Rezumat. Textul explorează conexiunea dintre două concepte complexe: Inteligența Artificială Generală (AGI) și entanglementul cuantic. Autorul presupune că AGI va deveni, la un moment dat, o formă de inteligență artificială capabilă să îndeplinească, principial, orice sarcină intelectivă rezolvată de om, în timp ce entanglementul cuantic descrie o legătură misterioasă între particule, indiferent de distanță.
Autorul lansează ipoteza că între aceste două concepte ar putea exista un sistem de corelații şi sugerează că entanglementul va putea fi folosit pentru construirea unor computere cuantice extrem de puternice, capabile să dezvolte AGI avansate. De asemenea, autorul consideră că modelul teoretic şi practic al entanglementul ar putea să „copieze”, în viitor, interferenţele neurocognitive şi funcționarea creierului uman și, implicit, pe cele ale conștiinței. În ciuda optimismului, autorul subliniază că aceste idei sunt încă speculative și se bazează pe extrapolări ale cunoștințelor actuale. Deși există un potențial enorm în această direcție, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin implicațiile acestei „arte combinatorii” [ars combinatoria]. În concluzie, textul prezintă o imagine fascinantă a viitorului, unde tehnologia cuantică și inteligența artificială ar putea converge pentru a crea sisteme inteligente cu capacități fără precedent.
Abstract. This text explores the connection between two complex concepts: Artificial General Intelligence (AGI) and quantum entanglement. The author posits that AGI will eventually evolve into a form of artificial intelligence capable of, in principle, performing any intellectual task that a human can. Quantum entanglement, on the other hand, describes a mysterious connection between particles, regardless of distance. The author hypothesizes that a correlation system might exist between these two concepts, suggesting that quantum entanglement could be used to construct extremely powerful quantum computers capable of developing advanced AGI. Furthermore, the author believes that the theoretical and practical model of entanglement could, in the future, “replicate” neurocognitive interferences and the functioning of the human brain, and consequently, consciousness. Despite this optimism, the author emphasizes that these ideas are still speculative and based on extrapolations from current knowledge. Although there is immense potential in this direction, further research is needed to fully understand the implications of this “combinatorial art” [ars combinatoria]. In conclusion, the text presents a fascinating vision of the future where quantum technology and artificial intelligence could converge to create intelligent systems with unprecedented capabilities.
Preambul
- Ce este AGI? Inteligența artificială generală (AGI) reprezintă reproducerea în software a capacităților cognitive umane generalizate, astfel încât, în fața unei sarcini necunoscute, sistemul AGI să poată găsi o soluție. Desigur, „intenția ideală” a unui sistem AGI ar fi să îndeplinească orice sarcină pe care o ființă umană se presupune că este capabilă să o ducă la bun sfârșit. Desigur, conceptualizările AGI variază, deoarece experții acreditați pentru diferite domenii definesc inteligența artificială, fiecare, din perspectiva lor specifică[1]. Pentru a linişti spiritele angoasate, ne putem aminti cuvintele lui Stephen Hawking, celebrul și eruditul fizician și cosmolog britanic care, într-un interviu din 2014 cu British Broadcasting Corp, avertiza asupra pericolelor inteligenței artificiale generale (AGI): „Dezvoltarea inteligenței artificiale complete ar putea însemna sfârșitul rasei umane”, a spus el. „Ar decola de la sine și s-ar re-proiecta într-un ritm din ce în ce mai rapid. Oamenii, care sunt limitați de evoluția biologică lentă, nu ar putea concura și ar fi depășiți”[2].
- Ce este entanglementul cuantic? Vom prelua, așadar, și noi, acest termen din limba engleză, după modelul bibliografiei române de specialitate, și vom considera entanglementul un fenomen cuantic, descriptibil numai atunci când două sau mai multe particule cuantice interacţionează, astfel încât ele devin permanent corelate. Fenomenul entanglementului, caracterizat de nonlocalizare şi acauzalitate, contravine atât principiilor newtoniene, cât şi principiului relativităţii restrânse şi, probabil, tocmai de aceea a fost ironizat de Einstein, care considera entanglementul o „acţiune fantomatică la distanţă”[3].
