictor de azi, din mii de pictori ai Românei, se poate compara cu un Corneliu Baba sau Constantin Piliuță? Nu mai vorbesc de cinematografie, unde constatăm o involuție totală. Noul val este o umbră palidă față de filmele lui Sergiu Nicolaescu, Dan Pița, Mircea Veroiu, Doru Năstase sau Dinu Cocea.
Am revăzut recent filmul Iancu Jianu (fiul unei familii destul de înstărite de slugeri de pe domeniile boierilor din Romanați, un fost vestit haiduc din Oltenia, un desăvârșit mânuitor al armelor și un foarte bun călăreț, fără egal în țară într-o luptă dreaptă, fără a avea un fizic impresionant, foarte îndemânatic cu armele, îndrăzneț, energic cu un farmec personal deosebit) în care Adrian Pintea face un rol memorabil.
E uluitor momentul când Iancu Jianu stă într-o cârciumă singur la o masă, în timp ce la două mese lungi se află, față în față, țărni români, haiduci, cu arnăuți. Primii cântă o baladă haiducească, fapt care îi deranjează pe soldații fanarioți. Și se produce o încăierare cumplită, ca în Răpirea fecioarelor. O revoltă, nu alta, cu strigăte de moarte. Dar Iancu Jianu nici nu tresaltă. El stă cu spatele la toată această mascaradă. E atitudinea unui erou român față de revoluție. E chiar scârba la care a ajuns după ce a luptat și s-a sacrificat pentru dreptate.
Pentru ce și pentru cine a luptat Iancu Jianu? Pentru îmbuibații de la masa unor boieri ca banul Andronache (George Constantin) sau pentru acești haiduci plini de „mânie proletară”? Pribegia lui Iancu Jancu seamănă cu pribegia lui Mihai Viteazul după bătălia de la Mirăslău. Adrian Pintea realizează aici portretul unui rebel romantic. Asemenea realizări sunt unice, atitudini semnificative pentru istoria Românei, realizate când? În epoca cenzurii! Cine a mai realizat așa ceva? Azi se fac filme minimaliste, umbre palide, rușini pentru ceea ce înseamnă talentul românesc, cu cineaști compromiși, anti-români, bolnavi după premii politice, incapabili să realizeze un film istoric sau o ecranizare!
Involuția este alarmantă. Revoluția nu a dat nici un film notabil. A dat o comedie, A fost sau nu a fost?, a lui Corneliu Porumboiu, un regizor care parcă a dispărut în neant. Opera regizorilor post-decembriști e aproape nulă, iar un actor ca Ion Fiscuteanu a fost compromis de un film penibil, opera unui regizor fără talent. Puse pe balanță, filmele epocii comuniste atârnă greu. Libertatea le-a adus noului val doar denudarea. Așa cum în teatru un anume Alexander Hausvater i-a dezbrăcat pe actorii de la Teatrul Odeon în fundul gol pe scenă. Imaginați-vă un Florin Zamfirescu fără chiloți vorbind despre miracolul revoluției! Marile „valori” ale epocii post-decembriste sunt între Șobolanii roșii și Babardeală cu bucluc, filme crazy, handicapate, o rușine inimaginabilă, o involuție strigătoare la cer! Revoluția a schimbat umorul cu bășcălia, a dat amploare limbajului lubric, fuckyou-cist.
Și totul sub aripa unei puteri oarbe, fără cultură, care a dus la dispariția elitelor culturale. O țară fără elite culturale e mediocră. Literatura și marea artă sunt produsul elitelor culturale. Azi valorile sunt desconsiderate fiindcă nivelul valoric depinde de nivelul moral al societății, azi total compromis, căci societatea s-a divizat radical între corupți, cu apariția de miliardari și milionari, și marea masă, aflată în sărăcie. Regele stă cu minciuna la masă. Să nu uităm că unul dintre candidații la președinție, umflat cu pompa ca posibilul președinte ales al țării, cu un cap de hipopotam, pe când era președinte al Camerei Deputaților, a votat pentru Autonomia Ținutului secuiesc. Ne-a salvat Senatul. Iar azi el stă la toartă cu Viktor Orban. Oare de ce acesta a anunțat că am intrat în Schengen? Ce mai pun la cale? Ce va urma? Ce alte minciuni? Ce alte trădări? Se pare însă că partidelor de gașcă de la putere, care se credeau nemuritoare, le-a sunat ceasul. Ca și Dulapului de la Cotroceni. Întotdeauna poporul s-a arătat mai orientat decât clasa politică și sondajele ei. Mereu el a arătat că e nevoie de o schimbare radicală. A venit ea oare? Să-i salutăm pe tineri și diaspora. Scepticii „analiști politici” să dispară odată cu predicatorii „gâzi”, care se îneacă în grăsimi, de la televiziuni!
