Cine ar fi putut crede că în anul 2022 vom avea un război purtat cu metodele învechite și distrugătoare specifice celei de a doua conflagrații mondiale din Europa, fie ea din est. În numai o lună și jumătate, mai mult de 5 milioane de cetățeni ucraineni, în special mame cu copii, bătrâni și oameni cu dizabilități, au emigrat din Ucraina, fugind, la propriu,din fața bombardamentelor năucitoare. Este cea mai rapidă emigrație din istoria pe care o cunoaște omenirea. După ce în mai bine de 8 ani de război civil am văzut o țară–Siria, distrusă în totalitate, iată că trăim din nou timpuri îngrijorător de periculoase și drame umane, de data asta în imediata vecinătate a graniței de nord-est a României.Un genocid la propriu!
Suntem participați pasivi la disparția unor orașe, localități, poduri, drumuri, căi ferate, aeroporturi. Sunt bombardate, bucată cu bucată, clădiri, spitale, maternități, școli, grădinițe, depozite, din care nu mai rămân decât mormane de ruine sub care putrezesc zeci de cadavre, unde e clar că nu se mai poate trăi nemaiexistând apă, lumină, hrană, căldură, medicamente, îmbrăcăminte, adică nimic, nici măcar un acoperiș deasupra capului. Cum să poți îndura asemenea catastrofe umane? Ce drept la viață mai au acei oameni care au supraviețuit? Cine îi mai ajută?
Ofensiva de la Raqqa (Statul Islamic – Daesh, Corespondenţă din Siria, Mondo Police)
Am văzut copii care au murit la bombardamente, spitale pline de răniți în război, dar și mame și bătrâni disperați, plângând și implorând omenirea întreagă să se facă ceva ca să întrerupă această calamitate halucinantă. Sunt distruse fabrici, uzine, centrale electrice, centrale atomice și rafinării importante ale Ucrainei, nu vezi decât mii de epave de mașini și de armament greu, sute de mii de obuze și cimitire pline de morminte, chiar și gropi comune cu morți. Toți aceste victime ale războiului nu au avut altă vină decât aceea de a fi ucraineni!
Zilnic asistăm la o propagandă de cea mai joasă speță pentru „a justifica” acest război care a început cu o minciună și probabil se va sfârși tot cu o minciună. Avem în această confruntare pe de o parte un popor care își apără țara, iar în cealaltă parte o așa-zis armată regulată a Rusiei, trimisă într-o misiune specială, formată din tineri slab pregătiți sau neinstruiți, cu armament învechit, cu lipsă de muniție și combustibil, militari infometați, la limita subzistenței, care nici măcar nu știu de ce se află în Ucraina!
Constatăm cum, după aproape două luni, în afară de un popor care suferă și este lăsat fără țară prin distrugerea ei din temelii, avem tot felul de declarații belicoase venite din partea statelor vest-europene și SUA, în contradicție cu conducătorii ruși. Toți fac declarații și promit vrute și nevrute, dar de fapt nu s-a întâmplat nimic concret. Toți sar în ajutorul bieților ucraineni cu promisiuni ticluite frumos, dar se pare că până la fapte mai e drum lung de parcurs!
Am asistat și la trei runde de întâlniri între delegațiile celor două țări, Rusia și Ucraina, o dată în Belarus și de două ori în Turcia, chiar cu medierea Președintelui Recep Erdogan, fără nici un rezultat atâta timp cât Rusia își dorește un teritoriu cu o suprafață echivalentă cu Marea Britanie și să blocheze Ucrainei ieșirea la Marea Azov, distrugând din temelii orașul-port Mariupol, dar și la Marea Neagră, dacă vor continua bombardarea Odesei zi și noapte, în timp ce ucrainenii nu sunt de acord cu cedarea nici măcar a unui metru pătrat din țară, acceptând însă, la negocieri, ca Ucraina să capete statut de țară neutră, neafiliată militar.
