Acasă Personalitati „Curajule, au, n-ai putea…..” (Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela...

„Curajule, au, n-ai putea…..” (Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, Craiova)

Dragă doamnă Cristina Mihaela Barbu,

Acum cîteva minute v-am descoperit, în fine, pe Internet la adresa Criza, ca o hidră otrăvită–Cristina Mihaela Barbu. Aceasta este singura detectată de Google pentru cuvintele de căutare „Curajule, au, n-ai putea”. Sunt profund impresionat de această descoperire întrucât articolul de mai sus cuprinde versurile Curajule, au, n-ai putea, Să te strămuţi din casa ta? Din coama de măslin rotată, În inima-mi înfricoşată?….care sunt gravate încă din anul 2004 pe piatra funerară care o străjuiește pe soția mea în Cimitirul Central din Măgurele, Ilfov. Eu am găsit aceste versuri scrise de mâna soției mele pe un carton roz de calculator, după cum puteți vedea în atașament. Întrebarea mea este unde le-a găsit publicate soția mea înainte de anul 2004? Este evident că ele reprezintă traducerea ultimei strofe din poemul „Nonno’s Last Work” (O Courage, could you not as well, Select a second place to dwell,, Not only in that golden tree, But in the frightened heart of me?by Tennessee Williams. Cu cea mai aleasă consideratie, Iovitzu.

….A urmat o perioadă în care am căutat, am răscolit, prin amintiri, prin caietele de la școală, păstrate într-o cutie, bilețele, scrisori. Uneori, un gând îmi dădea ghes, mă ridicam noaptea din pat și căutam în rafturi, prin vreun manual vechi de literatură universală.  Da, știam aceste versuri, le știam din liceu, știam pe atunci zeci de poezii, sute de citate, dar aceste versuri, nu reușeam să descopăr de unde le știam. Vedeam cuvintele scrise, le vedeam în fața ochilor, așa cum le descoperisem atunci când le-am citit prima oară, când le-am învățat, dar nu le găseam.

Se cuvine, aici, o scurtă poveste. În noiembrie 2003, soția domnului Acad. prof. dr. Ioan-Iovitz Popescu, doamna Denisa Popescu, se stinge ca urmare a unei complicații după o operație, care trebuia să fie una de rutină, pe cord. După câteva luni, în primăvara următoare, dl. profesor vrea să pregătească unul din felurile de primăvară preferate ale Denisei (iertați-mă domnule profesor, în inima mea, ea nu poate fi decât Denisa, atât), un piure de urzici. Deschide cartea de bucate, și la pagina care descria acest fel de mâncare, găsește un bilet roz, scris de Denisa cu versurile: „Curajule, au n-ai putea…..”.

În 2014, eu încep povestea Tainei, pe blogul meu. La capitolul Criza, ca o hidră otrăvită, eu scriu aceste versuri, fără să știu de unde le știu. În 2016, apare cartea Taina, care include și acel capitol. În iunie 2018, dl. profesor, caută pe Google aceste versuri, căutarea îl duce la blogul meu. De atunci, luni de zile, eu scotocesc în căutarea unui răspuns. Aceasta este povestea unei prietenii descoperite pe net, între timp, am găsit de unde cunosc numele dl. profesor, este în bibliografia lucrării mele de doctorat, cu câteva articole despre spectroscopie. Iar Denisa, un fizician cunoscut în toată lumea științifică, a fost nominalizată de patru ori la premiul Nobel pentru fizică.

Denisa a fost povestea frumoasă din viața domnului profesor. Este foarte greu să fii povestea frumoasă din viața cuiva. Asta nu este o întâmplare, este o responsabilitate. Ai făcut fericit pe cineva, apoi ai plecat. Asta nu se poate. Ai o menire, o noimă, o sarcină. Denisa a rămas cumva, este undeva pe umărul dl. profesor, îi spune asta mereu, îi lasă bilețele. Pe Denisa, o port și eu pe umeri de atunci.

Se spune că Dumnezeu dă fiecăruia cât poate duce, de ce sunt unii ca Iov și Noe la un loc? de ce mereu, Dumnezeu le testează credința? O vulpe își va mânca un picior pentru a scăpa de capcană, are sens, nu? Un om nu poate să-și mănânce nici piciorul, nici sufletul ca să scape din situațiile în care e prins uneori. Poate că nici măcar nu avem instinctul acesta al supraviețuirii, cu orice preț. Totul în viața noastră, chiar și dorința de supraviețuire, are o limită. Bineînțeles, facem multe ca să scăpăm din capcane, vrem să supraviețuim, vrem să ne eliberăm, eliberarea nu este, însă, implicită. Nu putem, rămânem în aceeași capcană, ne chinuim, plângem, ne izolăm, cine poate să înțeleagă, cine poate să ajute? nu întotdeauna capcanele sunt la fel, capcana mea este mai cumplită decât orice capcană și parcă nimeni nu a trecut prin asta. Dar cumva, ne descurcăm, prinși de picior, sau de suflet ne ducem mai departe existența, cu o piatră grea ce atârnă. și, uneori, ceea ce pune jos pe cineva, pe noi ne împinge înainte, dă un sens, un control. Și din când în când, ceea ce alții cred că împiedică viața,  este de fapt, ceea ce ne face să ne continuăm, să tragem cât putem, să trăim, chiar.