Oricine vede că așa ceva nu se mai poate, că incompetența a depășit orice măsură! Sărăcia a înlocuit total clasa de mijloc, ea este cartea de vizită a involuției în care ne aflăm. O oboseală imensă a pus stăpânire pe voința de schimbare. Cum e posibil ca 5,4 milioane de români să plece din țară? Și cum mai poate fi salvată România dacă datoria imensă a îngropat țara? Breslele, uniunile de creație, din simboluri ale culturii, din călăuze spirituale ale neamului s-au transformat în găști, așa cum un dictator s-a transformat în sute de dictatori. Revoluția s-a transformat în involuție. Dovadă că decenii întregi viitorul a fost în ceață, evadarea din involuție părea doar utopică. Numai scriitorii și artiștii utopiști pot supraviețui, dar aceștia sunt puțini. Ca să nu fie și ei striviți, e nevoie ca noua clasă politică să fie culturală, să se termine cu semianalfabeții cu internet ca Iohannis, Ciolacu și Ciucă, repetenți în toate, care au transformat bruma de democrație în democratură. Dă, Doamne, să nu mă înșel, spiritul proaspăt al revoluției din decembrie să renască!
România are un Dumnezeu. Votul din 24 noiembrie 2024 a arătat că România are un Dumnezeu, care i-a dat o palmă zdravănă, dumnezeiască, Diavolului care mistuie țara de decenii întregi. Treptat-treptat, corupția și nulitățile de la conducerea țării, au dus România în prăpastie. Dacă istoria mai continua așa, independența și identitatea României erau în mare pericol. Acum votanții, în special cei tineri și din diaspora, au spus Stop acestei debandade. Dar privilegiile pierdute i-au transformat pe cei învinși în fiare. Ei nu știu să piardă. Dovadă că alde Băsescu, Firea, Gâdea, CTP, Geoană, Tomac și alții care spun că „Georgescu nu e o soluție pentru România”, n-au înțeles încă faptul că românii nu-i mai vor!? Nu mai vor marionete ca alde Iohannis, Ciolacu, Ciucă, Simion et co! Și circ marca Șoșoacă! Votul a decis! Bine că Băsescu a fost o „soluție pentru România”! Nu-i este rușine? Locul lui e după gratii, acum își dă cu părerea și jignește iar electoratul, care a dat un semnal clar, vrea o schimbare în bine, s-a săturat de corupție și incompetență. În loc să susțină schimbarea, ei o critică. Toate forțele de bine ale țării ar trebui să susțină schimbarea, să-i susțină pe Călin Georgescu și Elena Lasconi, să se bucure că poporul român a ales un independent, fiindcă guvernarea PSD-PNL a fost o caricatură, a adus numai rușine și necazuri.
Acești oameni noi trebuie susținuți, ajutați, fiindcă sarcina lor este imens de grea. Javrele stau la pândă, își fac noi planuri de corupție, cum să-i acapareze pe noii veniți. Au furat cât ai putut, cine mai poate să rezolve problema datoriilor României, pe care ele au dus-o la sute de miliarde de euro? Călin Georgescu et co. nu pot face mare lucru, fiindcă țara este vândută, ocupată și condusă din afară. Am înțeles că Georgescu este specialist în „cultura pământului”, tot e mai aproape de cultură decât semianalfabeții cu internet Iohannis, Ciucă, Ciolacu et co. Lucrul cel mai important pe care îl are de făcut este să revitalizeze cultura țării. O țară fără cultură nu poate avea nici independență, nici identitate. Gândiți-vă numai ce hiatus cultural au creat ultimii doi președinți, Băsescu și Iohannis.