Profităm de context şi observăm, în trecere, similitudinile dintre fenomenul entanglementului şi fenomenul sincronicităţii, de care ne-am ocupat în ultimii ani, aşa cum a fost studiat de Carl Gustav Jung şi Wolfgang Pauli, în primele decenii ale secolului XX[4]. Sincronicitatea (în germană: Synchronizität) defineşte, după Jung, evenimente care coincid în timp, deşi nu au o conexiune cauzală explicită[5]. Jung a dezvoltat teoria unui principiu ipotetic non-causal împreună cu fizicianul Wolfgang Pauli, în lucrarea lor din 1952, Interpretarea Naturii și a Psihicului[6], care a culminat cu conjectura Pauli-Jung[7], axată pe echivalenţele dintre conexiunile cauzale și conexiunile acauzale[8].
A. Focalizări-Interferențe și transdisciplinaritate. Entanglement și AIG. Un dans al particulelor
Iată câteva dintre cele mai interesante speculații și ipoteze legate de entanglement și AGI.
- Conștiința și Entanglementul. Unii filosofi sugerează că entanglementul ar putea juca un rol în funcționarea conștiinței umane, poate prin intermediul interconectării neuronilor. Alții speculează că mintea ar putea fi într-un fel “entangled” cu universul, explicând, astfel, fenomene precum intuiția și sincronicitatea. Entanglementul ar putea fi folosit, teoretic, pentru a crea un canal de comunicare instantanee, depășind limitările impuse de viteza luminii.
- Calculul cuantic și AGI. Sunt cercetători care consideră că entanglementul este o resursă esențială pentru calculul cuantic, deoarece promite-se pare-să rezolve probleme complexe insolubile, până acum, pentru computerele clasice. Un computer cuantic bazat pe entanglement ar putea accelera, astfel, semnificativ dezvoltarea AIG, permițând crearea de sisteme inteligente cu capacități fără precedent.
- Simularea realității. Există fizicieni sugerează că universul însuși ar putea fi o simulare uriașă, iar entanglementul ar fi un instrument fundamental în această simulare.
- Impactul Potențial. Combinația dintre entanglement și AGI ar putea avea un impact profund asupra societății, deschizând noi posibilități în domenii precum: medicină, comunicaţii, explorarea spațială, energie. Trebuie să observăm însă că multe dintre aceste idei sunt încă speculative și se bazează pe extrapolări ale cunoștințelor actuale. Totuşi, combinația dintre calculul cuantic și inteligența artificială este unul dintre cele mai promițătoare domenii de cercetare din prezent. Îmbinând puterea de calcul a computerelor cuantice cu flexibilitatea rețelelor neuronale, oamenii de știință speră să dezvolte noi modele de învățare automată capabile să rezolve probleme complexe pe care computerele clasice nu le pot aborda.
- Direcții de cercetare. Deşi entanglementul pare a fi deocamdată un concept contraintuitiv, cercetătorii au ajuns la concluzia că algoritmii cuantici pot fi folosiți pentru a crea noi tipuri de rețele neuronale, cu arhitecturi și funcții de activare unice. În acest context dinamic, de înaltă complexitate, se pot totuşi descifra câteva direcții de cercetare:
- [i] Quantum machine learning: domeniu axat pe dezvoltarea de algoritmi cuantici, pentru sarcini de învățare automată, cum ar fi clasificarea, regresia și clusteringul.
- [ii] Quantum neural networks: crearea de rețele neuronale, care utilizează qubiti în loc de neuroni artificiali.
- [iii] Quantum-inspired neural networks: conceperea de rețele inspirate de principiile mecanicii cuantice[9]. Primele idei privind calculul neuronal cuantic[10] au fost publicate independent în 1995 de Subhash Kak și Ron Chrisley[11], fiind generate de teoria minții cuantice, care postulează că efectele cuantice joacă un rol în funcția cognitivă. Cu toate acestea, cercetarea tipică în rețelele neuronale cuantice implică o combinare a modelelor clasice de rețele neuronale artificiale cu avantajele informației cuantice, pentru a dezvolta algoritmi mai eficienți.