Se vorbește tot mai des de trupe de gherilă venite în Ucraina din Cecenia și chiar și din Siria. Paradoxal, în acest moment în Mariupol se luptă Batalionul ucrainian Azov (cunoscut și sub denumirea de Batalionul Azov, Regimentul Azov sau Detașamentul Azov, un regiment al Gărzii Naționale Ucrainene situat în Mariupol în regiunea de coastă a mării Azov cu primele acțiuni pe câmpul de luptă ale regimentului au avut loc în bătălia de la Mariupol, inițial o miliție formată din voluntari pe 5 mai 2014 în timpul crizei din Ucraina, iar ulterior, încorporată în Garda Națională pe 12 noiembrie 2014, cu soldați profesioniști) cu Batalionul rusesc Wagner (cunoscut și sub numele de PMC Wagner, ChVK Wagner sau CHVK Vagner, o organizație paramilitară rusă, o companie militară privată sau o agenție de contractare militară privată, ai cărei contractori ar fi participat la diferite conflicte, inclusiv operațiuni în Războiul Civil Sirian de partea guvernului sirian, precum și, din 2014 până în 2015, în Războiul din Donbas din Ucraina, ajutând forțele separatiste ale republicilor auto-declarate Donetsk și Luhansk, activ și în Anexarea Crimeii de către Federația Rusă), ambele grupări paramilitare de factură neonazistă, asta că tot se vorbește de către ruși despre denazificare.
Lumea este divizată în două tabere: țări care s-au opus agresiunii ruse, respectiv SUA, UE, Australia, Noua Zeelandă, Canada, Marea Britanie, iar de partea Rusiei se aliniază Brazilia, China, India, Pakistan, Africa de Sud, dar și alte circa 27 de state din Africa, țări care s-au abținut la votul din Consiliul de Securitate al ONU cu privire la Rezoluția de condamnare a Rusiei de agressiune împotriva Ucrainei. Suntem contemporani și martori ai unui război hibrid: unul al folosirii armelor cu muniție de ultimă oră, pe lângă cele vechi, tradiționale, un război cibernetic, unul economic, unul al dezinformării și intoxicării și unul al retoricii de ultumatumuri pe toate planurile.
Rubla, moneda rusească, urcă și coboară pe piețele națională și internaționale în funcție de declarațiile liderilor Rusiei. Mai nou, conducerea de la Kremlin a decis ca plata gazului livrat către Europa Occidentală și numai, căci și România importă gaz rusesc (e drept, mai puțin), să se facă în ruble. Au apărut deja unele țări, precum Turcia, Moldova, Serbia și Ungaria, care nu sunt de acord cu embargoul împotriva Rusiei, motivând că nu-și pot lăsa cetățenii în frig și fără producție de bunuri de larg consum. Ungaria chiar e de acord cu plata în ruble.
Politicienii noștri, „îngrijorați” peste măsură, au insistat, de dragul imaginii și de raliere la trendul mondial, ca Președintele Ucrainei să ne vorbească în Parlamentul României, în loc să se gândească cum am putea să-i ajutăm mai bine, mai substanțial, pe vecinii noștri. Lucrurile au derapat foarte, foarte grav, atâta timp cât zilnic se organizează culoare umanitare de evacuați și se pustiesc zone întregi, altădată însuflețite de prezența umană.
Să nu uităm că vorbim despre o țară cu peste 44 milioane de locuitori (dublul populației României), cu un destin și viitor imprevizibile, care este supusă unei drame fără seamăn – (a se vedea ororile din Bucha: groapa comună cu 300 de morți și străzi pline de cadavre ale unor oameni împușcați în cap și cu mâinile legate la spate), atrocități înfiorătoare, de neimaginat pentru aceste vremuri.
Corespondenţă de la H.E. HRH Lord Sir Prof. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (Națiunile Unite- Ecosec)
Notă. Articolele Lordului Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului, Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)
Articole asociate
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