De 20 de ani, România este pe mâna semianalfabeților cu internet. Mi-aduc aminte o întâmplare semnificativă. Pe vremea când Băsescu era primarul Capitalei, avea obiceiul să se plimbe prin Cișmigiu și să audă glasul poporului, să ia contact cu masele („baia de mulțime”), așa, ca regii din vechime. Și s-a întâmplat să-l întâlnesc și eu. Aveam în mână cartea Sfânta treime a poeziei românești, abia apărută, m-am apropiat de el și i-am oferit-o. Și mi-a spus, cu hâhâiala lui inconfundabilă: „O primesc, dar n-o citesc. Eu nu le am cu cititul. I-o dau lu’ nevastă-mea. La noi în casă, ea e cu cititul”.
Și s-a dovedit că așa a fost după ce a devenit președinte. A continuat să distrugă industria, adică să continue ceea ce au făcut Ion Iliescu și Petre Roman, a vândut flota țării, a retrocedat evreilor casele pe care tot ei le ocupaseră în epoca Dej, înainte de a fi fost expulzați de Ceaușescu, a adus în loc de cultură dejecția, atacul la persoană, lubricitatea și grosolănia, și mult alte năcăfale pe care le cunoașteți. Iohannis a continuat acestă devitalizare a țării prin moartea culturii. În loc de cultură, epocile bășiniste, Băsescu și Iohannis, au adus bășcălia, impostura, obrăznicia, lipsa de măsură. Au scos pistolul, ca Goebbels, când auzeau de cultură. Am analizat de zeci de ori situația precară a cărții, a cititorului, a artelor plastice, a muzicii și a filmului. Și am arătat cum revoluția a fost trădată, cum s-a petrecut involuția. Efectul este că au apărut niște goarne vândute, lachei străini de interesele țării, așa-ziși „analiști politici”, profeți de paie, ca unul Gâdea, care duminică seara îl dădea învingător absolut pe Ciolacu cu 25 %. Gâfâind, rostea tot felul de enormități specifice acestui post numit „Apocaliptica”, fiindcă nu mai știe altceva decât să ne spună că sfârșitul lumii e aproape. Aproape pentru ei, ca diletanți, ca profitori și manipulatori de știri. Stop acestei invazii de fack news!
Acum l-au etichetat pe Georgescu că e „pro-rus”. Cum nu le convine ceva bășiniștilor, îl etichetează ca aliat al Moscovei. De unde până unde? În ce sens? Păi toți intelectualii lumii sunt pro-ruși. Ce intelectual nu-i iubește pe Tolstoi, Dostoievski, Cehov, Pușkin, Gogol, Ceaikovski, Rahmaninov, Kandinski, Bukgakov, Malevich și încă sute ca ei?! Sigur că și Georgescu nu face excepție. Că doar n-o să-i iubească pe criminali ca Lenin, Stalin și Putin! Ați auzit ce-a spus fiul lui, că îl are model pe Novak Djokovic, care l-a învățat să bea alcool. Dar cred că a uitat să spună că l-a învățat cum să fie mare învingător și mare patriot!
Falșii profeți care au înrobit țara nu pot dispărea peste noapte. Ei se mobilizează repede, dracul îi apropie, îi învață cum să facă din nou rău. Uitați-vă cu ce furie îl atacă pe Georgescu, îl fac anti-UE, anti-NATO, anti tot ce-i poate murdări imaginea. Nu înțelegeți că votul pentru Georgescu și Lasconi este un mesaj clar, că poporul s-a săturat de nesimțiți ca alde Iohannis și Ciolacu, să-i ia „dreacu”!? Până și o femeie isteață, Lasconi, i-a bătut măr pe alde Auriști și Șoșoniști? E și ea pro-Rusia? Sau e pro-China? Ce nu vă convine, trebuie să murdăriți! Dacă românii au votat, de ce nu se ia în serios votul lor, o prezență de peste 52 %, și se caută hibe, se inventează căi aberante, gen TikTok, să se dărme iar căruța? Când omul introduce buletinul de vot în cutie, nu-l introduce pe TikTok, care e un joc video, pentru amuzament! De ce nu reclamați faptul că Ciolacu et co. au cheltuit sute de milioane de lei pentru campania electorală!? Georgescu nu a cheltuit nimic („o” lei), iar în dreptul lui Ciolacu stă scrisă cifra de 66 de milioane! Și alte milioane în dreptul lui Simion și ceilați prădători. De unde au luat acești bani? Din sacul fără fund al țării. Cine face socoteala câți bani au furat cei de la putere, stil Iohannis cu voiaje în avioane de lux, ca Datoria României să ajungă insolvabilă?!