B. Focalizări-Folosofia minții, fenomenul entanglamentului cuantic și natura conștiinței
Întrebarea dacă entanglementul cuantic ar putea avea legătură cu funcționarea minții umane și cu natura conștiinței este una dintre cele mai controversate din știință. Unii filosofi ai ştiinţei sugerează că entanglementul cuantic ar putea oferi o explicație pentru anumite aspecte ale conștiinței care rămân neexplicate de teoriile clasice. Câteva ipoteze:
- [a] Non-localizarea conștiinței: Dacă mintea este într-un fel legată de procese cuantice, atunci conștiința ar putea fi într-o anumită măsură non-locală, adică nu ar fi strict limitată la creier. Aceasta ar putea explica fenomene precum telepatia sau precogniția, deși aceste fenomene nu au fost încă demonstrate științific.
- [b] Reducerea obiectivă a pachetului de unde: acest concept din fizica cuantică sugerează că atunci când observăm o particulă, aceasta “alege” o stare definită dintr-o multitudine de stări posibile. Unii filosofi speculează că un proces similar ar putea avea loc în creier, iar conștiința ar putea fi rezultatul acestei reduceri a pachetului de unde.
- [c] Panpsihismul: este o teorie care propune un model al conștiinței ca proprietate fundamentală a universului, prezentă în toate lucrurile, inclusiv în particulele elementare. Entanglementul cuantic ar putea explica mecanismul, prin care această conștiință universală se manifestă.
Totuşi aceste ipoteze sunt controversate și există cel puțin patru argumente care marchează şi sintetizează pesimismul cercetătorilor:
- [i] lipsa de dovezi experimentale
- [ii] complexitatea problemei
- [iii] natura speculativă: multe dintre ideile care asociază entanglementul cuantic de conștiință sunt încă în stadiul de speculație și necesită cercetări suplimentare pentru a fi validate
- [iv] inexistenţa unui consens științific cu privire la o explicație definitivă
Multe dintre aceste idei sunt încă speculative și se bazează, aşa cum am mai afirmat, pe extrapolări ale cunoștințelor noastre actuale. Cu toate acestea, ele ne invită să ne gândim la posibilitățile infinite ale viitorului și la responsabilitățile pe care le avem în modelarea acestuia. Rămân, prin urmare, speculațiile filosofice sau mai puțin filosofice, câteva ipoteze ştiințifice sau pseudo-științifice şi multe întrebări: Cum pot fi integrate principiile mecanicii cuantice în arhitecturile de rețele neuronale? Cum putem şti dacă sistemele AGI cuantice acționează în conformitate cu valorile umane și sunt capabile de raționamente complexe? Există o legătură între entanglementul cuantic și apariția conștiinței în sisteme artificiale? Cum ar putea AGI cuantică să ne schimbe modelul mental, înțelegerea despre natură, minte și realitate? Este mai mult ca sigur că acum, în aceste clipe, când ne punem întrebări și desfășurăm ipoteze, geniile IT, ca și Inteligența Artificială Generală, Gemini, să fi găsit deja răspunsurile, soluțiile și să fi generat suficiente noi ipoteze pentru antrenarea celor 85 de miliarde de neuroni, înmulțiți cu zece mii de conexiuni per neuron, pentru fiecare individ gânditor. În concluzie, cred că putem privi cu optimism viitorul!
Prof. dr. Narcis Zărnescu este membru al Academiei Germano-Române și al Academiei Oamenilor de Știință din România (secretar științific al Secției X–Filosofie, Teologie și Psihologie), lector la Future University în cadrul Modulului de cursuri Relații Internaționale și Diplomație, prima instituție privată din România care formează specialiști în Relații Internaționale și Diplomație, Siguranță Națională și Securitatea Informațiilor, Cybersecurity.Profesorul Narcis Zărnescu este membru titular al CRIFST (Comitetul Român pentru Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii), membru USR, membru UZPR, redactor șef al revistei „Academica” și redactor șef adjunct al revistelor Sudii & Comunicări, Noesis și mai recent Cunoașterea științifică și Intelligence Info ale CRIFST și este distins cu „l’Ordre des Palmes académiques” al Republicii Franceze.