Când cineva drag pleacă de lângă noi, definitiv, intrăm într-o astfel de capcană. Chiar instinctul comun de supraviețuire dispare. Pentru ce luptă? Pentru ce viață? Pentru cine? Cumva, trecem. Cum rămânem? Ce rămânem? Asta știm doar noi! Dar acela care a plecat, nu pleacă niciodată cu totul. Avem uneori sentimentul că este lângă noi, ne trezim la ore fixe, găsim scrisorele, bilețele, câteodată, un ceas se repară din senin, altădată o podea scârțâie, realizăm târziu, că poate ….. Pentru aceia care cred în Dumnezeu, moartea nu are importanță. Nu este un sfârșit, doar un alt început, o altă șansă. O reunire.

Nu l-am cunoscut pe dl. profesor pe cale științifică. Doamne, de câte ori ne zbatem pentru un vis, pentru o dorință, dăm ani din viața noastră pentru o idee. Și nu se îndeplinește. Dar câteodată, pentru alte vise, se zbat alții și ne trezim cu câte o dorință realizată, fără să punem o cărămidă, fără un strop de transpirație. Destin? Dumnezeu? Nu am făcut niciun efort să cunosc un om ca dl. profesor. Nu am scris vreun articol de mare valoare, nu am făcut nicio descoperire, nicio invenție. Cineva a făcut pentru mine totul. Eu doar am deschis un mesaj.

Noi suntem ceea ce suntem, nu numai prin trăirile noastre, nu numai prin experiențele noastre, ci și prin relațiile noastre și prieteniile noastre. Prin cei pe care îi iubim, prin cei care ne iubesc, prin cei care ne poartă grija, prin cei din jurul nostru. Cu cât sunt mai puternice aceste legături, cu atât viața este mai puțin îngrozitoare. Prietenia cu dl. profesor mă onorează, mă ridică. Iar îngerul de pe umărul său, stă din când în când și pe umărul meu.

 Conf. dr. Cristina–Mihaela Barbu (Craiova)

,,Universitar de certă vocaţie pedagogică în Craiova ….(cu două licenţe la Universitatea din Bucureşti, în chimie – 1993 şi psihologie – 2007, plus o a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător ştiinţific cu intuiţii irefragabile, Doamna Cristina – Mihaela Barbu– mai presus de acestea – este un intelectual rasat şi scriitor cu talent incontestabil, bine cultivat…..(Dan Lupescu)

Nota redacției

Pe dl. Ioan-Ioviț(u) Popescu, fost profesor și cercetător (de mare anvergură) de fizica plasmei și a laserilor, l-am cunoscut în anii studenției mele la Facultatea de Fizică a Universității București, respectiv, în timpul activității mele de cercetare în cadrul IFIN (Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară, secția de Fizică Fundamentală/Teoretică) de la Măgurele. Spre deosebire de alți profesori de ai noștri din acea perioadă, dl. profesor Ioan-Ioviț(u) Popescu avea obiceiul de a-și ține servieta (diplomat, de culoare light brown), nu de mânerul acesteia,  dar la subraț, iar particularitatea de a fi (foarte) comunicativ cu studenții (atăt ca profesor, cât, ulterior și ca decan al facultății sau ca rector al universității), un mare profesionist (specialist) și un foarte bun pedagog (cu o vastă cultură generală) care își redacta cursurile universitare litografiate (cu mare grijă, pe înțelesul tuturor!) la mână”, întocmai pentru a pune evidență faptul că este, efectiv, dominia sa, care le scrie (redactează)!

 

A se vedea și alte articole ale autoarei  în Jurnalul Bucureştiului

Cele 4 femei (Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu, eseist, prozator, Craiova)

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR BucureștiJurnalul Bucureştiului

CUFR (Consultanță Universitară Franco – Română) de pe lângă Școlile Superioare Franceze de Înalte Studii (Les Grandes Ecoles). CUFR (Conseil Universitaire Franco – Roumain auprès des grandes écoles françaises)

 

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR BucureștiJurnalul Bucureştiului

 

 

Articolul precedentDe ce și oamenii sănătoși trebuie să se vaccineze? (Corespondență de la scriitorul și cineastul Grid Modorcea)
Articolul următorSiropul de porumb (Corn Syrup, HFCS)
Fizician teoretician și matematiciancian de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.