Mentalitatea voastră, băseniștilor, de a face politică, e învechită. De altfel, ați dovedit cât de proști politicieni sunteți. Nu știți să faceți politică, fiindcă nu aveți pregătirea necesară, dar nu aveți nici minimum de logică. Chiar dacă Georgescu e un dictator, cum spun detractorii lui, e dictatorul ales al poporului român, al celor care l-au votat! Înseamnă că românii și-au dat seama că nu se mai poate merge înainte cu niște conducători adormiți, semianalfabeți, chinuiți, iresponsabili, hoți la drumul mare, și e nevoie de un dictator! Doar dezbaterile de dinainte de alegeri au arătat clar că a fost mai bine când era mai rău, în România lui Ceaușescu, decât în „era Iohbăse” (Iohannis-Băsescu). Un anume Tomac e uimit „că cum” de a ieșit în față un om fără partid, fără suport financiar, fără reclame etc.? El nu înțelege că mai presus de partide, de finanțatori gen Fecali și alte mijloace electorale, se află votul? Poporul l-a ales. El este susținătorul lui Georgescu. El a decis în acest fel democratic, prin vot, să scape de voi, de tolomaci! Neamul lui Tolomac vrea să transforme acest vot al schimbării într-un accident. Și Geoană, o paiață occidentală, încurcă lucrurile, pulsează haosul, fiindcă e nemulțumit că alegătorii nu l-au văzut pe el stea! Un accident a fost el la NATO, nu Georgescu la votul din 24 noiembrie. Tolomacii tot fac calcule aberante, pe care, sper, alegătorii din turul II să nu le ia în seamă. Bombardamentul dezinformațional este infernal.
Care e scopul lor? Să alarmeze occidentul, să ne facă să uităm că la mijloc e totuși România, soarta ei, că are și România dreptul la independență, nu? Măcar relativă, dar să o aibă. Să mai spună cineva și nu la vânzările de țară și la înarmările aberante! Cu ce ar greși dacă ar cere Ucrainei să ne dea înapoi ce-a furat? Și Rusiei tezaurul? Și evreilor mii ce case/vile luate cu japca? Și tot așa, că frumoasa și bogata noastră țară a tot fost jecmănită de vecini și de alți străini, iar aleșii de până acum au tăcut, au făcut sluj în fața cotropitorilor din interior și din afară!