___________________________
- [1]Cameron Hashemi-Pour, Ben Lutkevich (2024). What is artificial general intelligence (AGI)?
- [2]„The development of full artificial intelligence could spell the end of the human race,” […]. „It would take off on its own and redesign itself at an ever-increasing rate. Humans, who are limited by slow biological evolution, couldn’t compete and would be superseded.” [Stephen Hawking warns artificial intelligence could end mankind].
- [3]The Physics of the Univers. Nonlocality and Entanglement. Vidi. Bell, J. S (1964). „On the Einstein Podolsky Rosen Paradox”. Physics. 1 (3): 195–200; Stuart, J.; Freedman; Clauser, J. F. (1972). „Experimental Test of Local Hidden Variable Theories”. Phys. Rev. Lett. 28, 938; Aspect, A. et al. (1982). „Experimental Realization of Einstein–Podolsky–Rosen–Bohm Gedan– kenexperiment: A New Violation of Bell’s Inequalities”. Phys. Rev. Lett. 49: 91–94.
- [4]Synchronicity: An Acausal Connecting Principle; Atmanspacher, H. & C. Fuchs, eds. (2014). The Pauli Jung Dialogue, Exeter, UK: Imprint Academic. Cambray, J. (2002). „Synchronicity and emergence”. American Imago 59 (4), pp. 409-434.
- [5]Jung, C.G. (1969). Synchronicity: An Acausal Connecting Principle. Princeton, New Jersey: Princeton University Press. ISBN 978-0-691-15050-5. Progoff, Ira (1973). Jung, synchronicity, & human destiny: Noncausal dimensions of human experience. New York, Julian Press. ISBN 978-0-87097-056-6. Jankowski, Krzysztof (2020). Jung’s Synchronicity principle (in a few words)
- [6]Carl Gustav Jung, C. G., Pauli,Wolfgang (1952). Naturerklärung und Psyche: Synchronizität Als Ein Prinzip Akausaler Zusammenhänge. Rascher. Pentru actualitatea teoriei lui Jung-Paoli cu privire la sincronicitate Vedi lucrările conferinței interdisciplinare organizată în 1992 de Institutul Federal Elvețian de Tehnologie şi Institutul C. G. Jung, ambele din Zűrich, împreună cu Centro Stefano Franscini (Monte Verita, Ascona), publicate sintetic sub titlul „Das Irrationale in den Naturwissenschaften: Wolfgang Paulis Begegnung mit dem Geist der Materie”. In GAIA. Ecological Perspectives for Science and Society. Vol. 2, Number 4, 1993, pp. 214-225 (12). ISSN 0940-5550 (Print); ISSN 2625-5413. Vezi şi publicarea in extenso: Harald Atmanspacher, Hans Primas, Eva Wertenschlag-Birkhäuser (eds.) (1998). Der Pauli-Jung-Dialog und seine Bedeutung für die moderne Wissenschaft. Springer.
- [7]Atmanspacher, H. (2020). The Pauli–Jung Conjecture and Its Relatives: A Formally Augmented Outline. De Gruyter Open Access.
- [8]Bräuer, K. (2015).
- [9] Shor, P. W. (1994). Algorithms for quantum computation: Discrete logarithms and factoring. The Proceedings of the 35th Annual Symposium on the Foundations of Computer Science.
- [10]Fuhua Shang (2015). Quantum-Inspired Neural Network with Quantum Weights and Real Weights.
- [11]Kak, S. (1995). „On quantum neural computing”. Advances in Imaging and Electron Physics. 94: 259-313. doi:10.1016/S1076-5670(08)70147-2; Chrisley, R. (1995). „Quantum Learning”. In Pylkkänen, P.; Pylkkö, P. (eds.). New directions in cognitive science: Proceedings of the international symposium, Saariselka, 4–9 August 1995, Lapland, Finland. Helsinki: Finnish Association of Artificial Intelligence. pp. 77–89.
Articole asociate
Notă. Articolele profesorului Narcis Zărnescu în Jurnalul Bucureștiului
Articole asociate
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…