A fost, în sfârșit, un vot normal. Și vine acum un guzgan de la Curtea Costituțională, care spune că alegerile pot fi anulate! Și Avocatul Poporului, fost slugă a acestei Curți, spune la fel! Sunt aceștia „avocați ai poporului”? Ce fel de avocați? Ai cărui popor?! Monștrii fac tot felul de calcule împotriva poporului, a votului liber al românilor! Înfrângerea le-a scot la suprafață esența: la orice vorbă, ne arată cât de ticăloși sunt, și sunt mulți, care se gândesc numai la ei, la buzunarul lor, nu la electorat, care trebuie să fie reperul absolut. Anularea alegerilor ar încălca total drepturile omului, legile democratice, ar arăta că BEC (Biroul Electoral Central), cei care au organizat alegerile, recte guvernul, sunt incapabili, primii corupți, care trebuie dați afară din istorie! Ar fi un haos de nedescris! Se repetă și la noi istoria Capitoliului american? Se vrea și la noi un președinte penal?! Să-l pună atunci pe Gigi Fecali președinte! De ce se mai fac alegeri libere? Să se aleagă ei între ei. De ce nu schimbă și Constituția? Nu știu să piardă, înfrângerea îi transformă în ceea ce sunt, în fiare, în monștri! De ce nu au spus săptămâna trecută, înainte de alegeri, că e vorba de fraudă? Dacă știau ce toarnă acum la Curtea Constituțională, cei doi candidați de la coada listei, de ce nu au spus când trebuia? De ce? Fiindcă nu știau. Fiindcă nu știau că votul le va clătina pozițiile, că le va arunca scaunele în hău, acolo unde le este locul. Țara are un Dumnezeu, care nu-i va lăsa pe impostori să ucidă Dreptatea. De ce împing lucrurile la extrem? Vor o nouă revoluție? Turul I arată că alegătorii știu să întoarcă spatele pseudo-propagandiștilor, mesagerilor vânduți, falșilor profeți, marea calamitate a României. Sarcina noilor veniți este extrem de grea. Dar am încrederea că România nu este pierdută și că a încăput pe mâini tinere. Tinerii au știut să voteze, au știut ce vor, e dreptul lor să ia problemele țării în mâini. E țara lor. Ei sunt noua Românie, viitorul ei. Ei sunt dovada că România are un Dumnezeu.
Frauda. Atunci când introduci buletinul de vot în urnă, te simți liber, simți că ai o conștiință, că îți este respectată voința, că istoria a acționat, nu a stat pe loc, că jertfele ei au meritat sacrificiul, că țara ta a ajuns să-ți respecte dreptul de a te exprima, că, iată, ai ajuns să trăiești în ceea ce se numește democrație, care înseamnă puterea poporului, de la demos și kratos. E bine să amintim aceste adevăruri elementare, pe care clasa politică de la noi le-a uitat sau nu le respectă. Tu faci parte din demos și ai un cuvânt de spus. Voința poporului, adică democrația, se bazează pe votul universal și pe suveranitatea națiunii. Ești mândru de asta. Dar când ieși afară din secția de votare și auzi goarna Avocatului Poporului, care în numele perdanților strigă că votul tău, votul demosului, este anulat, cum te simți?
Cum s-au simțit oare cei 9, 2 milioane de oameni când au auzit că voturile lor sunt anulate? Apoi, ca să le mai scadă alegătorilor mânia, manipulatorii au spus că așa nu se poate să fie ales cine vrea poporul, trebuie să fie ales cine vrem noi. Mă refer la alegerile prezidențiale. Și atunci au cerut renumărarea voturilor. Adică cei care au numărat prima oară sunt niște repetenți, să aducem noi specialiștii noștri, cu mâinile fermecate, fruntași în ale numărării, ucenici ai lui Pitagora! Am auzit tineri care înjurau de mama focului, care spuneau ce țara e asta? Nu suntem în UE? Cum e posibil să facă ei, tot ei, cei pe care nu-i mai vrem, regulile, așa cum vor ei? Votul nu mai este liber, e dirijat? Țara nu are un parlament, un președinte, un guvern, un control numit Biroul Electoral Central?!
Dar cine îi mai ascultă pe ei? Mai au vreo credibilitate? E jaf, frate, nu înțelegi, e fraudă, e corupție! Dar și acum, la alegeri, în ceasul al 12-lea? Care e cauza? Cauza este faptul că oamenii pe care i-am votat noi nu erau în gașcă, în gașca celor de până acum, care ne-au adus pe cap toate nenorocirile, vânzarea țării, ocuparea ei cu tancuri și avioane străine, datoriile de sute de miliarde, distrugerea industriei, umilirea intelectualului, anihilarea culturii (un hiatus post-decembrist năucitor), cu un cuvânt, pierderea independenței și identității țării, care a ajuns doar un nume pe hartă. Și alegerile parlamentare au consolidat această realitate, nu au adus nimic nou, decât imaginea unei divizări/fărâmițări a luptei pentru putere, ceea ce va duce la mari crize, fiindcă, pentru a se ajunge la cvorum, va trebui ca toate partidele să cânte la aceeași vioară. Sau ales tot ei între ei. Au câștigat tot patrihoții.
Tot nu înțeleg, întreb din nou, care să fie cauza? Pierderea patriotismului, frate. Cel pe care l-am ales noi la președinție, avea pe limbă și în gând România, numai România, să ajungem să zicem ca Trump „Make Romania Great Again”. El îl consideră pe Trump mare patriot. Ca și pe Putin. Ori asta a alarmat NATO, nu se poate, dacă acesta ajunge președinte, te pomenești că cere Ucrainei să dea României înapoi ce i-a furat?! Ori asta ar înseamna Roexit! Să se termine cu patriotismul acesta deșănțat!, strigă Ursula. Acesta nu e patriotism, e răzmeriță, e extremism, e ultranaționalism. Să se renumere voturile, să le arătăm noi ce înseamnă votul liber!!!
Cu ce am evoluat moral față de epoca lui Vasile Alecsandri și Chirițoaiei sale, care au lansat cuvântul patrihoț? Nu ne mai conduc patrioții, ci patrihoții! Acești patrihoți de azi însă nu sunt comici, sunt monstruoși. Și oare ce diferență este între asuprirea austro-ungară și anularea libertății, a dreptului la vot? Înainte, îmi spunea unchiul meu, pr. Vasile Modorcea, dacă profesorul maghiar îl auzea pe un elev că vorbește pe românește, îl pedepsea, îl trimitea în fundul clasei și îl punea să stea în genunchi pe coji de nucă. Sau îl trimitea la subsol, unde îl aștepta vergeau, care îi brăzda spatele! Azi, nimeni nu te mai trimite să stai în genunchi pe coji de nucă, fiindcă azi româna nici nu mai contează, acum stăpână este romgleza, o altă limbă, un altoi, așa cum România este Românica, o geografie primitoare, adorabilă, piață de desfacere pentru toți nechemații.
A lupta pentru un ideal românesc este o jignire. A spune că ești patriot, a vorbi de românism, de demnitatea și datoria de a fi român, ca Eminescu, este o rușine, ești taxat de alde Iohannis drept extremist. Dar nu e extremist el, pentru care România a fost un pretext de fraudă pe muțenie? El era în centru, România la extremă. Sau am avut un președinte bășinist, care a împuțit țara cu miasmele lui ticăloase, care a vândut flota țării, care a demolat orice formă de cultură și învățământ, care acum scoate iar capul de după gratii și declară că omul pe care l-a ales poporul este un escroc. Prin ce? El ne-a dovedit că este escroc, dar noul ales prin ce? Nici nu-l cunoaștem bine. Nici pe Iohannis nu-l cunoșteam. Dar l-am ales ca să scăpăm de Băsescu! Și acum am ales un nume nou, necunoscut, ca să scăpăm de cei care ne-au îngenuncheat. Nu vream să murim în genunchi! Artizanii haosului prezent sunt patrihoții. Ei au instituit Frauda cea Mare. Electoratul a fost înșelat, fraudat. Dacă ei știau că o să ajungem aici, la ce a trebuit să se mai organizeze alegeri libere dacă le sfidează? Nu votul e stăpân, nu el decide aleșii? Dar vedem că nu, ci frauda pe care au pus-o la cale post-alegeri, frauda e atotstăpână, o fraudă originală, domnilor, nu la urne, ci la anularea urnelor, a votului! Dacă se validează aberația să se repete turul I la prezidențiale, deziluzia va fi totală, neîncrederea în vot va face ca prezența la urne să fie catastrofală. Pentru ce să mai votăm, dacă tot acolo ajungem, dacă dinainte se știe unde trebuie să ajungem!?
Văd șiruri-șiruri de tineri cum se duc ca păsările călătoare. Cine-i va opri? Vor rămâne numai ei, patrihoții, să se aleagă între ei, să facă din fraudă rațiunea lor de a fi. Numele României de acum se va numi „Make Frauda Great Again”, țara patrihoților, a celor lipsiți de patrie, a celor vânduți diavolului.
Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr. în Arte)
- Articolele scriitorului și cineastului Grid Modorcea îni Jurnalul Bucureștiului
- Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
- Grid Modorcea filmografie
- Grid Modorcea IMDB
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
